Monday, May 31, 2010

Ma simt de multe ori ca o sita. Sa ma explic: am cam 1-2-3 idei pe care le gasesc interesante pe zi, dar, posesor al unui focus de soarece beat in directii outside a ceea ce am de facut la lucru, le uit pana la sfarsitul zilei. Asa incat din acele ganduri mai ramane un fel de abur - "bai, parca aveai niste idei faine acum 3 ore- care naiba or fi fost?" - imi spun, si imi promit sa merg cu carnetelul dupa mine a doua zi.

Acum intelegeti de ce ma ajuta un blog.

Haideti sa va marturisesc de exemplu cam ce idei am avut azi, cu riscul ca altora sa li se para niste tampenii :)) :

Ideea 1: ma uitam cum o masina parcheaza automat, folosind un 360 degrees camera system. M-am pomenit apoi gandind ca masina aia e tot atat de oarba ca...un orb. De ce n-ar fi folosit un sistem similar pentru orientarea in spatiu a acestora? Am cautat sa vad cam ce exista si am dat peste o stupizenie de sistem in care pacientii blind isi puneau pe limba?! un fel de matrix cu rezolutie mica, conectat la o camera pusa pe frunte (arata ca un webcam imens); imaginea preluata de camera aia era redusa la rezolutia matrixului de pe limba iar nodurile acelei matrice emiteau un stimul electric corespunzator, a.i. pacientul era "invatat" sa "vada" folosind limba. Mi se pare o tampenie, nenatural, incomod, but it's just me. Problema nu e cum preiei informatia spatiala inconjuratoare, ci cum o transmiti pacientului intr-o maniera usor de integrat/train/cat mai "naturala". Asa incat am gasit o solutie mai acceptabila -zic eu :). Dar despre aceasta solutie dupa ce voi depune patentul, prin august-septembrie ;) .

Ideea 2: priveste sistemul de selectie in invatamantul vestic - nu vb de cel romanesc, pentru ca e un dinozaur pe cale de disparitie. Primul este un sistem care tinde, ca mai toate sistemele vestice, sa devina eficient in primul rand prin compromis satisfactia publicului/aspect financiar. Problema este (avand in fata ochilor curba lui G.) ca acest sistem, prin natura design-ului dictat de goal-ul eficientei, tinde spre a fi cat mai perfect pentru medii, not so much pentru extreme - cel putin filozofic vorbind. Drept care ma intreb cat de eficient este in a recruta/antrena in directiile potrivite pe cei care pot fi cu adevarat geniali in acele directii? Oare cati Hawkings se pierd pentru ca pur si simplu sunt "under the radar"-ul sistemului actual? Cum ar putea fi conceput un sistem complementar cu cel actual, cu teste de aptitudini/inteligenta mai reliable pentru zona aceea ingusta dincolo de +2 sau 3 SD? Ma intreb daca testele de inteligenta actuale sunt potrivite pentru acea zona - nu sunt un expert, banuiesc ca nu atat timp cat range-ul lor este atat de larg incat contin si media sau atat timp cat cei care concep teste sunt medii. Exista inteligente neliniare, care nu se incadreaza in patternul mediei iar posesorii lor, priviti prin ochii mediei, pot pare ciudati/neinteligenti/neintelesi; patternurile de gandire ale acestora nu sunt "normale", dar mi se par cu atat mai extraordinare si demne de explorat prin tools adecvate. Voi citi mai multe in directia asta, nu stiu f multe iar daca altcineva stie este more than welcomed sa comenteze.

Cam atat pana la ora asta, e abia 12:41 :) .

Wednesday, May 26, 2010

Franturi

Azi am facut o miscare maiastra si mi-am eliberat o zi pe saptamana, la aceiasi bani!! Deci, voi munci exact 4 zile pe saptamana, am cu o zi mai mult de petrecut acasa - o pun pe D in cangure (chestia aia in care tii plodul in fata) si mergem sa descoperim America.

