.
Traim printre reguli. Sunt peste tot, in societate, acasa, in bloc, pe strada, la plaja, etc.
V-ati intrebat vreodata de unde vin, de ce exista, de ce avem nevoie de acestea?
Luati o regula oarecare ce regleaza un aspect si asezati un punct P care sa o reprezinte pe segmentul cuprins intre aplicarea extrema a regulii si lipsa absoluta a acesteia. O regula durabila - a se citi acceptata- este de fapt un compromis ideal, un punct pe segmentul de mai sus care il imparte folosing un ratio destul de constant intre multimea L a situatiilor in care regula ar fi mai laxa si multimea R in care ar fi mai restrictiva decat in prezent. Un exemplu simplu ar fi definirea taxei de parcare a.i. venitul sa fie maxim: daca scazi pretul sub un prag nu castigi prea mult, daca il cresti peste prag nu mai ai destui clienti. Statistica functioneaza superb in a stabili raportul perfect L/R care defineste pozitia lui P.
Problema imensa este lipsa de constinuitate a acestui rationament in plan individual. Stim ca x% dintre relatii sunt durabile si satisfacatoare, in acelasi timp nu avem posibilitatea reala de a fi implicati intr-un nr atat de mare de relatii a.i. sa fim siguri ca x% are semnificatie in plan personal. Singura sansa este sa folosim shortcut-ul de a screen-ui superficial un numar mare de posibili parteneri folosind reguli care reprezinta de fapt interfata intre planul statistic si cel personal, screening aplicat in cea mai incipienta faza a interactiunii sociale. Simpatie, antipatie, atractie, repulsie - sunt doar denumiri ale acestor blocuri de algoritmi vechi conform carora probabilitatea de a face alegerea cea mai buna este mai mare.
Well, poate asta mergea in stone age, nu acum cand sansa de a insela acesti algoritmi este din ce in ce mai mare. Toti au sute de prieteni pe facebook- sunt de succes presupun, majoritatea sterg imediat o imagine sau comentariu care ii dezavantajaza, haine de sute de $ ascund imperfectiunile, smoke screens everywhere.
Societati care functioneaza dupa reguli arhaice au simplificat problema: altii decid pentru tine- de ex casatoriile aranjate. E perfect atat timp cat supunerea este absoluta, asemeni comunismului care in teorie este incantator iar in practica un esec monumental.
Intorcandu-ma la acel pct P reprezentand realitatea aplicarii unei reguli - si avand bineinteles in minte ca P poate fi dependent de variabile precum varsta/educatie/inteligenta/etnie etc- as fi curios daca vreun studiu social a descoperit vreun pattern, un fel de valoare nesperat de predictibila a raportului L/R de mai sus, vreun fel de "golden ratio" care sa izvorasca dintr-un aspect atat de profund al conditiei noastre incat sa depaseasca influenta nisei culturale/sociale/ etc.
.
Wednesday, February 6, 2013
Thursday, January 24, 2013
Monday, January 21, 2013
.
Azi eram obosit, nu stiu cum trebuia sa ajung in salonul 2046 si am aterizat in salonul 3046. Ma asteptam sa vad o tanara de 21 ani internata cu endocardita si cand colo era un nene in varsta inconjurat de familie. Interesant este ca am batut la usa (chiar daca este intredeschisa bat mereu, nu dau buzna ca un hun) si, cam prea adancit in ganduri, am inaintat pana in mijlocul camerei, in mijlocul familiei. Cand m-am trezit din gandurile mele si am dat cu ochii de nenea de pe pat, ups! stai asa, asta nu e pacientul pe care il cautam. Era pe oxigen, agonal breathing (e de rau), cei din jur ma fixau cu o mie de intrebari in ochi crezand probabil ca sunt cel care are grija de pacient.
Acum 10 ani m-as fi facut verde-albastru-rosu-violet. Dar acum sunt prea obosit, am zambit, am dat din cap, m-am intors si am plecat.
.
Azi eram obosit, nu stiu cum trebuia sa ajung in salonul 2046 si am aterizat in salonul 3046. Ma asteptam sa vad o tanara de 21 ani internata cu endocardita si cand colo era un nene in varsta inconjurat de familie. Interesant este ca am batut la usa (chiar daca este intredeschisa bat mereu, nu dau buzna ca un hun) si, cam prea adancit in ganduri, am inaintat pana in mijlocul camerei, in mijlocul familiei. Cand m-am trezit din gandurile mele si am dat cu ochii de nenea de pe pat, ups! stai asa, asta nu e pacientul pe care il cautam. Era pe oxigen, agonal breathing (e de rau), cei din jur ma fixau cu o mie de intrebari in ochi crezand probabil ca sunt cel care are grija de pacient.
