.
Am uitat sa va precizez bilantul faunei observate in timpul lungului drum parcurs recent:
-6 deers
-2 moose
-1 black bear

La caprioare a trebuit sa franez brusc vreo 2 ori, sa stiti ca dragalasenia nu e din pacate asociata cu o inteligenta deosebita in cazul lor.

Cu ursul a fost mai haios, ma apropiam de niste case si la vrea 50 m de ele am vazut din departare ceea ce am crezut, sincer, ca e un caine mare. Chiar mi-am zis "ia uite frate ce ditamai potaia au si astia, probabil ca or fi ursi prin jur" - si cand m-am apropiat si s-a ridicat in 2 copite sa ma vada mai bine, mi-am dat seama care era realitatea. Astia sunt destepti, nu sar in fata masinii de obicei.

Moose -  in afara cazului in care sunt atat de inteligenti incat noi in prostia noastra nu realizam asta, cred ca sunt unele dintre cele mai mentally-impared copitate. Nici nu s-au clintit cand am trecut pe langa ei, si am mers chiar destul de incet just in case.

.
Exista o putere imensa in noi, pe care o ignoram in fiecare zi. Suntem prea ocupati sa ne uitam in telefoane, sa ne uimim audienta cu masini extraordinare; si asa uitam sa privim cu adevarat in jur.

Am fost invitat la o masa. Eram trei doctori, unul dintre ei a invitat o tanara psychotherapist to join us. Nu sunt personal un bun medic pentru ca stiu mai mult decat altii, nici pe departe. Marele meu avantaj este ca de cele mai multe ori percep ce se afla in cei din fata, cumva sunt setat sa inregistrez patterns fine de comportament care dezvaluie persoana de dincolo de masca sociala. Nu merge cu toti, dar majoritatea este destul de "citibila".

Ei bine, vine tipa asta, de o frumusete incredibila, la vreo 30 de ani. Era chiar vis-à-vis de mine la masa, zambea, radea destul de mult la glumele celui care o invitase (un tip foarte haios de altfel), si nu stiu cum ni s-au intersectat privirile; am citit o tristete imensa in ochii ei, o discrepanta mare intre modul in care se purta si ceea ce percepeam. Cumva am vazut casatoria aranjata, copilul pe care se straduie sa il creasca, singuratatea pe care numai cel care creste intr-o cultura gregara est-asiatica, care incalca traditia si care este izolat o simte; am simtit speranta de a fi cu cineva care o poate salva din acel loc si realizarea matura a zadarniciei unui asemenea vis.

Spre sf conversatiei cumva tangential a amintit de fiica ei de 7 ani, de fostul sot pasionat de arme, de cat de greu i-a fost cand, venind de la primul job ca single parent si-a vazut copilul in parc singur intr-un carucior la metri buni de bona care fuma intoarsa cu spatele. Suspendata intre doua lumi, intre doua culturi, privind prin gard o gradina in care este putin probabil sa paseasca (tinand cont de cat de abil, nice but fiercely practical e tipul care a invitat-o).

Cumva mi-a adus aminte de o pacienta, homeless, care dupa cateva zile de la internare s-a trezit din luni de altfel de abuse, alcohol abuse. Am intrat in camera si am intrebat-o cum se simte. Mi-a spus ca uneori nu poate sa respire bine, simte o apasare pe piept. Gandind la ceva mai periculos fizic, eram cat p-aci sa pierd pericolul din interior. "I'm very depressed, doctor. Now that I am aware I remember I crawled in front of the -building- and I see all those people looking at me, laughing at me. And I feel so ashamed, and I am so alone, everywhere I turn I have no friends, there's only drugs around me. I have nowhere to go."
.

mi-am luat telefon :)))))
stiu, dar gusturile nu se discuta :))

Ps. are cam 3 cm grosime, asa, ii da caracter. cred ca seamana cu primul telefon pe care l-am avut, life is a cycle after all hahaaaaahaa. Si daca imi amintesc bine, nici cu ala nu aveam semnal in casa.

pentru cine are urechi sa auda

M, check it out from min 15:00 to 17:35 . Tot talkul e interesant, anyways.



