Ce cred eu ca inseamna un medic bun? Pai sa vedem:
Medicina este o arta care a devenit stiinta negandu-si originea pentru ca in final sa realizeze ca ramane o arta. Totul dintr-un motiv izbitor de simplu: nu tratam boli, ci pacienti. Nu noi, medicii, suntem cavalerii eroici luptand cu balaurul patologic intr-o piesa la care pacientul e un simplu spectator, ci chiar acesta lupta tinand spada intr-o mana ale carei miscari noi doar le ajutam.
Un medic bun vede dincolo de algoritmi, vede pacientul in intregul sau. Algoritmii sunt un compromis al unui sistem short-sighted care doreste -si ajunge sa se convinga pe sine- ca acestia, algoritmii, sunt rezolvarea. Nu dragul meu, un infarct sau o sinucidere incep insidios mult mai devreme decat un sistem deocamdata miop poate sa perceapa, incep aproape imperceptibil si evolueaza cu pasi mici, ca o corabie care se scufunda cu milimetri in fiecare zi. Algoritmul lasat singur trimite o alta corabie sa preia marinarii din mijlocul oceanului, un medic bun se urca pe corabie din port, invata cum merge, masoara balastul, intra in cala cercetand atent daca nu sunt scurgeri fie ele si minore. Pentru a fi un medic bun trebuie sa iti pese, sa iti respecti pacientul incat sa vrei sa ajuti cu adevarat; in plus trebuie sa faci parte dintr-un sistem care sa aiba tools-urile pentru a pune in practica ajutorul. Este nevoie de acea interfata intre ceea ce se intampla in cabinet si viata pacientului a.i. cat mai putin sa fie “lost in translation”; daca il plimbi sec pe ramurile algoritmului, ii pui in mana o hartie cu nume din care nu intelege aproape nimic si ii dai drumul pe usa batandu-l paternalistic pe umar, asta nu e medicina.
As spune ca medicina adevarata incepe cu medicul care tace si asculta intai atent pacientul. Apoi intreaba, devenind tot mai specific in cautare. Din cand in cad se opreste, explica pacientului in limbaj simplu, nemedical, unde au ajuns IMPREUNA pe harta complicata care duce spre diagnostic, verifica intelegerea si ii permite sa intrebe indiferent cat de stupida ar parea intrebarea (are tot dreptul, e viata lui/ei). Apoi reaprinde lanterna stiintei si continua cautarea explicand de ce crede ca e mai bine sa o ia pe drumul x, riscuri, beneficiile alegerii si variantele inclusiv a nu face nimic. Ocazional in calatoria aceasta, cu acordul pacientului, invita si alti drumeti. Apoi, cand ii da drumul, se asigura ca a ajuns la destinatie -fie si temporara- si il lasa cu o intelegere clara a ceea ce urmeaza si cum poate sa contacteze pe oricare dintre cei intalniti pe drumul asta pentru alte lamuriri. Comunica cu pacientul la nivel intelectual, dar si emotional, social, financiar – cel mai bun sfat profesional e inutil daca nu poate fi urmat.
Concluzia e ca medicul e un partener, consultantul pacientului competent (in sens medical). Asculta, comunica eficient la niveluri multiple, educa, asigura feedback inclusiv in viitor, INVATA de la pacient la randul sau.
