.
M-a intrebat un amic: ce iti place la Canada? E o tara sterila, aerul nu are miros, oamenii nu par vii, nu e zarva aia din piata de dimineata, nu miroase a patrunjel in piata.

Acum 2 saptamani eram pe Vancouver Island, Victoria. Era seara, mergeam pe o carare asfaltata care urmarea conturul falezei inalte. Oceanul se intindea pana departe, disparand intr-o ceata alba iar dincolo de ceata, direct din mare, se ridicau niste munti care pareau imensi, cu varfurile albe de zapada. Era un miros de mare, alge, scoici. Valuri nu prea mari se spargeau ritmic de plaja pe care o intuiam sub faleza pe care ma plimbam.

Am realizat la un moment dat ca ritmul valurilor devenise prea regulat, si din ce mergeam se auzea din ce in ce mai tare. De dupa un colt de faleza am vazut lumina unui foc care venea de undeva de jos, de la nivelul apei. M-am apropiat, deja se lasase intunericul, iar sunetele se auzeau acum clar, ritmul era simplu si captivant. Pe plaja de sub poteca mea era un grup de tineri in jurul catorva care bateau in tobe povesti asemeni unor fire care uneori se impleteau, apoi se desparteau plutind armonios peste ape spre muntii din zare pentru ca apoi sa se reintalneasca, uneori doar cate doua, alteori toate. Desi acum se auzeau tare si clar, tobele parca accentuau linistea, o inconjurau pastrand-o intacta. Am respirat adanc aerul Pacificului.

Canada este imensa, atat de mare incat uneori timpul se dilata ca o plasa in ochiurile careia poti gasi liniste.

.





Filme

Mansfield Park
The importance of being Earnest
Roman Holiday
Breakfast at Tiffany's

:) cred ca sunt intr-o faza mai clasica zilele astea, dar filmele de mai sus au fost perfecte

And then...? But what if...

1. -... and then I somehow sank into me. I saw a beautiful beach, and I felt peaceful, like never before. The sky was full of lights, but not as you could see even during the most clear night; there were stars everywhere, I could notice each one of them although they seemed to be in an infinite number. But something drew me back.
-What happened next?
-I'm not sure. Maybe the adrenalin kicked in, I came back. I felt he wanted me to die, he wanted to kill me. I begged him not to do it and he eased the string he was holding around my neck. But he started to hit me really strong. I didn't feel any pain. I don't remember anything afterwards. I woke up later, tied up like a dog. I managed to untie myself, I got to the phone and I dialed 911.

A supravietuit cumva, cu multiple fracturi. Acelea s-au vindecat, dar cea mai importanta, a unui psihic zguduit, nu inca. A trait pentru ca celalt a crezut-o moarta si, asemeni unei fiare, a plecat odata ce si-a dus la capat intentia - he is still free, hopefully not for long.


2. J citeste o carte pe zi. Nu orice carte, numai acelea de supravietuire. Are Asperger si ADHD, o minte sclipitoare si foloseste o structura lingvistica exotica dar surprinzator de coerenta si directa. Vrea sa salveze lumea, sa nu existe moarte.
-How far did you get in your studies? il intreb. Imi raspunde ca nu terminat college, cursurile nu exprimau ceea ce dorea sa gaseasca. A studiat matematica, apoi fizica, apoi chimia, apoi biologia. In timp ce supravietuia intr-un cort intr-o padure in care nu m-as aventura singur fara o pusca serioasa. A studiat si principalele religii iar ideile sale imi sunt familiare. Bineinteles ca nu ii spun asta, dar explorez cu curiozitate avida mascata lumea ideilor sale in care paianjeni de cristal pasesc alaturi de oameni-peste care soptesc in vis informatii al caror sens nu il intelege inca.
"-Stiu ca primesc aceste informatii in vis, imi spune serios, si stiu ca poate fi doar un vis desi simt ca este o conexiune reala. Nu inteleg inca multe dintre cele transmise, dar citesc in continuare. Simt ca am mintea si memoria ascutite, intotdeauna mi-a fost usor sa invat orice."
Lumea lui pare fantezista si uneori simpla si ciudata, dar cred sincer ca limitarea limbajului necesar descrierii plays a big role in this perception of his inner world. But what if...

