.
Azi eram obosit, nu stiu cum trebuia sa ajung in salonul 2046 si am aterizat in salonul 3046. Ma asteptam sa vad o tanara de 21 ani internata cu endocardita si cand colo era un nene in varsta inconjurat de familie. Interesant este ca am batut la usa (chiar daca este intredeschisa bat mereu, nu dau buzna ca un hun) si, cam prea adancit in ganduri, am inaintat pana in mijlocul camerei, in mijlocul familiei. Cand m-am trezit din gandurile mele si am dat cu ochii de nenea de pe pat, ups! stai asa, asta nu e pacientul pe care il cautam. Era pe oxigen, agonal breathing (e de rau), cei din jur ma fixau cu o mie de intrebari in ochi crezand probabil ca sunt cel care are grija de pacient.

Acum 10 ani m-as fi facut verde-albastru-rosu-violet. Dar acum sunt prea obosit, am zambit, am dat din cap, m-am intors si am plecat.
.

Ghost of Black Sea

Hahahaahahahaaaaa

. . vorba unui comentator mai destept decat mine, "it sucks so bad it's good!" tare, tare de tot sa te gandesti ca este #1 pe youtube ca nr de vizualizari. Take that, Eros!! :))

Cuvinte

Nu am plecat din Romania de -atat-de mult timp, dar mi se pare ca in cei 7 ani au intervenit schimbari semnificative in comunicare acolo. Ascultand diverse discutii la tv observ o saracire groaznica nu numai a ideilor, ci si a exprimarii acestora. Unele dialoguri sunt absurde, show-urile tv asemenea, pare ca un popor intreg a luat un pumn de sedative si apoi a fost pus sa vorbeasca. De exemplu am nimerit un comunicat tinut de unul din politie, exprimarea era ca aceea a unui nigerian care a invatat si el vreo 200 cuvinte in romana. Alta data m-am nimerit pe un show tv cu manelistul acela, Liviu Varciu, am dat pe alt post dupa 2 minute, injurand printre dinti. Discutii politice - cativa parca sunt mai elocventi. Serialele? No comment. Sunt cautate cuvinte pompoase, se pune un accent imens pe forma cuvintelor lasand deoparte claritatea exprimarii. "conditionalitate"?! ce fel de cuvant idiot e asta? Tara aceea nu are nici un viitor, e o combinatie de lipsa de cojones si manierism penibil.

. . . . . . . . . . .

The Last Question

Unde se arata ca Pen poate fi un personaj dubios

.
Azi s-a intamplat un eveniment cam rar in ultima vreme: am iesit afara sa fac sport.

No problem veti spune, who doesn't?! Problema este insa ca, bineinteles contrar oricaror informatii de cultura generala medicala, am hotarat sa ard etapele.

Un om normal s-ar fi sculat la 7:00am, ar fi baut in liniste o cafea dupa un mic dejun copios, dupa care si-ar fi facut un pachetel din care verdele salatei ar fi zambit sanatos; apoi, relaxat, s-ar fi urcat pe bicicleta si ar fi pedalat in liniste pana la cel mai apropiat parc, unde s-ar fi incalzit cu un mers mai rapid de aprox 5-10 minute urmat de o alergare lejera, alternand cu mers.

Ma rog, realitatea Pen-style: sculat la 8:00, mancat sushi-pizza urmata de wake-up pills 100mg cofeina PO X2 30 min apart, urcat intr-o masina amintind de zombie-apocalypse, condus in ritmuri de "What is love" -Holliday- pana la cel mai mare si accidentat parc. Pus in spate rucsacul cu tabletul?! -cred ca ramasese de ziua trecuta, aruncat langa spraiul de ursi -si nu numai, inchis masina. Ochit prima poteca, verificat sumar harta pentru directia aproximativa, apoi pentru ca incalzirea e pentru mosi si babe, pornit direct in alergare. Stabilit clar goal-ul: Pen va alerga 30 minute - "considera ca ai un urs infometat dupa tine" mi-am spus. Zis si facut, up and down the hills like the mad hatter.

Ei bine, minutele au trecut greeeeu dar nu m-am lasat, dupa juma de ora eram varza la 3 km departare de punctul initial, realizand ca mai trebuie sa ma mai si intorc si privind cu oarecare ingrijorare spre norii care se adunau amenintator.

