.

De fiecare data cand mananc o pizza, devin filosof. Ajuta ce-i drept si un paharel de vin de Porto :) . Dragii mosului, candva demult intr-un tramvai o femeie trecuta binisor de prima tinerete care se uitase la mine cam fix pret de cateva zeci de secunde - nu era greu, ea statea pe scaun, eu langa dansa un pusti de clasa a 4a, aglomeratie mare dupa cum stiti- mi-a spus: vei ajunge mare! Mi s-a parut un pic dusa - si inca mi se pare de altfel. Dar de fapt este cat se poate de adevarat ca am ajuns mare, biologic vorbind :) . Ce inseamna insa sa ajungi "mare"?! Pare o intrebare simpla, ca regulile unui joc de Go, de fapt este dezarmant de complicat -pentru mine cel putin. Oare Barosso e mare? Oare Eliade, Boc, Einstein, Ghandi? Oare preotul acela tanar de la Glodeanu, oare nea Pompilica, cel care sper ca mai isi plimba ochelarii imensi si cocoasa prin curtea facultatii de medicina din Bucuresti? Parerea mea e ca esti cu atat mai mare cu cat te crezi mai mic iar ceilalti te considera mai mare. Corolar, esti cu atat mai gol/mic cu cat adevarul e exact opus celui din fraza precedenta. Satisfactia de a te urca intr-o masina scumpa paleste in fata bucuriei simtite cand, intr-o eliberatoare anonimitate si fara a cere nimic in schimb, faci o fapta buna, ceruta chiar daca nu specific si bineinteles acceptata. Prin natura profesiei am de-a face cu multi oameni care sunt nevoiti sa fie mult mai sinceri decat in afara biroului meu. Paradoxal, printre cei mai nefericiti oameni am intalnit indivizi cu functii mari, bogati, unii de o frumusete fizica uneori frapanta. Cativa au si spus: am tot ce vreau, dar cu toate astea sunt nefericit/-a. Damn, nu vreau sa ajung sa spun asta.

Am terminat felia de pizza, asa ca gata si filosofia. Ma duc sa ma bronzez :)) . Pe bune, asa, de plictiseala.
.

Diverse- un draft nepublicat la timp din motive inca nedeslusite

*Sunt zile in care ma satur de conventii sociale. De cele mai multe ori de exemplu vad ca unul vrea sa intre pe banda mea si il/o las. Dar azi nu. De ce? Well, poate din plictiseala, consecinta fireasca a aderarii de durata la reguli. Azi am fost un nesuferit in trafic: bagat in fata, slalom printre masini, 120kmh on icy roads (nu cu altii in jur). Un nene mi-a aratat the middle finger: greseala fatala, a mers cu proiectoarele full in spate vreo 10 minute - fie vb intre noi detest sa merg in spatele unuia ruland cu 40 kmh, banda a treia, in zona de 60kmh, asa incat il clanxonasem inainte.

*Ati vz vreodata cum arata o musca d-aia indesata bine aterizand cu 120kmh pe parbriz? Face chiar si un fel de "poc". Ei bine, imaginati-va o "musca" de juma de tona, numita moose, ai carui ochi minunati nu sclipesc in faruri ca la orice alta vietate decenta. Am trecut azi pe langa unul care primise un moose in parbriz, hmmm, scary rau.

*Uneori dai de o furtuna de zapada de nu mai vezi nimic. Ce drum, benzi etc? Spider sense si -din fericire ptr ca altfel nu mai apuci sa vb de spider sense- vreun camion mai mare pe care sa-l urmaresti sperand ca ala are o idee mai buna pe unde merge.

*Sunt unii indivizi care, desi relativ decenti in lume, nu se spala pe maini la toaleta. Unul era prof la univ, yaiks! *

The great G

Faina atmosfera filmului, fain si cantecul de mai sus in pofida criticilor de artificialitate a celei care canta - pana una-alta textele chiar au ceva continut si nu sunt doar niste onomatopee penibile/exprimand dureri din "da' hood".

Mornings, my love

.
sau poate nu, sigur nu.

De fapt urasc diminetile. Dar asa, cu pasiune. Cumva, nu sunt construit sa functionez bine la orele mici ale rasaritului de soare; cu totul alta poveste noaptea, si e ok daca nu dorm. Dar sa dorm si sa ma trezesc la 5 am, f..k it!

E a doua oara in ultimele cateva luni cand suna ceasul si ma imbrac repede mecanic, dupa care imi dau seama ca nu stiu unde sunt, ce zi a saptamanii o fi, unde trebuie sa merg si ce naiba sa fac acolo. Si stau ca un handicapat vreo 30 secunde pe marginea patului, imbracat, si incerc sa gasesc un capat de fir care sa ma scoata din labirint; din fericire sunt inca tanar asa ca ies repede din confuzia asta, cum o fi pe la 50 ani nu stiu.

Daca ar fi dupa mine, ziua de lucru ar trebui inceputa in jur de 10-11 am.

Noroc ca in ultima vreme nu mai am alarma aia tampita cu care probabil oricine l-as scula si pe Lazar, e una care incepe gradat cu un sunet de padure pe care dau de atatea ori snooze incat a devenit de fapt un fel de trigger ptr "da pe snooze si mai dormi 5 minute" decat un semnal de "wake-up m. f..ker" :))
.