Wednesday, August 29, 2012

Banalitate

.
La o privire atenta oamenii sunt interesati nu de eroi, fapte marete samd, ci de micile aspecte ale acestora care creaza atmosfera, eterul in care acestia se misca.

Un Robin Hood ar fi insipid umbland asa eroic prin padure cu arcul ala de 2 metri in spate, cu fiecare pas masurat si cu exact 10 sageti in tolba, precis numarul soldatilor de doborat. Daca soldatii astia ar petrece tot timpul in cazarma, fiecare la marginea patului curatind cu miscari ritmice spada si gandind mecanic in probabilitati de succes in lupta, iar ar fi total neinteresant.

Nu Robin Hood in sine e fascinant, ci ideea ca unul ca noi toti, cu mantia aia jegoasa si pe alocuri desirata si alergand ilogic dupa iubita vietii lui, e capabil sa fie totusi din senin mai sus de banalitatea vietii obisnuite.

Nu e vorba de intamplarea in care eroul x se lupta cu y, ci de fapt inconstient sesizam faptul captivant si de neinteles in care intregul univers al carui rezultat este x se intersecteaza in punctul reprezentat de aceasta intamplare, si afecteaza profund, celalalt univers reprezentat de y. Who gives a rat's ass about x and y, it's all about amantele, hainele, dusmanii, prietenii, obsesiile, iubirile, ura, bunatatea, dramele, toate acele unde al caror pretext este x sau y; adica tot ce este in spatele acestora si in afara lor.
.

Sunday, August 5, 2012

Suflete pereche

.
Stiu, suna cheesy, "Cliseu!" veti striga. Chiar eu personal, daca as citi aceste doua cuvinte din titlu - cu toata scuza ca pana la urma cuvintele sunt doar o vaga exprimare a realitatii - as scrie in 2 timpi si 3 miscari un comentariu nesuferit de acid. Dar in adancul adancului meu, acolo unde si eu intru cam pe varfuri, nu sunt intru totul convins de naivitatea, nerealitatea acestui concept.

Definirea clara a criteriilor care traseaza conturul acestui suflet este inutila pentru ca ar presupune o autocunoastere perfecta, recunoasterea unui suflet pereche nu tine de logica si complicatiile ei infinite: tine de ceea ce simti si de cata incredere ai in ce simti.

Sunt convins ca fiecare isi va recunoaste pana la urma adevaratul tovaras de drum la momentul potrivit (f imp!! :) ). Cel real, nu cel comod sau "cel care sunt sigur ca nu exista". Acesta este ca orice lucru simplu si adevarat la o atingere departare, intr-un seif din camera fiecaruia a carui combinatie o reprezinta:

1. deschide ochii. cu adevarat.
2. simte.
3. ai incredere in ce simti.
4. lasa deoparte indoiala, lumea cu obiceiurile sale, vecina de la 3, fratele care te sfatuieste sa, samd: realitatea ta este numai in tine.
5. nu te autoamagi. Stiu ca e comod sa o faci, dar va veni un moment in care vei privi catre anii care au trecut si vei realiza ca ai stiut/simtit de fapt intotdeauna care era calea, dar dintr-o inertie/comoditate/teama etc ai gasit scuze care sa salveze confortul relativ al momentului, scuze pe care mai tarziu le vei vedea exact asa cum sunt, goale.

Vestea buna este ca nimic nu e intamplator, asa incat neimplinirea naste cautare, iar cautarea cunoastere si gasire. Pana la urma... :)
.