.
Azi ma gandeam ca dupa o lunga pauza de blogging as dori sa incep cu o tema extrem de serioasa: idila Borcea- Pelinel :))) .

Glumesc, normal. Nu, acuma pe bune, am citit recent lista de titluri a cartilor scrise in puscariile romanesti - da, dragii mei, ati citit bine, puscarii- de catre un nucleu dur, format din oameni de fotbal. Cultura romana va beneficia ani de acum incolo de analiza acestor opere, psihiatria probabil si mai mult.

Dar... recunosc! Am fost surprins placut de Becali! Ma asteptam sa scrie ceva de o asa tampenie incat, iarasi ma vad nevoit sa admit, eram gata sa platesc pentru a achizitiona cartea sa; insa respectivul s-a limitat la triunghiul care l-a consacrat: Steaua-Athos-salvarea romanilor.

Nu am putut insa sa nu remarc spiritul cantemirian care l-a insufletit subit pe acest mic Onasis al Romaniei, Copos:

"Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI"

Cartea aceasta se pare ca a starnit un real interes in tara (dar si peste hotare :))) ), asa incat nu incercati sa o cautati in librarii, nu (mai?) exista. Surse informate afirma pe la colturi ca doar Libraria Vaticanului ar mai detine o copie completa, pusa alaturi de unul dintre acele manuscrise rare care darama insasi esenta religiei crestine.

Cert este ca aceasta carte reprezinta o dovada de sacrificiu cultural: era necesar altruismul intelectual al unui om capabil sa se sinucida stiintific pentru a dezbraca aceasta perfida seducatoare, Istoria, de inselatoarele voaluri cu care ascundea rusinoasele subtilitati politice ale vietii elitelor din Tara Romaneasca si Moldova, in secolele de glorie XIV, XV si bineinteles, XVI!!

.

Just...hang :)

The "Sochi" incident

.
E-mail:


"To All AHS Staff and Physicians:

Beginning last Friday (Feb. 7), we have been experiencing slow-downs to computer network access across the province, and especially in Calgary and Edmonton. Some analysis of the issue shows that the slow-downs are related to significant use of the network to stream video, including coverage of the Sochi 2014 Olympics. While we very much appreciate the great spirit our staff is showing in their support of Canada’s Olympic team, we have to ensure that our clinical and business systems are not being impacted.

When large amounts of video are streaming through the Internet gateway, all applications that depend on that are at risk of slow-down. Patient care is our priority and we need to ensure that our core services have the capacity they need to run as expected. 

Thanks for your understanding of this and in the meantime, we join you in cheering on our Olympians! GO CANADA GO!

Thank you."

:)))

"Da' de ce....?"

.
Chiar asa!

Mama, ganduri de sinucidere, in salvare, un stol de reporteri cu microfoanele in sus prin usa ambulantei: "Da' de ce...?", "Ce v-a suparat asa de tare?", "Erati suparata?"

Trec peste patrunderea agresiva in spatiul intim al unui om, profunda imbecilitate a intrebarilor este uluitoare. Poate la fel de unuitoare ca reactia chirurgului alui care urla din afara salonului, sa auda pacienta cu cancer pancreatic: "Haideti ba odata, ce f-tem cateaua, mergem sau nu?" cand aia saraca incerca sa-si sune fiica, posibil pentru ultima oara.

Cred sincer ca in adancul lor toti oamenii sunt buni. Nu e naivitate, pentru ca desi cred asta nu am incredere absoluta in nimeni, dar exista perioade de timp cand circumstantele aproximeaza increderea. Cu toate astea cred sincer in a pune la punct cu cea mai mare strictete legala pe aceia care abuzeaza temporar de statutul de om. Nu cred in "era si x suparat" sau "are copii de crescut acasa" samd.

Reporterii/oamenii -multi- de genul de mai sus sunt indivizi care ar trebui pusi la punct cu severitate. Cineva ar trebui sa ii opreasca din avant, sa le spuna cu calmitate ca sunt absolut inferiori din foarte multe puncte de vedere si sa-i repuna in nisa sociala potrivita pentru ceva timp, pentru a le oferi ocazia sa invete si, posibil, sa avanseze.
.