Acum 10 ani m-as fi facut verde-albastru-rosu-violet. Dar acum sunt prea obosit, am zambit, am dat din cap, m-am intors si am plecat.
.
Friday, November 30, 2012
Sunday, November 25, 2012
Hahahaahahahaaaaa
.
.
vorba unui comentator mai destept decat mine, "it sucks so bad it's good!"
tare, tare de tot sa te gandesti ca este #1 pe youtube ca nr de vizualizari.
Take that, Eros!! :))
Wednesday, November 21, 2012
Cuvinte
Nu am plecat din Romania de -atat-de mult timp, dar mi se pare ca in cei 7 ani au intervenit schimbari semnificative in comunicare acolo. Ascultand diverse discutii la tv observ o saracire groaznica nu numai a ideilor, ci si a exprimarii acestora. Unele dialoguri sunt absurde, show-urile tv asemenea, pare ca un popor intreg a luat un pumn de sedative si apoi a fost pus sa vorbeasca.
De exemplu am nimerit un comunicat tinut de unul din politie, exprimarea era ca aceea a unui nigerian care a invatat si el vreo 200 cuvinte in romana. Alta data m-am nimerit pe un show tv cu manelistul acela, Liviu Varciu, am dat pe alt post dupa 2 minute, injurand printre dinti. Discutii politice - cativa parca sunt mai elocventi. Serialele? No comment.
Sunt cautate cuvinte pompoase, se pune un accent imens pe forma cuvintelor lasand deoparte claritatea exprimarii. "conditionalitate"?! ce fel de cuvant idiot e asta?
Tara aceea nu are nici un viitor, e o combinatie de lipsa de cojones si manierism penibil.
Friday, November 16, 2012
Monday, October 1, 2012
Sunday, September 9, 2012
Unde se arata ca Pen poate fi un personaj dubios
.
Azi s-a intamplat un eveniment cam rar in ultima vreme: am iesit afara sa fac sport.
No problem veti spune, who doesn't?! Problema este insa ca, bineinteles contrar oricaror informatii de cultura generala medicala, am hotarat sa ard etapele.
Un om normal s-ar fi sculat la 7:00am, ar fi baut in liniste o cafea dupa un mic dejun copios, dupa care si-ar fi facut un pachetel din care verdele salatei ar fi zambit sanatos; apoi, relaxat, s-ar fi urcat pe bicicleta si ar fi pedalat in liniste pana la cel mai apropiat parc, unde s-ar fi incalzit cu un mers mai rapid de aprox 5-10 minute urmat de o alergare lejera, alternand cu mers.
Ma rog, realitatea Pen-style: sculat la 8:00, mancat sushi-pizza urmata de wake-up pills 100mg cofeina PO X2 30 min apart, urcat intr-o masina amintind de zombie-apocalypse, condus in ritmuri de "What is love" -Holliday- pana la cel mai mare si accidentat parc. Pus in spate rucsacul cu tabletul?! -cred ca ramasese de ziua trecuta, aruncat langa spraiul de ursi -si nu numai, inchis masina. Ochit prima poteca, verificat sumar harta pentru directia aproximativa, apoi pentru ca incalzirea e pentru mosi si babe, pornit direct in alergare. Stabilit clar goal-ul: Pen va alerga 30 minute - "considera ca ai un urs infometat dupa tine" mi-am spus. Zis si facut, up and down the hills like the mad hatter.
Ei bine, minutele au trecut greeeeu dar nu m-am lasat, dupa juma de ora eram varza la 3 km departare de punctul initial, realizand ca mai trebuie sa ma mai si intorc si privind cu oarecare ingrijorare spre norii care se adunau amenintator.