"Somebody else might have put her on medication and told her to calm down"...

Avem o raspundere imensa fata de copiii nostri, aceea de a trece peste noi, oricat de inteligenti ne credem sau de bine intentionati in presiunea exercitata, si de a vedea lumea prin ochii lor.

Fetei mele ii plac trenurile, nu papusile. Motoarele, mecanismele, nu periile de par. A fost mult mai fericita cand i-am cumparat o macara decat atunci cand a primit un set de "doctor". M-a rugat in englezo-romana ei "cumpara tati engine", si asta o sa fac. Maica-mea imi spunea "ce fel de fetita este"?! hmmm, este fetita care este, iar rolul meu nu este sa ii impun nimic ci sa o iubesc neconditionat si sa ii arat o cat mai mare parte din lumea asta, pe cat posibil intr-un mod unbiased, astfel incat sa isi aleaga informat calea. Orice ar dori sa fie - as long as it's safe enough :) - o voi sprijini.

Abia astept sa fie un pic mai mare, am vazut un tren fabulos (o replica perfecta cu prea multe elemente detasabile deocamdata)! :) Exista atat de mare limitare in lumea aceasta incat de multe ori simt ca normele sociale sunt asemeni unei camasi cu un guler care nu te lasa sa respiri bine. Nenea de la hobby shop a fost tare surprins sa auda ca vreau sa iau respectiva locomotiva pentru o fetita de 3 ani, i se parea probabil o lipsa de respect fata de cei care iubesc aceste trenuri (nu fac din pacate parte dintre ei); nu m-am putut abtine sa nu il intreb ce crede ca va ramane in urma acestui gest? Amintirea unei emotii imense cand, deschizand cutia aceea superba va da cu ochii nu de un tren de plastic gen Walmart, ci de "the real thing" :) Cand D va avea 60 ani, sper ca inca isi va aminti de momentul acesta, asa cum si eu imi amintesc de elefantul care mergea singur, primit cand inca nu stiam prea bine ce e cu mine.


.

.
ok, am terminat de condus, cred ca 2500km sunt destul pentru 3 zile chiar si ptr unul pe care se presupune ca il relaxeaza activitatea.

Haideti sa va explic de ce sunt eu uneori acid. Ma rog, mai tot timpul :).

Duck and cover, here it comes:

Desi backgroundul meu este in science, cred ferm -delusional ?!:) - ca ceea ce stim sau ce vom cunoaste logic/stiintific este doar o mica parte din ceea ce este realitatea. In concluzie, am o mare problema in a emite enunturi din care sa reiasa ca detin cheile universului. Mai mult, am o problema poate si mai mare cu cei care sustin asta, moment in care intra in functiune un fel de agresivitate in restul timpului prea plictisita ca sa se miste si care incearca cu un deosebit succes din pacate sa combata pe detinatorul cheii folosind armele respectivului- adica logica.

Mai am o problema cu o fateta a societatii care ma irita din ce in ce mai des: cumva in societate o mare parte din cei ce conduc institutii - in general guvernamentale, dar functioneaza inclusiv la condo boards- sunt persoane care nu au o viata personala satisfacatoare (ca sa fiu asa, mai bland) si care suplinesc aceste lipsuri printr-o activitate intensa in plan organizatoric. Contradictia majora este ca aceste persoane ajung sa stabileasca reguli pentru o majoritate pe care nu o reprezinta si care, cat de cat, are o viata personala. Si cand mai apare si cate unul gen "drama queen" care vb 15 minute in fraze nerelevante punctate de exclamatii orgasmice, cu toata toleranta, mintea mea ar fi o scoala de vara apreciata probabil de orice inchizitor care se respecta.

promit ca maine, dupa ce dorm, voi fi mai calm. :)
.

.

