Culese de Pen de prin viata

.
"Hai sefu, ca si noi suntem baieti finuti cu dumneata, ce p....a masii!"

"Curaj gaina ca te tai!"

"Cand aud ce spune asta, imi vine sa pun mana la ochi!"

"Fa, tu sa vorbesti cu mine cu "doamna" !"

"Pai -incurcata da' indraznind ptr ca eu tot ma faceam ca nu inteleg- nu dam si noi asa, de o maslina?" M-a trecut gandul sa ma duc pana la colt sa iau o maslina si sa-i vin cu ea, sa vad cum ar fi reactionat ("Uitati doamna, am aici o maslina pentru dvs!" spus serios).
.

.
Cand citesc stirile din Romania de fapt nu ma intereseaza atat stirea in sine cat comentariile cititorilor, reactia oamenilor vis-a-vis de ce se intampla. Rar sunt reactii interesante, si mai rar apar idei care merita redate. Insa in comentariul de mai jos, scris probabil de unul dintre multii pacienti ai Dr. Pesamosca in subsolul stirii despre moartea acestui mare doctor, se afla o astfel de idee pretioasa:

Azi traiesc datorita maiestriei celui care a fost OMUL SI PROFESORUL ALEXANDRU PESAMOSCA. Acum aproape 32 de ani am fost si eu pe mainile lui dibace.....si m-a salvat. Pe atunci lucra la Spitalul Grigore Alexandrescu. Cineva imi spunea azi (citise intr-un ziar),ca nu crede ca nu a luat nimic in viata lui de la pacienti....eu va pot confirma pentru ca stiu de la mama.....i-a spus ca daca vrea sa-i dea "ceva", nu ma mai opereaza......OMUL asta nu a luat spaga vreodata! Pentru el era mai important pacientul....In ultima vreme simteam tot mai mult nevoia sa-l vizitez, sa-l cunosc pe cel datorita caruia traiesc azi....am tot amanat momentul.Toata ziua de miercuri m-a durut din ce in ce mai tare locul operatiei de acum aproape 32 de ani si nu-mi dadeam seama ce poate fi....durerea a continuat pana joi, toata ziua. Cand am ajuns joi seara acasa, la Protv erau stirile de noapte....si am vazut stirea ....atunci am inteles de ce ma durea locul operatiei...omul asta se lega de fiecare pacient pe care il opera......Regret nespus ca nu am apucat sa-l cunosc personal si sa- spun: MULTUMESC DOMNULE DOCTOR PESAMOSCA, DATORITA DUMNEAVOASTRA TRAIESC AZI.

Ritm

.
Orice lucru are un ritm, cu atat mai evident cu cat acel lucru e mai plicticos.

Cand am deschis Biblia pentru prima oara, am citit prima pagina apoi am inceput sa o rasfoiesc: mi s-a parut o tampenie de carte, incredibil de incredibil de plicticoasa! Am inchis-o la loc dupa 10 minute lungi, promitandu-mi sa o redeschid dupa cateva ore si stiind in acelasi timp ca nu o voi face. Faptul ca totusi am citit-o pana la urma se datoreaza unei teze la Romana si unei carti, luate impreuna.

Nu stiu daca am spus pe undeva, dar aproape toata bruma de cultura pe care o am a fost acumulata in pulsuri scurte si intense. Lucrare la matematica? Citeam 3 carti pana sa ma apuc de invatat, ore in sir fara nici o pauza, cam 300-400 pagini/zi. Lectie de invatat la istorie? OMG, manualul ala e superboring, citeam viata lui Napoleon din mai stiu eu ce tom, lasand cam 30 min-1 ora max ptr lectia propriu-zisa.

Ei bine, intr-o buna zi trebuia sa dam extemporal la Geografie. Profesoara era relativ tanara, noua, foarte insarcinata si deosebit de moody; colegul meu de banca primise in urma cu o saptamana nota 3 pentru ca era prea relaxat (dna crezuse ca respectivul privea materia sa cu un calm vecin cu nepasarea suprema). Asa incat pentru ca lectia era despre Asia am trecut rapid in revista biblioteca de acasa incarcand sa gasesc ceva interesant despre Asia. Si asa am ajuns cu privirea la o carte pe care o evitam constant. Titlul ma atrasese mai demult, citisem cateva pagini si ma sufocasem de plictiseala. Insa acum nu mai era cale de intors, aversiunea pentru ceea ce aveam de facut era atat de mare incat as fi citit efectiv orice, de ce nu si asta. Asa incat am intins mana si...

Nu, nu m-a muscat nici un sobolan ascuns dupa respectivul volum (oricum la cat de subtire era cartea ar fi insemnat ca rozatorul trebuia sa fie atat de subnutrit incat un bobarnac ar fi fost o lovitura fatala). Am reintrat in atmosfera apasatoare a unei familii britanice nevoita sa locuiasca intr-o Indie oarecum primitiva si apasata de ploile sezonului umed. Cu fiecare rafala intram si mai mult in atmosfera, traiam cu ei si descopeream RITMul cartii, ca si cand aceasta ar fi respirat in aceeasi cadenta cu mine. Eram ca doi indragostiti care se tin de mana si care au pasul potrivit la fel asa incat priviti din profil par o singura persoana. Nu mai imi amintesc subiectul exact, ceea ce a ramas este senzatia de apasare familiara, de patrundere in ritm.