.
Am uitat sa va precizez bilantul faunei observate in timpul lungului drum parcurs recent:
-6 deers
-2 moose
-1 black bear

La caprioare a trebuit sa franez brusc vreo 2 ori, sa stiti ca dragalasenia nu e din pacate asociata cu o inteligenta deosebita in cazul lor.

Cu ursul a fost mai haios, ma apropiam de niste case si la vrea 50 m de ele am vazut din departare ceea ce am crezut, sincer, ca e un caine mare. Chiar mi-am zis "ia uite frate ce ditamai potaia au si astia, probabil ca or fi ursi prin jur" - si cand m-am apropiat si s-a ridicat in 2 copite sa ma vada mai bine, mi-am dat seama care era realitatea. Astia sunt destepti, nu sar in fata masinii de obicei.

Moose -  in afara cazului in care sunt atat de inteligenti incat noi in prostia noastra nu realizam asta, cred ca sunt unele dintre cele mai mentally-impared copitate. Nici nu s-au clintit cand am trecut pe langa ei, si am mers chiar destul de incet just in case.

.
Exista o putere imensa in noi, pe care o ignoram in fiecare zi. Suntem prea ocupati sa ne uitam in telefoane, sa ne uimim audienta cu masini extraordinare; si asa uitam sa privim cu adevarat in jur.

Am fost invitat la o masa. Eram trei doctori, unul dintre ei a invitat o tanara psychotherapist to join us. Nu sunt personal un bun medic pentru ca stiu mai mult decat altii, nici pe departe. Marele meu avantaj este ca de cele mai multe ori percep ce se afla in cei din fata, cumva sunt setat sa inregistrez patterns fine de comportament care dezvaluie persoana de dincolo de masca sociala. Nu merge cu toti, dar majoritatea este destul de "citibila".

Ei bine, vine tipa asta, de o frumusete incredibila, la vreo 30 de ani. Era chiar vis-à-vis de mine la masa, zambea, radea destul de mult la glumele celui care o invitase (un tip foarte haios de altfel), si nu stiu cum ni s-au intersectat privirile; am citit o tristete imensa in ochii ei, o discrepanta mare intre modul in care se purta si ceea ce percepeam. Cumva am vazut casatoria aranjata, copilul pe care se straduie sa il creasca, singuratatea pe care numai cel care creste intr-o cultura gregara est-asiatica, care incalca traditia si care este izolat o simte; am simtit speranta de a fi cu cineva care o poate salva din acel loc si realizarea matura a zadarniciei unui asemenea vis.

Spre sf conversatiei cumva tangential a amintit de fiica ei de 7 ani, de fostul sot pasionat de arme, de cat de greu i-a fost cand, venind de la primul job ca single parent si-a vazut copilul in parc singur intr-un carucior la metri buni de bona care fuma intoarsa cu spatele. Suspendata intre doua lumi, intre doua culturi, privind prin gard o gradina in care este putin probabil sa paseasca (tinand cont de cat de abil, nice but fiercely practical e tipul care a invitat-o).

Cumva mi-a adus aminte de o pacienta, homeless, care dupa cateva zile de la internare s-a trezit din luni de altfel de abuse, alcohol abuse. Am intrat in camera si am intrebat-o cum se simte. Mi-a spus ca uneori nu poate sa respire bine, simte o apasare pe piept. Gandind la ceva mai periculos fizic, eram cat p-aci sa pierd pericolul din interior. "I'm very depressed, doctor. Now that I am aware I remember I crawled in front of the -building- and I see all those people looking at me, laughing at me. And I feel so ashamed, and I am so alone, everywhere I turn I have no friends, there's only drugs around me. I have nowhere to go."
.

mi-am luat telefon :)))))
stiu, dar gusturile nu se discuta :))

Ps. are cam 3 cm grosime, asa, ii da caracter. cred ca seamana cu primul telefon pe care l-am avut, life is a cycle after all hahaaaaahaa. Si daca imi amintesc bine, nici cu ala nu aveam semnal in casa.

pentru cine are urechi sa auda

M, check it out from min 15:00 to 17:35 . Tot talkul e interesant, anyways.