:)))) Haahaaaahaa

.
You know, looking into a person's eyes and leaving outside the form, space, clothes and egos, all times of past that converged to now, you realize outside conventions and call the reality as for what it is, pure and simple; you say it as you see it, directly, eye to eye, soul to soul, all present and facing each other and everything else that just... is.


"You will die. Your friends are not your friends, you walk a dangerous path. You know it deep inside, everybody that got so close to the bottom as you did, knew it. You can change it though if you let yourself fall into the care of the ones who love you. Going back means you may never come home, to any home. You can still change it though."


We may not realize, but there are times when our life depends on simple answers to simple questions. A 2 or 3 letter word has the power to change things forever. When you look at life with intensity, clarity, and honesty, you know the answer, you foresee the adventure.


Just that sometimes we lie to ourselves knowingly that now it is not the moment.


It is now any moment.
.

Ghid de mers iarna cu masina

.
Dupa cum unii si-au dat probabil seama deja, locuiesc in Canada. Drumurile ma poarta cateodata prin locuri foarte salbatice, conduc mult chiar si iarna.


Dupa cum va imaginati, iarna Canadiana e ca un fel de var tocmai esti de la puscarie al iernii din Romania, senina ca un copil de 10 ani prin comparatie.


Ei bine, nu pot sa inteleg care este problema iernii din Romania! Ninge sa spunem 10-20cm, vantul bate cu vreo 70kmh, totul se blocheaza, oamenii stau pe autostrazi telefonand disperati ca mor de frig si nu-I baga nimeni in seama, drama!!


Hai sa va spun cam ce inseamna pregatirea unui drum de iarna in Canada:


In primul rand, daca situatia este chiar dezastruoasa - ffff rar- politia inchide drumul si gata, nu mai exista nici o dilema, poti sa ai si tanc nu treci de ei. Daca nu, sau daca nu o iei pe autostrada, trebuie sa te gandesti daca ai cum sa te descurci in cel mai rau caz - ala in care din diverse motive ramai in drum sa spunem vreo zi-doua. Distantele sunt atat de mari in Canada incat de multe ori nu ai semnal la telefon, mai ales daca esti printre munti/vai adanci etc.


Poate sunteti dintre cei care cred ca, dupa un pahar de vin, imbracati in trening Nike si cu adidasi in picioare care nu alearga niciodata, pot sa porneasca la drum cu curaj "lasa ca ne descurcam noi".



Well, pentru mine pregatirea e cam in felul urmator:


-masina: una dintre cele mai performante 4X4 - the real thing, nu Suzuki Samurai :)) sau mai stiu eu ce cross-over bun de trecut trotuarul de 10 cm din fata mall-ului. Cu ceva adaptari :) . Intotdeauna rezervorul cat mai plin. GPS.


-cauciucuri: de iarna, ofcourse


-comunicare: telefon satelit, internet, cell classic


-rucsac cu : mancare, apa, paturi termoizolante+patura electrica, hand warmers (niste pungi cu chemicals ce degaja caldura prin reactive exotermica when activated), filtru apa, solar panels capabile sa incarce si un laptop, lantern. in plus am oricum in masina un rand de haine de ski bune si ptr -30C + bocanci seriosi.


-nerecomandat in Romania: rifle .22 caliber si un arc takedown cu care poti sa vanezi lejer si black bears.


Nu spun sa ai cele de mai sus, dar sa iti iei nevasta si copiii si sa iesi in pantofi intr-o masinuta cu tractiune pe spate si cauciucuri cat rotile de trotineta in miez de iarna - este probabil un motiv serios de mini mental status exam/IQ screening.
.

.
Ma uitam si eu ca toata lumea la povestea asta cu avionul si balbaiala autoritatilor.


Vine pe ecran un padurar, asa, mai din topor dar om normal, povesteste cum poate "domnisoara" ar fi putut fi salvata daca... Dupa el i se ia interviu unuia la vreo 55-60 ani, cred ca era medic legist, halat alb, voce autoritara; respectivul se referea la aceeasi nefericita studenta, redusa in mintea sa de idiot cu pretentii la "cadavru femeiesc".


