Era iarna, eram invelit intr-o patura si cerul era de un albastru foarte deschis. Eram hurducait intr-o sanie (probabil), iar dupa un timp miscarea a incetat, iar dupa alta vreme bunica-mea s-a aplecat asupra mea si m-a pus inapoi in sanie (ma pierduse pe drum, dupa cum mi-a povestit mai tarziu). Asta e prima amintire pe care o am.
Imi amintesc pe la vreo 3 ani ca imi placeao anumita zi din saptamana, cand ma sculam (stateam la bunici) si vedeam fata de masa alba langa pat, chiar in fata mea. Insemna ca vin toti la masa in ziua aia, era duminica iar la tv era Lumea Copiilor si ceva desene.
La 4 ani cotrobaiam peste tot pe unde puteam ajunge, urcat pe scaune si pe sifonier (daca ma punea taica-miu acolo sa ma vada in actiune). Distrugeam sistematic orice jucarie primeam sau vedeam; asa au pierit pe rand in chinuri care nu pot fi descrise aici un elefant care mergea, o barca cu pescar magnetic, masinute si alte items similare. Ma jucam cat puteam de mult pe strada, imi amintesc perfect ce bucurie era iarna cand incepea sa ninga puternic sau vara, cand uitam de timp pe strada plina de copii -erau vreo 10 de varste foarte apropiate. O fetita pe nume Anca vroia sa ne casatorim si m-a si pupat in timp ce ne jucam ascunsa :)) . Imi amintesc ca am fost cam nedumerit.
Pe la 5 ani am invatat sa scriu si am fost initiat in tainele matematicii de bunica-miu. Lectii vreo 2-3 ore, timp in care atentia ne era (eu si cu un var) recompensata din castronul plin cu placinta cu branza si gogosi de pe masa, facute de bunica-mea. Imi amintesc de primul "extemporal" dat de unchi-miu, cand ne-a dictat "editura didactica si pedagogica", pe care l-am scris corect iar var-miu nu prea. Mi s-a spus "bravo" cam cu juma de gura, avand in vedere performanta progeniturii, dar nu ma interesa, bunica-miu era in al noualea cer.
La 6 ani am intrat la scoala si ma plictiseam sa scriu bastonase, cand de fapt stiam sa scriu deja. Matematica era si ea o plictiseala cu toate liniile alea.
Prima carte pe care am citit-o a fost pe la 6 ani jumate, "Micii salbateci". Cum sa-ti faci un cort, foc, un arc, etc . Am facut o groaza de arcuri, foloseam electrozi drept sageti si ne bateam cu alte triburi de copii la demolari, in plina revolutie urbanistica comunista. Atunci l-am gasit si pe Bobby, o Visla Maghiara ramasa fara stapan ramas la randul lui fara casa. L-am pasat cu multe lacrimi lui taica-miu, spre disperarea ciobanilor dintr-un sat dunarean care au ramas fara cateva oi si vreo 20 pui. A urmat o lunga perioada de carti de aventuri, totul disponibil de Karl May (btw, indienii sai sunt la ani lumina de realitatea cruda :) ), Jules Verne, Mark Twain, colectii de aventuri in romana pe care acum nu mi le mai amintesc (parca sumbarinul dox?? - erau un format mic). In plus, de dupa un maldar de gogosi, ma bagam in cea mai indepartata camera din casa tip vagon a bunicilor cu un teanc de almanahuri si stateam ore, erau singurele carti color cu poze si povesti din afara.
La 8 ani am fost preluat de ai mei si dus intr-o comuna mare de la Dunare, unde taica-miu era inginer iar maica-mea profesoara. 2 ani au trecut ca in cartile lui Mark Twain, cu mers prin paduri si traversat in pielea goala Dunarea (urmata de un fund rosu cand binevoiam sa apar acasa la 10-11 noaptea). Aveam in sfarsit ocazia sa pun in practica informatiile din cartile cu indieni citite, cum sa faci un foc si sa prinzi tot felul de animale, sa te orientezi prin padure (chestia cu muschiul e o prostie). Am recitit de 3-4 ori toate acele carti, uneori citeam sute pagini pe zi, mai ales cand o faceam lata si eram pedepsit deci nu puteam iesi usor din casa/curte. Nu mai vb de noptile cu lumina stinsa comunist in care jucam remi sau carti si povesteam la lumina lampii cu gaz, de mers cu sareta lui taica-miu (eu conduceam), de descoperit sate parasite sau de pescuit prin insule din mijlocul Dunarii dati cu alifie d-aia chinezeasca de-si faceau tantarii nod la trompe. Il isterizam pe taica-miu cu intrebari, sapam adanc si fara mila in mintea lui obosita de sedinte de colectiv frustrante in care indivizi cu 4 clase le dadeau lectii de comunism. Lui si pisicii Mitzu, care il insotea credincioasa in fiecare seara la sediul CAP-ului.
Pe la 10 ani m-am reintors in oras, m-a dat maica-mea la cea mai tare scoala. Aia cantau la pian si eu nu mai stiam nici macar ce e complementul. Am recuperat insa repede, sub privirile severe ale unei educatoare cam stiff. Am luat oricum premiu'ntai cam peste tot.
Cred ca m-a prins revolutia prin clasa a 4-a parca, apoi am devenit hip-hopper. Nu m-a tinut mult, Alice Cooper a scos la iveala rockerul din mine. Metallica, Iron Maiden, you name it, toate m-au tinut pana prin liceu si de fapt pana acum. Am descoperit carti care raspundeau tangential anumitor intrebari -renuntasem sa-l mai chinuiesc pe taica-miu- asa incat am trecut prin Eliade, Cioran, alti filozofi mai mult sau mai putin importanti, orice imi cadea in mana legat de yoga, religie, apoi crestinism, apoi diverse miscari din crestinism, Staniloae si asa mai departe. In paralel am mai citit si alte diverse carti de istorie -la recomandarea expresa a lui taica-miu- si bineinteles, de la Maitreyi incolo, carti mai usurele gen Invitatie la Vals, sau Ultima noapte Intaia noapte, ma rog, nu le mai insir aici. Am citit in diagonala chiar si Sandra Brown (parca asa se numea), deh, curiozitatea varstei :)) .
Vara mi-o petreceam prin tabere, in timpul scolii in general invatam consistent. Prin clasa a xii-a nu am mai avut chef sa invat, mi s-a parut inutil si stupid. La bac am invatat cu cateva zile inainte, e un miracol ca am luat note destul de mari. Apoi am intrat la medicina, cea mai faina perioada din viata. Bere dupa fiecare zi de cursuri, pizza dupa fiecare bere, mers la munte, prieteni multi si buni, ras non stop; asa cum ar trebui sa fie viata oricarui student. Din anul 3 am stat si in camin...
Ajuns in ultimul an de medicina, m-a lovit anxietatea. Ce voi face? Nu mi-au placut profesorii si de multe ori nici materia pe care o predau respectivii, majoritatea cu mari pretentii dar in fapt ilustri nesemnificativi. Au fost si exceptii, foarte putine, ii numar pe degetele de la o mana. Asa incat mi-am luat destinul in primire si cu banii stransi am dat niste examene, am scris sute de e-mails si am plecat in tarile calde. :) Perioada asta am citit aproape exclusiv medicina, si inca nu s-a terminat cu cititul nici acum si nu cred ca se va termina vreodata. Acum am mai mult timp, tocmai am inceput Arhipeleagul Gulag al lui S, sper sa am balls sa o si termin (foarte deprimanta).