In partea noastra de America a plouat mult in ultima vreme, dar de 2 zile e soare, totul este verde inchis, iar relativ curand am descoperit la 200m de casa mea o padure cu brazi inalti, poteci urcand si coborand si un rau destul de lat -cam la cel putin 10m - pe care se plimbau niste rate salbatice. Din loc in loc, cate un iepure te lasa sa te apropii la o distanta care ar salta penele de pe ceafa oricarei lebede din Austria. Iarna trecuta am vazut si cativa cerbi prin preajma, se pare ca avem si ceva coioti mai rusinosi prin jur.

Ne-am hotarat sa ne mutam familiile peste ocean, avand in vedere situatia din tara muma. O prima surpriza: "care vine primul"-envy. Pai, spun eu, daca voi vedeti o pb in asta, veniti voi primii. "A, nu, nu putem, avem aici un un rost." etc. Atunci, le spun, ce vreti de fapt? "Pai tu tii mai mult la ailalti decat la noi?" Ok, afirm, asta e o prostie, dar chiar si reducand la absurd, cu ce schimba asta -logic vb- decizia voastra din mom ce v-am spus ca puteti veni voi primii?! -deja ma enervasem. "Pai ce sa caute ei acolo?" - asta a fost mom in care am inchis telefonul, D-zeu sa va mai inteleaga... Will call again in about 2-3 months.

On the bright side, fac planuri sa termin basement-ul. O sa merg sa ma uit la cateva lucrari finalizate, sa ma decid ce vreau de fapt. As opta pentru o camera mare, larga, nu mai multe mici. In pereti sa fie nise luminate cu leds, sa pun un semineu la mijlocul peretelui cel mai lung, care sa fie imbracat in piatra de culoare mai calda, de preferat o nuanta inchisa. Deasupra semineului sa fie un tv, in fata cateva canapele comode. Trebuie sa pun si un bar din lemn de culoare inchisa intr-un colt, ca sa fie man-cave-ul complet. Nu beau decat f rar (nu ma luati cu CAGE :)) ), dar e placut sa discuti la un pahar de sherry/cognac/vin diverse chestii, intr-o lumina nu foarte puternica. In celalalt colt, opus fata de bar, as vrea sa pun niste biblioteci simple cu carti, s-au strans cam multe pe sus; aproape, sa fie 1-2 fotolii ptr citit. Off, inca nu am ceva clar in minte, e limpede ca trebuie sa vad mai multe imagini cu finished basements sa ma inspir.

Friday, May 21, 2010

Romania

Nu sunt un patriot. Nu cred ca Romania este nici cea mai frumoasa, nici cea mai bogata sau civilizata tara, scoala romaneasca mi se pare net inferioara celei din vest; de fapt tara asta nu exceleaza in nimic, abia daca sunt cateva aspecte care ating media. Istoria? mda, sa trecem peste capitolul asta, chiar nu avem cu ce ne mandrim - in afara de niste minunate vestigii intr-o totala paragina. Industrie, agricultura, comert? tind spre 0. Oamenii? Sincer ii urasc, compatimesc si iubesc in acelasi timp; nu stiu cum simt toate astea, face parte din paradoxul de a fi roman, probabil.

Ei bine, cu tot acest bagaj de perceptii despre tara asta, urmaresc cu atentie ce se intampla acolo, mai ales in aceste zile. Pentru ca este grav, pentru ca imi confirma ceea ce credeam dar speram sa nu se intample. O tara fara infrastructura locuita de mediocri condusi de incapabili amorali nu putea ajunge decat in punctul in care este acum; punct care, din pacate, nu este cel mai de jos. Daca as trai in Romania acum, as pleca cat se poate de repede, si nu din motive financiare.

Romania pare un haos organizatoric pornind de la arhitectura, societate, invatamant, comert, drumuri etc. Pare, pentru ca nu este. In spatele imaginii haotice se afla o organizatie rigida de la un nivel incolo, extinsa in toate domeniile si in toate directiile. Cei care o formeaza nu sunt instruiti, nici inteligenti, cu atat mai putin bine intentionati. Unii nici nu doresc sa faca parte, dar nu este alegerea lor, dupa cum nici altii nu aleg sa intre. Unii par foarte bogati dar nu sunt, altii par ca o duc bine dar in fapt sunt obscen de bogati. Unii par ca se cearta, altii par ca sunt criticati vehement de ziare pe care uneori chiar ei le controleaza. Trecuturile se reinventeaza, cei ce vad ce se intampla si spun public sunt denigrati (vezi cazul minor Marino, interesant); cand lucrurile devin serioase, apar procese, martori la comanda, iar daca nici asa nu se rezolva, mai exista cateva solutii.

