Secure enough to feel?

Exista o teorie interesanta despre leaders, alpha-beta-structure of the pack.

 Indivizii se impart in doua categorii: secure si insecure. Dintre cei insecure, in functie de temperament pot fi beggars (cer sau ofera servicii in schimbul sigurantei), combativs (merg in extrema opusa si ataca pentru a nu fi identificati cu beggars, desi majoritatea incep ca beggars), cooperatives (cei mai eficienti, stabilesc legaturi cu ceilalti, manipulanti though). Cei din urma pot deveni secure.

Ei bine, liderii provin dintre cei insecure, rar combatives, majoritatea cooperatives. Existenta piramidei de lidership este eficienta energetic pentru pack, ai carei membri, simtindu-se protejati, isi pot permite sa se manifeste emotional. Cu cat sunt mai sus in piramida, cu atat mai logic si mai putin emotional trebuie sa actioneze.

Starea de lider este stresanta si necesita drive pentru a o mentine. Drive-ul provine din nesiguranta, the need to prove yourself and fight for your social status/image. Pierderea liderului genereaza unde de soc structural care perturba restul piramidei si ii ridica energia pe un orbital superior. Energia aceasta amplifica entropia si insecuritatea membrilor, scotand din amortire pe combativi si cooperanti a.i. numarul de potentiali lideri creste si piramida se stabilizeaza odata cu alegerea unui nou conducator.

Daca am translata teoria asta asupra familiei, putem deduce lucruri interesante. In general barbatii sunt mai logici, vor sa conduca; ladies, voi doriti sa simtiti chestii, dar pentru asta trebuie sa va simtiti in siguranta - oferita de partener. Daca simtiti ca nu aveti aceasta siguranta tendinta este aceea de a o capata prin propriile forte. Insa acest proces presupune cresterea activitatii logice in detrimentul exprimarii emotiilor, ceea ce reprezinta o stare in care nu va simtiti confortabil. Consecinta este frustrarea si erodarea, sooner or later, a relatiei.

Interesant.

As vrea sa spun ca gresesc rar si fara consecinte. In mintea mea, asa fac. Ok, recunosc faptul ca gresesc mai frecvent decat as vrea sa admit, minor. Ceea ce am uitat/ignorat ani intregi a fost insa ca o nu eu sunt etalonul de masura al greselilor si consecintelor, ci cei care sunt afectati.

Paradoxul fundamental este ca ambele perspective sunt corecte, iar unii oameni pur si simplu au puncte de vedere atat de diferite -in limitele normalului- incat fiecare are dreptatea lui. Nu are rost sa judeci sau invinuiesti pe celalalt, ci pur si simplu sa accepti diferenta si sa evaluezi daca este compatibila cu mentinerea relatiei. Uneori eforturile de a trece peste diferente sunt pur si simplu insuficiente si duc relatia in afara normalului.

Ideea, cred eu, in acest punct este nu de a purta un razboi care sa defineasca invingatorul pentru ca toti ar pierde. Cred sincer in sprijinirea celeilalte parti spre a defini limite comun acceptate chiar daca acestea pot tinde spre 0=nonrelatie.

Ar fi foarte frumos pentru mine daca nu as fi eu una dintre aceste parti...

Mexic

Am fost in Mexic, in varful peninsulei California. O zona desertica ce pare verde din avion dar care dezvaluie paduri de cactusi inalti vechi unii de sute de ani, crescand drepti dintr-un sol nisipos. Venind din Canada, prima impresie a fost ca nu pot sa respir bine, era infiorator de cald si umed. Am fugit catre aerul conditionat al aeroportului mexican, unde formalitatile au fost ca intotdeauna sumare.

Hotelul a fost excelent, masa super, stack-ul de bancnote de 1$ deosebit de util. Uneori am simtit ca sunt ca un strain in perioada comunista, cazat intr-o enclava de lux relativ inconjurata de saracie. Am facut cateva excursii, inotat cu delfinii, calarie, the usual staff. 

Am avut un bodyguard personal :))) - se spune ca nu poti face baie in Pacific pentru ca ! valurile sunt f inalte - ya, right- si ca sunt curenti puternici. Era black flag pe plaja, de cand 2 persoane de +80 si +70 s-au inecat acum luni bune. Astia probabil nu au inotat in Marea Neagra, la Eforie Nord, pe timp de furtuna... Anyways, inotul a fost f bun, super, dar au trimis aia un salvamar ca sa fie sigur ca nu ma inec :)).

In afara resortului orasele arata sincer jalnic, cu cladiri pe jumatate terminate si masini de acum 20 ani mergand haotic pe strazi asfaltate doar cativa zeci de metri de la drumul principal. Am vizitat si un fel de orasel turistic, Todos Santos, yaiks, waste of time to be honest with you, mandrie cat cuprinde pentru aproape nimic. 