La cateva saptamani avand teza la Romana, am redeschis Biblia. Am regasit un alt ritm in insiruirile de regi, evenimente, pilde si asa mai departe. Are ritm, respira si nu cred ca o poate cineva citi fara a patrunde aceasta dimensiune, fie si inconstient. Pornesti la drum cu respiratia proprie si termini fiind acelasi dar existand intr-o alta cadenta.

Multe lucruri inutile, neplacute, plicticoase pot fi intelese acceptandu-le ritmul. Iar cand le veti patrunde, nu va veti simti mai destepti dar veti castiga o alta dimensiune, veti intelege fara sa judecati lucrurile.
.

.
Vazut prin ochii unui adolescent, un om de 30 ani este batran. Privind cu ochii unui om de +30 ani, un adolescent mi se pare doar "putin" mai tanar.

Credeam ca o sa ma schimb inaintand in varsta. Vad in jur oameni schimbati, seriosi, cu responsabilitati si asa probabil ca par si eu. Dar in interior sunt acelasi, inca vreau sa trag cu arcul, sa fugaresc soparle prin paduri, sa ma ascund, sa ma joc. Efectiv nu m-am schimbat deloc. Da, mi-am confectionat o masca de o calitate superioara si privesc oamenii obiectiv si rece (initial cel putin), iar in plus am ajuns sa apreciez in ei elemente pe care initial le ignoram. De exemplu in loc de frumusete aleg loialitatea, in loc de inteligenta - atitudinea pozitiva. Am invatat ca nu exista in societate bunavointa ci interese convergente; de asemenea, ca rar oamenii sunt rai, de cele mai multe ori nu au timpul sau energia de a fi buni. O lectie importanta a fost aceea ca oamenii nu vor sa se simta inferiori niciodata iar a crede ca impresionezi prin calitati este o greseala colosala (din fericire am invatat devreme asta); a trage cu "prastia" mai departe decat seful tau este exact ceea ce nu ar trebui sa faci daca vrei sa ai succes. Iar daca vrei sa ai succes, atunci trebuie sa ai oameni care sa munceasca pentru tine si care sa ti-l asigure, luand asupra lor esecurile: stiu, nu este deloc etic, dar daca tot presupunem ca suntem maturi hai sa lasam la o parte ipocrizia si sa spunem lucrurilor pe nume. Un sef inteligent este acela care isi protejeaza echipa, pentru a avea succes insa nu este neaparat necesara inteligenta. Iar cei mai inteligenti isi pot permite sa "empower" protejatii si sa isi asigure influenta peste colective pe care altfel nu au, fizic si temporal, capacitatea de a le controla.

In afara de cele de mai sus, repet, inca vreau sa prind soparlele de coada. :))
.

.
2 cunoscuti:

1. A, barbat la vreo 40 ani, se ocupa cu finante. De fiecare data cand il intreb ce mai fac cele 2 fete ale sale (sunt cam in gimnaziu) pare sa ii displaca profund subiectul. Precizez ca acesti copii sunt cu actuala nevasta, no medical issues whatsoever, nici o problema de comportament sau alta in afara de faptul ca sunt...fete (A provenind din Orientul Apropiat).

2. L, romanca la vreo 40 ani (desi public isi afirma varsta cu aprox 6 ani mai mica), a nascut acum cativa ani o fetita. In primul an nu a vrut sa ii dea prea mare atentie iar in societate nu pierdea nici o ocazie sa spuna cat si-ar fi dorit un baietel. Sotul din fericire s-a ocupat de copil compensand dupa puteri dezinteresul mamei.

Am o problema cu cei facand parte din tipul de mai sus: nu ii suport. Sincer, in afara de cativa barbati -putini- restul sunt absolut BORING. Nu ai ce vorbi cu ei, hockey, pescuit, job, fotbal, "uite ce masina", "ce buna e aia", glume proaste en-gros, etc. Am conversatii mult mai interesante cu femeile, gandesc mai putin superficial, efectiv de cele mai multe ori ma plictisesc teribil vorbind cu barbatii - in general o fac atunci cand nu am chef sa-mi folosesc mintea.

Nu inteleg gandirea asta primitiva conform careia baietii ar fi mai valorosi sub orice aspect decat fetele. Am o fetita si sincer I couldn;t have asked for more.

.

"The Mayan guide said that if they dug his father's body up, it would be gone. They planted a seed over his grave. The seed became a tree. Moses said his father became a part of that tree. He grew into the wood, into the bloom. And when a sparrow ate the tree's fruit, his father flew with the birds. He said... death was his father's road to awe. That's what he called it. The road to awe."