Ei bine, exact in punctul asta prind din urma o doamna intre doua varste. Eu respirand ca un elefant si mergand cu pasi mari si hotarati, neras de 2 zile, rosu la fata si transpirat. Asta probabil ca ma auzise, se intorcea din cand in cand si grabise pasul. Eram in mijlocul padurii, la cam 2 km distanta de orice civilizatie. Ma gandeam sa las oarece distanta intre noi sa nu o isterizez, dar mergea prea incet pentru standardele lui Pen, asa incat am grabit pasul sa o depasesc odata. Cand am ajuns la cativa m in spatele ei, am zis un "Hi!" ca sa o mai calmez si atentionez ca's acolo si pasnic, si se intoarce madam. In fata, ce sa vezi, un rucsac din care se holba la mine un soricar ce a inceput sa latre de cum a dat cu ochii de dubios. Am zambit si eu cat de frumos se putea in cdt date si am continuat aventura.

6.5 km in 1.2 ore - cu urcat si coborat ceva pante.
.

Carti de scoala din comunism

Se intampla uneori sa ma viziteze ganduri vechi, imagini din copilarie fara legatura evidenta cu prezentul, amintiri indepartate care vin si pleaca asemeni unei statii de tren vazute pentru o secunda dintr-un tren ce goneste.

Abecedarul. Liniute mici, apoi mari, oblice bineinteles. Bastonasele erau pentru avansati. "Ana are mere. " "Ticu are haina", "circul din padure", "Lizuca si ceasul"

weird...

Banalitate

.
La o privire atenta oamenii sunt interesati nu de eroi, fapte marete samd, ci de micile aspecte ale acestora care creaza atmosfera, eterul in care acestia se misca.

Un Robin Hood ar fi insipid umbland asa eroic prin padure cu arcul ala de 2 metri in spate, cu fiecare pas masurat si cu exact 10 sageti in tolba, precis numarul soldatilor de doborat. Daca soldatii astia ar petrece tot timpul in cazarma, fiecare la marginea patului curatind cu miscari ritmice spada si gandind mecanic in probabilitati de succes in lupta, iar ar fi total neinteresant.

Nu Robin Hood in sine e fascinant, ci ideea ca unul ca noi toti, cu mantia aia jegoasa si pe alocuri desirata si alergand ilogic dupa iubita vietii lui, e capabil sa fie totusi din senin mai sus de banalitatea vietii obisnuite.

Nu e vorba de intamplarea in care eroul x se lupta cu y, ci de fapt inconstient sesizam faptul captivant si de neinteles in care intregul univers al carui rezultat este x se intersecteaza in punctul reprezentat de aceasta intamplare, si afecteaza profund, celalalt univers reprezentat de y. Who gives a rat's ass about x and y, it's all about amantele, hainele, dusmanii, prietenii, obsesiile, iubirile, ura, bunatatea, dramele, toate acele unde al caror pretext este x sau y; adica tot ce este in spatele acestora si in afara lor.
.

Suflete pereche

.
Stiu, suna cheesy, "Cliseu!" veti striga. Chiar eu personal, daca as citi aceste doua cuvinte din titlu - cu toata scuza ca pana la urma cuvintele sunt doar o vaga exprimare a realitatii - as scrie in 2 timpi si 3 miscari un comentariu nesuferit de acid. Dar in adancul adancului meu, acolo unde si eu intru cam pe varfuri, nu sunt intru totul convins de naivitatea, nerealitatea acestui concept.

Definirea clara a criteriilor care traseaza conturul acestui suflet este inutila pentru ca ar presupune o autocunoastere perfecta, recunoasterea unui suflet pereche nu tine de logica si complicatiile ei infinite: tine de ceea ce simti si de cata incredere ai in ce simti.

Sunt convins ca fiecare isi va recunoaste pana la urma adevaratul tovaras de drum la momentul potrivit (f imp!! :) ). Cel real, nu cel comod sau "cel care sunt sigur ca nu exista". Acesta este ca orice lucru simplu si adevarat la o atingere departare, intr-un seif din camera fiecaruia a carui combinatie o reprezinta:

1. deschide ochii. cu adevarat.
2. simte.
3. ai incredere in ce simti.
4. lasa deoparte indoiala, lumea cu obiceiurile sale, vecina de la 3, fratele care te sfatuieste sa, samd: realitatea ta este numai in tine.
5. nu te autoamagi. Stiu ca e comod sa o faci, dar va veni un moment in care vei privi catre anii care au trecut si vei realiza ca ai stiut/simtit de fapt intotdeauna care era calea, dar dintr-o inertie/comoditate/teama etc ai gasit scuze care sa salveze confortul relativ al momentului, scuze pe care mai tarziu le vei vedea exact asa cum sunt, goale.

Vestea buna este ca nimic nu e intamplator, asa incat neimplinirea naste cautare, iar cautarea cunoastere si gasire. Pana la urma... :)
.