Nu sar in extrema de a semna impreuna cu cei 70mii de romani pe siteul Respect... Da, este o drama, mi se pare trist ca a murit si la fel de trist ca acest eveniment regretabil este elementul care a adus pe aceasta tanara in sufletele calde si dornice de drame telenovelistice ale romanilor. As fi preferat sa fi fost privita cu respect cat inca era in viata si nu acum, nu asa, ca o exponata fara suflare in piesa asta penibila.


Cat despre ala cu "cadavru femeiesc", daca nu ar fi legi cred ca l-as impusca pe loc. Exista uneori o discrepanta atat de flagranta intre ceea ce vor anumiti indivizi sa para si ceea ce sunt de fapt incat cred ca am dezvoltat un fel de alergie la prostia in forma ei impopotonata. Am tot respectful fata de cei mai putin inteligenti dar cu bun simt, am o ura profunda fata de stupizii cu pretentii, costume scumpe, halate immaculate, debitand tembel si fara respect ineptii cu aere de atotstiutori.


O sa spuneti ca ura asta e daunatoare, sincer cred ca e nevoie de mai multi care sa simta asa si care sa fie mai altruisti decat mine - a se citi dornici sa ramana in tara aia- astfel incat sa actioneze spre a schimba ceva. Am plecat de acolo pentru ca am simtit ca nu rezist, riscam sa devin violent - am si fost de cateva ori, din fericire fara consecinte - daca altii ar simti la fel si s-ar si controla mai mult ar putea face treaba necesara.


Pana atunci, ne uitam toti cu gura cascata la TV.
.

Polar nights

.
Cand traiam linistit in patria muma imi inchipuiam noptile polare de un intuneric coplesitor. Nu imi imaginam cum poate cineva sa traiasca aproape 6 luni fara lumina. Ulterior am ajuns mai la nord decat in Romania, iar de cateva ori chiar aproape de cercul polar. Am realizat ca sunt limitat -cum, eu?!? :)) - si ca imaginatia mea nu sare de genunchiul broastei. In imensitatea alba a iernii polare lumina lunii se reflecta cu atata vigoare incat vezi uneori ca ziua. Nu este ziua, nu este nici noapte, este o stare care trebuie experimentata pentru a fi inteleasa deplin.


Spunea cineva :) ca simte darkness intr-o alta persoana. As spune ca rar, foarte foarte rar exista intuneric adevarat sau lumina adevarata; cred ca suntem toti asemeni noptilor polare, uneori putem parea mai luminosi sau mai intunecati dupa cum e luna plina sau sunt nori sau, mai ales, cum sunt acordati ochii ce ne privesc.


Care dintre noi nu are secrete, colturi pe care ar prefera sa le uite, lucruri sau persoane pe care le iubim si uram in acelasi timp? Societatea moderna ne-a oferit competitia -cinstita, hahaha- si ne-a aruncat din pacate intr-un individualism miop in care ceilalti nu mai apar frumosi, sunt niste umbre periculoase de care e bine sa stam departe ca niste magneti ai caror poli se resping continuu. Simtim ca starea aceasta este nenaturala dar respingerea sau anxietatea apropierii este atat de puternica incat este invinsa numai de atractii temporare intense - sex, energia tineretii, accesul la resurse care garanteaza siguranta. Cu totii trecem incet de tinerete si doar cativa dintre noi ajung atat de bogati incat patura anxietatii apropierii devine irelevanta. Toti ceilalti suntem impinsi in colturi, respingandu-ne unii pe altii ca niste fraieri.


Cumva in prezent singurele care se acumuleaza sunt lucrurile negative. Imi spunea o pacienta -deprimata, dintr-o nisa etnica- ca nu intelege de ce nu isi poate gasi nu un sot (renuntase la asa pretentii "nerealiste") ci un boyfriend. "I have a child, not cancer". Iar daca oamenii ar privi direct, sincer, individual nu individualist, ar realiza ca are dreptate si ca masa aia de oameni de altfel destepti, frumosi, onesti in adancul lor formeaza un organism absolut stupid care abia se taraste, spiritual vorbind.


Se spune insa ca orice noapte polara nu dureaza mai mult de jumatate de an.
.