Ei bine, exact in punctul asta prind din urma o doamna intre doua varste. Eu respirand ca un elefant si mergand cu pasi mari si hotarati, neras de 2 zile, rosu la fata si transpirat. Asta probabil ca ma auzise, se intorcea din cand in cand si grabise pasul. Eram in mijlocul padurii, la cam 2 km distanta de orice civilizatie. Ma gandeam sa las oarece distanta intre noi sa nu o isterizez, dar mergea prea incet pentru standardele lui Pen, asa incat am grabit pasul sa o depasesc odata. Cand am ajuns la cativa m in spatele ei, am zis un "Hi!" ca sa o mai calmez si atentionez ca's acolo si pasnic, si se intoarce madam. In fata, ce sa vezi, un rucsac din care se holba la mine un soricar ce a inceput sa latre de cum a dat cu ochii de dubios. Am zambit si eu cat de frumos se putea in cdt date si am continuat aventura.
6.5 km in 1.2 ore - cu urcat si coborat ceva pante.
.
Azi s-a intamplat un eveniment cam rar in ultima vreme: am iesit afara sa fac sport.
No problem veti spune, who doesn't?! Problema este insa ca, bineinteles contrar oricaror informatii de cultura generala medicala, am hotarat sa ard etapele.
Un om normal s-ar fi sculat la 7:00am, ar fi baut in liniste o cafea dupa un mic dejun copios, dupa care si-ar fi facut un pachetel din care verdele salatei ar fi zambit sanatos; apoi, relaxat, s-ar fi urcat pe bicicleta si ar fi pedalat in liniste pana la cel mai apropiat parc, unde s-ar fi incalzit cu un mers mai rapid de aprox 5-10 minute urmat de o alergare lejera, alternand cu mers.
Ma rog, realitatea Pen-style: sculat la 8:00, mancat sushi-pizza urmata de wake-up pills 100mg cofeina PO X2 30 min apart, urcat intr-o masina amintind de zombie-apocalypse, condus in ritmuri de "What is love" -Holliday- pana la cel mai mare si accidentat parc. Pus in spate rucsacul cu tabletul?! -cred ca ramasese de ziua trecuta, aruncat langa spraiul de ursi -si nu numai, inchis masina. Ochit prima poteca, verificat sumar harta pentru directia aproximativa, apoi pentru ca incalzirea e pentru mosi si babe, pornit direct in alergare. Stabilit clar goal-ul: Pen va alerga 30 minute - "considera ca ai un urs infometat dupa tine" mi-am spus. Zis si facut, up and down the hills like the mad hatter.
Ei bine, minutele au trecut greeeeu dar nu m-am lasat, dupa juma de ora eram varza la 3 km departare de punctul initial, realizand ca mai trebuie sa ma mai si intorc si privind cu oarecare ingrijorare spre norii care se adunau amenintator.
Ei bine, exact in punctul asta prind din urma o doamna intre doua varste. Eu respirand ca un elefant si mergand cu pasi mari si hotarati, neras de 2 zile, rosu la fata si transpirat. Asta probabil ca ma auzise, se intorcea din cand in cand si grabise pasul. Eram in mijlocul padurii, la cam 2 km distanta de orice civilizatie. Ma gandeam sa las oarece distanta intre noi sa nu o isterizez, dar mergea prea incet pentru standardele lui Pen, asa incat am grabit pasul sa o depasesc odata. Cand am ajuns la cativa m in spatele ei, am zis un "Hi!" ca sa o mai calmez si atentionez ca's acolo si pasnic, si se intoarce madam. In fata, ce sa vezi, un rucsac din care se holba la mine un soricar ce a inceput sa latre de cum a dat cu ochii de dubios. Am zambit si eu cat de frumos se putea in cdt date si am continuat aventura.
6.5 km in 1.2 ore - cu urcat si coborat ceva pante.
.
Tuesday, September 4, 2012
Carti de scoala din comunism
Se intampla uneori sa ma viziteze ganduri vechi, imagini din copilarie fara legatura evidenta cu prezentul, amintiri indepartate care vin si pleaca asemeni unei statii de tren vazute pentru o secunda dintr-un tren ce goneste.
Abecedarul. Liniute mici, apoi mari, oblice bineinteles. Bastonasele erau pentru avansati. "Ana are mere. " "Ticu are haina", "circul din padure", "Lizuca si ceasul"
weird...
Abecedarul. Liniute mici, apoi mari, oblice bineinteles. Bastonasele erau pentru avansati. "Ana are mere. " "Ticu are haina", "circul din padure", "Lizuca si ceasul"
weird...
Subscribe to:
Posts (Atom)