De fiecare data cand mananc o pizza, devin filosof. Ajuta ce-i drept si un paharel de vin de Porto :) . Dragii mosului, candva demult intr-un tramvai o femeie trecuta binisor de prima tinerete care se uitase la mine cam fix pret de cateva zeci de secunde - nu era greu, ea statea pe scaun, eu langa dansa un pusti de clasa a 4a, aglomeratie mare dupa cum stiti- mi-a spus: vei ajunge mare! Mi s-a parut un pic dusa - si inca mi se pare de altfel. Dar de fapt este cat se poate de adevarat ca am ajuns mare, biologic vorbind :) . Ce inseamna insa sa ajungi "mare"?! Pare o intrebare simpla, ca regulile unui joc de Go, de fapt este dezarmant de complicat -pentru mine cel putin. Oare Barosso e mare? Oare Eliade, Boc, Einstein, Ghandi? Oare preotul acela tanar de la Glodeanu, oare nea Pompilica, cel care sper ca mai isi plimba ochelarii imensi si cocoasa prin curtea facultatii de medicina din Bucuresti? Parerea mea e ca esti cu atat mai mare cu cat te crezi mai mic iar ceilalti te considera mai mare. Corolar, esti cu atat mai gol/mic cu cat adevarul e exact opus celui din fraza precedenta. Satisfactia de a te urca intr-o masina scumpa paleste in fata bucuriei simtite cand, intr-o eliberatoare anonimitate si fara a cere nimic in schimb, faci o fapta buna, ceruta chiar daca nu specific si bineinteles acceptata. Prin natura profesiei am de-a face cu multi oameni care sunt nevoiti sa fie mult mai sinceri decat in afara biroului meu. Paradoxal, printre cei mai nefericiti oameni am intalnit indivizi cu functii mari, bogati, unii de o frumusete fizica uneori frapanta. Cativa au si spus: am tot ce vreau, dar cu toate astea sunt nefericit/-a. Damn, nu vreau sa ajung sa spun asta.

Am terminat felia de pizza, asa ca gata si filosofia. Ma duc sa ma bronzez :)) . Pe bune, asa, de plictiseala.
.

Diverse- un draft nepublicat la timp din motive inca nedeslusite

*Sunt zile in care ma satur de conventii sociale. De cele mai multe ori de exemplu vad ca unul vrea sa intre pe banda mea si il/o las. Dar azi nu. De ce? Well, poate din plictiseala, consecinta fireasca a aderarii de durata la reguli. Azi am fost un nesuferit in trafic: bagat in fata, slalom printre masini, 120kmh on icy roads (nu cu altii in jur). Un nene mi-a aratat the middle finger: greseala fatala, a mers cu proiectoarele full in spate vreo 10 minute - fie vb intre noi detest sa merg in spatele unuia ruland cu 40 kmh, banda a treia, in zona de 60kmh, asa incat il clanxonasem inainte.

*Ati vz vreodata cum arata o musca d-aia indesata bine aterizand cu 120kmh pe parbriz? Face chiar si un fel de "poc". Ei bine, imaginati-va o "musca" de juma de tona, numita moose, ai carui ochi minunati nu sclipesc in faruri ca la orice alta vietate decenta. Am trecut azi pe langa unul care primise un moose in parbriz, hmmm, scary rau.

*Uneori dai de o furtuna de zapada de nu mai vezi nimic. Ce drum, benzi etc? Spider sense si -din fericire ptr ca altfel nu mai apuci sa vb de spider sense- vreun camion mai mare pe care sa-l urmaresti sperand ca ala are o idee mai buna pe unde merge.

*Sunt unii indivizi care, desi relativ decenti in lume, nu se spala pe maini la toaleta. Unul era prof la univ, yaiks! *

The great G

Faina atmosfera filmului, fain si cantecul de mai sus in pofida criticilor de artificialitate a celei care canta - pana una-alta textele chiar au ceva continut si nu sunt doar niste onomatopee penibile/exprimand dureri din "da' hood".

Mornings, my love

.
sau poate nu, sigur nu.

De fapt urasc diminetile. Dar asa, cu pasiune. Cumva, nu sunt construit sa functionez bine la orele mici ale rasaritului de soare; cu totul alta poveste noaptea, si e ok daca nu dorm. Dar sa dorm si sa ma trezesc la 5 am, f..k it!

