.

The majority of situations we face are complex and that's great. We can turn around our life's Rubik cube until we reach an acceptable compromise, an exit we can live with.

But things that are truly important usually have just a few large pieces and most of the times it seems a daunting task to position a triangle in such a way everybody would see a square. Solving such a puzzle requires one to perform some kind of alchemy, to take the elements and change their very essence into something new. The huge problem is not actually doing it, but making everybody else see the change for what it is now; or believing in what your vision of how things would change, believing in the process instead of discrete states.

I have a beautiful happy daughter. She understands very little of what is about to happen. I can offer her everything a child could ever wish -literally everything- BUT her dad and mom being together. And that makes me very sad, although I know she'll be ok - not feeling perfect, but ok. I find it very difficult she cannot understand, I find it hard and frustrating that I have all the tools to make her mind safe from almost every assumption -  but she is not there yet, at almost 4.

My mind is telling me I cannot make her happy and be myself happy in the same time.

But my soul, deep inside, is telling me that my mind is norrow, my logic incapable of leaps of faith large enough to be real, and yet improbable in scientific terms. I know I'll be happy, I just feel it somehow.

We both have to be patient.
.

The most important day - Winnie Zen-style

Secure enough to feel?

Exista o teorie interesanta despre leaders, alpha-beta-structure of the pack.

 Indivizii se impart in doua categorii: secure si insecure. Dintre cei insecure, in functie de temperament pot fi beggars (cer sau ofera servicii in schimbul sigurantei), combativs (merg in extrema opusa si ataca pentru a nu fi identificati cu beggars, desi majoritatea incep ca beggars), cooperatives (cei mai eficienti, stabilesc legaturi cu ceilalti, manipulanti though). Cei din urma pot deveni secure.

Ei bine, liderii provin dintre cei insecure, rar combatives, majoritatea cooperatives. Existenta piramidei de lidership este eficienta energetic pentru pack, ai carei membri, simtindu-se protejati, isi pot permite sa se manifeste emotional. Cu cat sunt mai sus in piramida, cu atat mai logic si mai putin emotional trebuie sa actioneze.

Starea de lider este stresanta si necesita drive pentru a o mentine. Drive-ul provine din nesiguranta, the need to prove yourself and fight for your social status/image. Pierderea liderului genereaza unde de soc structural care perturba restul piramidei si ii ridica energia pe un orbital superior. Energia aceasta amplifica entropia si insecuritatea membrilor, scotand din amortire pe combativi si cooperanti a.i. numarul de potentiali lideri creste si piramida se stabilizeaza odata cu alegerea unui nou conducator.

Daca am translata teoria asta asupra familiei, putem deduce lucruri interesante. In general barbatii sunt mai logici, vor sa conduca; ladies, voi doriti sa simtiti chestii, dar pentru asta trebuie sa va simtiti in siguranta - oferita de partener. Daca simtiti ca nu aveti aceasta siguranta tendinta este aceea de a o capata prin propriile forte. Insa acest proces presupune cresterea activitatii logice in detrimentul exprimarii emotiilor, ceea ce reprezinta o stare in care nu va simtiti confortabil. Consecinta este frustrarea si erodarea, sooner or later, a relatiei.

Interesant.

As vrea sa spun ca gresesc rar si fara consecinte. In mintea mea, asa fac. Ok, recunosc faptul ca gresesc mai frecvent decat as vrea sa admit, minor. Ceea ce am uitat/ignorat ani intregi a fost insa ca o nu eu sunt etalonul de masura al greselilor si consecintelor, ci cei care sunt afectati.

Paradoxul fundamental este ca ambele perspective sunt corecte, iar unii oameni pur si simplu au puncte de vedere atat de diferite -in limitele normalului- incat fiecare are dreptatea lui. Nu are rost sa judeci sau invinuiesti pe celalalt, ci pur si simplu sa accepti diferenta si sa evaluezi daca este compatibila cu mentinerea relatiei. Uneori eforturile de a trece peste diferente sunt pur si simplu insuficiente si duc relatia in afara normalului.

Ideea, cred eu, in acest punct este nu de a purta un razboi care sa defineasca invingatorul pentru ca toti ar pierde. Cred sincer in sprijinirea celeilalte parti spre a defini limite comun acceptate chiar daca acestea pot tinde spre 0=nonrelatie.

Ar fi foarte frumos pentru mine daca nu as fi eu una dintre aceste parti...

Mexic

Am fost in Mexic, in varful peninsulei California. O zona desertica ce pare verde din avion dar care dezvaluie paduri de cactusi inalti vechi unii de sute de ani, crescand drepti dintr-un sol nisipos. Venind din Canada, prima impresie a fost ca nu pot sa respir bine, era infiorator de cald si umed. Am fugit catre aerul conditionat al aeroportului mexican, unde formalitatile au fost ca intotdeauna sumare.

Hotelul a fost excelent, masa super, stack-ul de bancnote de 1$ deosebit de util. Uneori am simtit ca sunt ca un strain in perioada comunista, cazat intr-o enclava de lux relativ inconjurata de saracie. Am facut cateva excursii, inotat cu delfinii, calarie, the usual staff. 

Am avut un bodyguard personal :))) - se spune ca nu poti face baie in Pacific pentru ca ! valurile sunt f inalte - ya, right- si ca sunt curenti puternici. Era black flag pe plaja, de cand 2 persoane de +80 si +70 s-au inecat acum luni bune. Astia probabil nu au inotat in Marea Neagra, la Eforie Nord, pe timp de furtuna... Anyways, inotul a fost f bun, super, dar au trimis aia un salvamar ca sa fie sigur ca nu ma inec :)).

In afara resortului orasele arata sincer jalnic, cu cladiri pe jumatate terminate si masini de acum 20 ani mergand haotic pe strazi asfaltate doar cativa zeci de metri de la drumul principal. Am vizitat si un fel de orasel turistic, Todos Santos, yaiks, waste of time to be honest with you, mandrie cat cuprinde pentru aproape nimic. 

I'll come back to relax.