"Somebody else might have put her on medication and told her to calm down"...

Avem o raspundere imensa fata de copiii nostri, aceea de a trece peste noi, oricat de inteligenti ne credem sau de bine intentionati in presiunea exercitata, si de a vedea lumea prin ochii lor.

Fetei mele ii plac trenurile, nu papusile. Motoarele, mecanismele, nu periile de par. A fost mult mai fericita cand i-am cumparat o macara decat atunci cand a primit un set de "doctor". M-a rugat in englezo-romana ei "cumpara tati engine", si asta o sa fac. Maica-mea imi spunea "ce fel de fetita este"?! hmmm, este fetita care este, iar rolul meu nu este sa ii impun nimic ci sa o iubesc neconditionat si sa ii arat o cat mai mare parte din lumea asta, pe cat posibil intr-un mod unbiased, astfel incat sa isi aleaga informat calea. Orice ar dori sa fie - as long as it's safe enough :) - o voi sprijini.

Abia astept sa fie un pic mai mare, am vazut un tren fabulos (o replica perfecta cu prea multe elemente detasabile deocamdata)! :) Exista atat de mare limitare in lumea aceasta incat de multe ori simt ca normele sociale sunt asemeni unei camasi cu un guler care nu te lasa sa respiri bine. Nenea de la hobby shop a fost tare surprins sa auda ca vreau sa iau respectiva locomotiva pentru o fetita de 3 ani, i se parea probabil o lipsa de respect fata de cei care iubesc aceste trenuri (nu fac din pacate parte dintre ei); nu m-am putut abtine sa nu il intreb ce crede ca va ramane in urma acestui gest? Amintirea unei emotii imense cand, deschizand cutia aceea superba va da cu ochii nu de un tren de plastic gen Walmart, ci de "the real thing" :) Cand D va avea 60 ani, sper ca inca isi va aminti de momentul acesta, asa cum si eu imi amintesc de elefantul care mergea singur, primit cand inca nu stiam prea bine ce e cu mine.


.

.
ok, am terminat de condus, cred ca 2500km sunt destul pentru 3 zile chiar si ptr unul pe care se presupune ca il relaxeaza activitatea.

Haideti sa va explic de ce sunt eu uneori acid. Ma rog, mai tot timpul :).

Duck and cover, here it comes:

Desi backgroundul meu este in science, cred ferm -delusional ?!:) - ca ceea ce stim sau ce vom cunoaste logic/stiintific este doar o mica parte din ceea ce este realitatea. In concluzie, am o mare problema in a emite enunturi din care sa reiasa ca detin cheile universului. Mai mult, am o problema poate si mai mare cu cei care sustin asta, moment in care intra in functiune un fel de agresivitate in restul timpului prea plictisita ca sa se miste si care incearca cu un deosebit succes din pacate sa combata pe detinatorul cheii folosind armele respectivului- adica logica.

Mai am o problema cu o fateta a societatii care ma irita din ce in ce mai des: cumva in societate o mare parte din cei ce conduc institutii - in general guvernamentale, dar functioneaza inclusiv la condo boards- sunt persoane care nu au o viata personala satisfacatoare (ca sa fiu asa, mai bland) si care suplinesc aceste lipsuri printr-o activitate intensa in plan organizatoric. Contradictia majora este ca aceste persoane ajung sa stabileasca reguli pentru o majoritate pe care nu o reprezinta si care, cat de cat, are o viata personala. Si cand mai apare si cate unul gen "drama queen" care vb 15 minute in fraze nerelevante punctate de exclamatii orgasmice, cu toata toleranta, mintea mea ar fi o scoala de vara apreciata probabil de orice inchizitor care se respecta.

promit ca maine, dupa ce dorm, voi fi mai calm. :)
.