E a doua oara in ultimele cateva luni cand suna ceasul si ma imbrac repede mecanic, dupa care imi dau seama ca nu stiu unde sunt, ce zi a saptamanii o fi, unde trebuie sa merg si ce naiba sa fac acolo. Si stau ca un handicapat vreo 30 secunde pe marginea patului, imbracat, si incerc sa gasesc un capat de fir care sa ma scoata din labirint; din fericire sunt inca tanar asa ca ies repede din confuzia asta, cum o fi pe la 50 ani nu stiu.

Daca ar fi dupa mine, ziua de lucru ar trebui inceputa in jur de 10-11 am.

Noroc ca in ultima vreme nu mai am alarma aia tampita cu care probabil oricine l-as scula si pe Lazar, e una care incepe gradat cu un sunet de padure pe care dau de atatea ori snooze incat a devenit de fapt un fel de trigger ptr "da pe snooze si mai dormi 5 minute" decat un semnal de "wake-up m. f..ker" :))
.

.
Comunicarea verbala/scrisa este intotdeauna un subiect care ma intriga. Pare la indemana tuturor, un lucru simplu -daca nu esti bineinteles vreun renumit public speaker- si cu toate acestea sunt uneori foarte puzzled by it. Mi se pare un compromis simplificator a ceea ce doar intuiesc ca ar trebui sa fie comunicarea reala, fara sa pot pune punctul pe i in definirea acesteia din urma.

De aceea iubesc o carte buna, nestiintifica. Scriitorul talentat arunca o groaza de cuvinte intr-un fel de cutie mentala -a mea- si le aseaza intr-un mod pe care nu il patrund (pentru ca nu ii inteleg talentul) dar ceea ce ramane in mine, dincolo de sensul logic, este in plus comunicarea pe mult mai multe canale decat cel pur informativ, structurat. De fapt nici nu ma intereseaza prea mult aspectul din urma.

"Mi-e foame" pentru mine e un fel de "mi-e foame ca atunci cand ma gandeam ce fain ar fi sa am o bere ca aceea de pe malul oceanului, printre bulele careia priveam la vasul cu panze care tocmai acostase pe pontonul de lemn care se tot clatina si ma ducea cu gandul la nuvela in care un prizonier era capabil sa traiasca o viata dubla cand, intins in pat, accesa realitatea unei furtuni pe mare traind experiente mult mai bogate decat gardienii care il compatimeau privindu-l cum sta nemiscat ore" etc.

Comunicarea incepe sa capete sens real cand exista o istorie, o conexiune prealabila, o interfata intre parti prin care sunt puse cap la cap protocoalele, cuvintele cu aromele lor diferite, istoriile din spatele acestor parti, inclusiv istoriile sociale, etnice, sentimentale. Sau rar, cand exista o deschidere atat de mare incat istoriile, regulile sociale, cuvintele sunt pur si simplu date elegant la o parte de intuitie, de o voce interioara care raspunde atat de puternic -si de rar- celeilalte voci interioare incat comunicarea se poate realiza aproape direct si spontan fara filtre.

Dar o astfel de comunicare nu e predictibila iar societatea prezenta pune mare accent pe consistenta in rezultate. Sunt tratate intregi si armate de "guru"s care predica comunicarea eficienta, ideala, perfecta; daca priviti insa cu atentie acestea sunt in imensa majoritate tools care faciliteaza impunerea unui punct de vedere, deturnarea atentiei interlocutorilor catre ceea ce doresti sa subliniezi, subjugarea subtila a celorlalti in numele consolidarii unei pozitii de lider. Este un fel de pervertire a comunicarii, if you'll ask me, un gen de black magic prin care folosing inclusiv canale subliminale cel din fata este invelit in perdele de fum si imagini iluzorii incat incepe sa perceapa idei sau sentimente straine siesi ca fiind proprii (pentru o perioada cel putin, pentru ca inner self se va trezi pana la urma din efectul tranchilizant).

Dar daca vrei sa-ti iei o masina mai ieftin sau sa primesti jobul de teamlead, foloseste tehnicile respective. Daca vrei sa traiesti cu adevarat, mai cauta.
.