Argentina 1989-90 este un exemplu aproximativ pentru ce va urma in Romania. Sper ca apetitul pentru dramatism al "regizorilor" romani sa nu redevina exagerat, asa cum s-a intamplat la "revolutie". Se va schimba ceva? Not really, vor disparea cei mai flashy, penibili, ne-rezonabili dintre cei care va conduc acum, iar in locul lor vor veni altii din aceleasi cercuri, dar mai moderati, sub control temporar din exterior. Astia vor da vina pe cei de dinainte, apoi, cu timpul, se vor "talibaniza" si ei.

Ce va asteapta efectiv? Infractionalitatea oportunista si "de nevoie" va creste mult, paralel cu ineficienta progresiv sporita a unor institutii pasiv-agresive.Multa disperare, salarii si pensii si credite neplatite, executari judecatoresti, proteste violente, posibil devalizarea centrelor comerciale, institutiilor statului.  Vor apare lideri de niciunde, dintre care unii sprijiniti de grupuri mici, actionand suspect de compact. Va fi un val de entuziasm disperat, aia vor face surf pe el pana in fruntea statului-marioneta. Vor fi "consiliati" de boards de advisors externi care vor cere sacrificii populatiei in numele iesirii din criza. Posibil granitele vor fi temporar inchise, transferul de fonduri restrictionat spre afara, posibil moneda nationala- care o mai fi atunci- va deveni pentru un timp ne-convetibila in alte valute. Dupa un timp, cand situatia va redeveni relativ stabila statul va fi "advised" sa vanda/concesioneze in conditii minime resurse catre investitori "strategici". Se va restrictiona/ingreuna plecarea fortei de munca, vor creste un pic salariile. Politia va fi restructurata sau inlocuita cumva de jandarmerie. Armata va controla pana atunci orasele. Va fi un fel de dictatura mascata intr-o politica hei-rupista de "trebuie sa muncim mult impreuna, traind la limita, ca sa scoatem tara din impas."

Mi se pare dureros ca sunt -inca- in Romania oameni de calitate care nu ar merita sa isi iroseasca inutil vietile locuind acolo. E un potential uman nerealizat ce reprezinta o pierdere de neinteles, uneori sub pretextul pueril "pai e tara mea". Conventii dragilor, fie ele geografice, culturale etc. Depasiti-le si fiti oamenii care ati putea sa fiti, depasiti limitele impuse de cuvintele demagogilor, pentru care patriotismul este o simpla unealta. Redescoperiti satisfactia de a fi inteligenti si intelesi, de a fi lasati sa contribuiti si de a trai o viata decenta, nu la limita supravietuirii - la limita aceea chiar si cei inteligenti redevin animale, doar extrem de putini au puterea verticalitatii acolo.

Thursday, May 13, 2010

Ieri am avut iar confirmarea faptului ca ma grabesc uneori sa trag concluzii. Haideti sa va povestesc:

Eu, in mijlocul AmN, infometat. Vad un "gasoline alley" cu un semn mare de McDonalds, opresc. Intru sa imi iau ceva ptr drum-imi plac McMinis-urile astea noi- apoi ma hotarasc sa mananc ca omul, la masa. Imi aduc aminte de spalatul pe maini. Prima surpriza: la toaleta nici o chiuveta libera din cele 3, se spalau de mama focului unii imbracati intr-un semi-costum (imaginati-va niste soferi dubiosi de tir imbracati la sacou); pe counter, caciuli de blana de miel ca in Romania. Fuck, mi-am spus, cred ca e mai safe sa mai dau o tura de parcare pana termina astia cu "dusul". Gasesc in torpedou niste solutie dezinfectanta, rezolv pb germenilor si ma asez in interior la Mac, era aer conditionat (da, stiu, aia aveau caciulile dupa ei desi afara erau 20C). In fata fast-food-ului, alti vreo 2 dubiosi, aratau la fel ca aialalti. Unul din ei parea mai sef, avea ochelari de soare smecheri, de RoboCop. Intre timp, apar si aia din baie, ii vad ca aranjeaza scaunele de la terasa. ?!?