I'll come back to relax.

Let's be positive!

Reproduc un fragment real din Progress Notes citit azi, pacient pe psihiatrie, nu e banc:

Pacient is positive and future-oriented.
"I'm 100% sure I'll be contacted by the secret service soon!"

:)))))))))

Virtual Choir 4 - Eric Whitacre

4000 people vs one driving a tank through Canadian wilderness, how can anyone not cry?

si mi-a mai trecut si un urs slabanog prin fata masinii, asa, ca sa add to drama.

life is not simple.

.
M-a intrebat un amic: ce iti place la Canada? E o tara sterila, aerul nu are miros, oamenii nu par vii, nu e zarva aia din piata de dimineata, nu miroase a patrunjel in piata.

Acum 2 saptamani eram pe Vancouver Island, Victoria. Era seara, mergeam pe o carare asfaltata care urmarea conturul falezei inalte. Oceanul se intindea pana departe, disparand intr-o ceata alba iar dincolo de ceata, direct din mare, se ridicau niste munti care pareau imensi, cu varfurile albe de zapada. Era un miros de mare, alge, scoici. Valuri nu prea mari se spargeau ritmic de plaja pe care o intuiam sub faleza pe care ma plimbam.

Am realizat la un moment dat ca ritmul valurilor devenise prea regulat, si din ce mergeam se auzea din ce in ce mai tare. De dupa un colt de faleza am vazut lumina unui foc care venea de undeva de jos, de la nivelul apei. M-am apropiat, deja se lasase intunericul, iar sunetele se auzeau acum clar, ritmul era simplu si captivant. Pe plaja de sub poteca mea era un grup de tineri in jurul catorva care bateau in tobe povesti asemeni unor fire care uneori se impleteau, apoi se desparteau plutind armonios peste ape spre muntii din zare pentru ca apoi sa se reintalneasca, uneori doar cate doua, alteori toate. Desi acum se auzeau tare si clar, tobele parca accentuau linistea, o inconjurau pastrand-o intacta. Am respirat adanc aerul Pacificului.

Canada este imensa, atat de mare incat uneori timpul se dilata ca o plasa in ochiurile careia poti gasi liniste.

.





Filme

Mansfield Park
The importance of being Earnest
Roman Holiday
Breakfast at Tiffany's

:) cred ca sunt intr-o faza mai clasica zilele astea, dar filmele de mai sus au fost perfecte

And then...? But what if...

1. -... and then I somehow sank into me. I saw a beautiful beach, and I felt peaceful, like never before. The sky was full of lights, but not as you could see even during the most clear night; there were stars everywhere, I could notice each one of them although they seemed to be in an infinite number. But something drew me back.
-What happened next?
-I'm not sure. Maybe the adrenalin kicked in, I came back. I felt he wanted me to die, he wanted to kill me. I begged him not to do it and he eased the string he was holding around my neck. But he started to hit me really strong. I didn't feel any pain. I don't remember anything afterwards. I woke up later, tied up like a dog. I managed to untie myself, I got to the phone and I dialed 911.

A supravietuit cumva, cu multiple fracturi. Acelea s-au vindecat, dar cea mai importanta, a unui psihic zguduit, nu inca. A trait pentru ca celalt a crezut-o moarta si, asemeni unei fiare, a plecat odata ce si-a dus la capat intentia - he is still free, hopefully not for long.


2. J citeste o carte pe zi. Nu orice carte, numai acelea de supravietuire. Are Asperger si ADHD, o minte sclipitoare si foloseste o structura lingvistica exotica dar surprinzator de coerenta si directa. Vrea sa salveze lumea, sa nu existe moarte.
-How far did you get in your studies? il intreb. Imi raspunde ca nu terminat college, cursurile nu exprimau ceea ce dorea sa gaseasca. A studiat matematica, apoi fizica, apoi chimia, apoi biologia. In timp ce supravietuia intr-un cort intr-o padure in care nu m-as aventura singur fara o pusca serioasa. A studiat si principalele religii iar ideile sale imi sunt familiare. Bineinteles ca nu ii spun asta, dar explorez cu curiozitate avida mascata lumea ideilor sale in care paianjeni de cristal pasesc alaturi de oameni-peste care soptesc in vis informatii al caror sens nu il intelege inca.
"-Stiu ca primesc aceste informatii in vis, imi spune serios, si stiu ca poate fi doar un vis desi simt ca este o conexiune reala. Nu inteleg inca multe dintre cele transmise, dar citesc in continuare. Simt ca am mintea si memoria ascutite, intotdeauna mi-a fost usor sa invat orice."
Lumea lui pare fantezista si uneori simpla si ciudata, dar cred sincer ca limitarea limbajului necesar descrierii plays a big role in this perception of his inner world. But what if...