Devenisem de-a dreptul intrigat, dupa cum se asezasera, in linie, umar la umar pe scaunele alea, cu ochelarii de soare dubiosi, cefe groase, caciuli de miel, era o imagine exact de judecata tiganeasca; lipsea insa ceva, obiectul judecatii, ceva care sa fie acolo in fata lor.

Deodata, cei care aveau caciulile alea ciudate le pun alaturi, cei cu ochelari si-i scot. Incep sa se miste sincron, si abia atunci, spre rusinea mea, mi s-a luminat mintea: se rugau, cu fata spre Mecca.

Saturday, May 1, 2010

Discutam cu alt roman, acum ceva timp, despre societatea din Romania. Tipul este PhD si pare inteligent -cel putin mimeaza bine. Ei bine, ajungem cu discutia la modelele din societatea romaneasca, si, cade bomba: pentru el, G. Becali este un model. Cred ca din inertie am mai zis o fraza doua, pana cand neuronul de garda din interiorul meu a binevoit sa apese pe butonul mare si rosu de STOOOP. Back-up a little bit, deci, daca am inteles eu bine, GB este un model.

Exista, pentru cei care nu stiu despre asta, o anomalie magnetica pe malul lacului Vostok, ingropat sub cativa km  buni de gheata in Antarctica. Ei bine, ca un PhD sa afirme ca GB e un model reprezinta o anomalie cel putin la fel de interesanta. Am considerat ca este neaparat necesar sa ingrop orice atitudine/zambet ironic si sa explorez fenomenul cu atentia unui biolog sorbindu-si calm cafeaua la o terasa in fata careia apare deodata un elefant cu 4 ochi.

"Pai da - imi spune serios respectivul- Becali a stiut sa se descurce, stie sa faca afaceri". Let me give you a little bit of background, interlocutorul meu este urmasul unei familii de medici cu reputatie back home, avand despre domnia sa + familie parerea ca fac parte din elita culturala a tarii. Eram asa, un pic perplex, ascultand un sir de argumente dintre care cel mai puternic era acela ca GB este o forta financiara cu conexiuni care ii asigura imunitatea - motiv de apreciere. Urmatorul gand mi-a fost ca nu am cum sa mai pretind nimic de la romanii obisnuiti daca unul ca asta gandeste asa. Argumentatia sa era de o logica ciudata, coerenta pe dinafara dar cu un miez total absurd si tare, inflexibil. Respectivul accepta ca dat incultura, provenienta discutabila a averii, lipsa fatisa a oricarei structuri principiale din caracterul GB, dupa care in jurul acestei "singularity" pe care nu dorea sa si-o explice sau sa o discute construia o structura bazata pe avantajele situatiei.

A, cum de reprezinta romania un astfel de om in parlamentul european? Simplu, "merita, daca a fost ales". Deja discutia ma facea sa ma simt ca un personaj al lui Kafka, eram curios pana unde poate merge dar in acelasi timp ma sufocam. Dupa care nu stiu cum vireaza discutia catre alti interlopi -din pct meu de vedere- "oameni de succes" din pct lui. Imi povesteste cum, prin natura conexiunilor familiei sale, a avut "onoarea" de a sta la masa cu Y, recent intors probabil din exilul Ibizei. Si asta e, bineinteles, un "om de succes".

Va intrebati probabil ce cauta in AmN partenerul meu de discutie? Simplu, intr-o conversatie anterioara mi-a marturisit ca parintele i-a spus, intr-o buna zi - parafrazez: dragul meu, poti sa ai ce post vrei acum. Dar cand eu nu voi mai fi aici, nu apuci jumatate de an acolo, cu "prietenii" pe care ii am.

Repet, nu ma intelegeti gresit, in alte discutii respectivul este coerent -dupa standardele mele- si inteligent. Dar se pare ca are si o parte mai ciudata, "anomalia Vostok" -cum imi place sa o numesc. :)