Dupa cum toti cititorii romani ai Libertatii au putut afla recent, fiul Arethei Franklin a luat-o pe coaja. Vinovatii inca nu au fost prinsi, inca se fac investigatii. Orice cititor cu ceva cultura muzicala isi poate da usor seama ca respectivii agresori urasc jazz-ul sau soul-ul si sunt, cel mai probabil, iubitori de hop-tzop.
Aplecandu-ne insa mai cu atentie asupra celorlalte stiri locale, putem constata cu satisfactie ca FAF (fiul Arethei Franklin) se poate considera norocos. In primul rand, sa spuna Thank you Lord! ca nu a fost violat de catre misteriosii "Samurai" din Galati. In al doilea rand, deja Boc doreste sa stie daca FAF a platit impozit in eventualitatea in care FAF este scenaristul acestei posibile farse -deci act intelectual cu posibile drepturi de autor. Briggite Sfat deja il cauta pe internet iar Piticul P - dar mai bine sa nu pomenesc de posibilitatea asta! Cativa etnici rromales dau aprobatori din extremitatea cefalica "daca nu a avut tigari la el, mancat-as!" iar floraresele de la podul Eroilor se ofera sa confectioneze cea mai mishto coroana ever daca FAF da coltul "sigur cumpara da la noi, ca e da noastra, colorata". George Becali se gandeste ca probabil FAF nu era crestin adevarat (confesiunea de cazino), Botezatu mai ca ar dona o pereche de chiloti marca proprie pentru un DRE "in style". Elena Basescu deja pregateste un discurs fulminant in Parlamentul European despre discriminarea rasiala in Filipine, iar Florin Salam este dispus, contra unei sume modice neimpozitabile, sa creeze cea mai tare manea in care sa fie povestita viata, bataia, eventual si moartea lui FAF (bonus si a mamei sale). Alti romani se intreaba ce salariu o fi avand FAF, daca e intretinut de maica-sa si acum -adica e un parazit, daca traieste in concubinaj si cu cine sau, simplu, cum e el ca om (oare zice sar'mana vecinilor?).
O stire intr-adevar importanta!
Tuesday, September 21, 2010
Monday, September 20, 2010
UFO in Romania!!
Multi se intreaba cand vom fi contactati de civilizatiile extraterestre. Unii raspund simplu: niciodata! Altii mai optimisti cred sincer intr-un viitor stralucitor in care vom fi orbiti de razele -speram prietenoase- navelor venite din alte zari.
Pentru toti cei de mai sus, asteptarea a luat sfarsit! Imaginile de mai jos vorbesc de la sine:
Pentru toti cei de mai sus, asteptarea a luat sfarsit! Imaginile de mai jos vorbesc de la sine:
Wednesday, August 25, 2010
Gradina din tunelul vietnamez
:)
Azi, Aug 26, 2010, am avut un moment personal de iluminare. Fiind personal, e subiectiv, da? - deci daca tu nu-l vei considera de interes, e treaba ta. :)
Am discutat cu parintii mei la telefon, vesti despre noi procese kafka-like. Am intrat sumar pe ziarele romanesti, aceeasi mlastina in care amatori cu pretentii de ziaristi arunca cu noroi in directiile indicate. Nu articolele ma intereseaza, sunt stupide in marea lor majoritate, ci comentariile. Iar acestea nu sunt incurajatoare deloc pentru nivelul intelectual, cultural al societatii romanesti. Dar...
In ultima vreme sar din blog in blog, fara tinta, calauzit in drum numai de o idee, un titlu interesant sau din contra, foarte neinteresant. Marea majoritate a blogurilor sunt decente ca limbaj si continut. In locuri pazite destul de bine insa sunt blogs ale unor persoane cu adevarat intelectuale, fine, interesante. Si nu sunt putine deloc, dar prin lipsa lor de stridenta sunt mai greu vizibile. Culmea, unii autori sunt inca in Romania!
Aici vine revelatia serii: contrar aparentelor, Romania intelectualilor traieste, e mai vie ca oricand! In viata de zi cu zi, membrii ei nu se cunosc, poate chiar se uita incruntati unii la altii pe strada, atunci cand poarta masca majoritatii pentru a nu fi remarcati si abuzati (mental/financiar/etc). Dar in umbra computerelor, acestia infloresc surprinzator pe internet, prin bloguri sau alte tools virtuale. Aici discuta, se grupeaza dupa interese, fac ceea ce mediul vulgar al realitatii romanesti nu le permite in lumea fizica.
Este ca si cum au ales sa-si mute gradinile de flori in tuneluri, departe de intunericul si fiarele irationale de afara. Fiecare isi sapa tunelul in directia pe care o doreste, neingradit de altii. Uneori merg in aceeasi directie, paralele, ca niste trupe marsaluind tacute spre aceeasi destinatie, aceeasi idee. Se intersecteaza si se bucura de descoperirea tovarasilor de drum, se imprietenesc si imbogatesc reciproc, intr-o inlantuire creativa de idei.
Traiesc intr-o lume interzisa mitocanilor, incultilor, celor stupizi. O lume pe care si-o pot cultiva impreuna si si-o pot muta oriunde daca va fi in pericol. Deci exista sperante :)) !
Azi, Aug 26, 2010, am avut un moment personal de iluminare. Fiind personal, e subiectiv, da? - deci daca tu nu-l vei considera de interes, e treaba ta. :)
Am discutat cu parintii mei la telefon, vesti despre noi procese kafka-like. Am intrat sumar pe ziarele romanesti, aceeasi mlastina in care amatori cu pretentii de ziaristi arunca cu noroi in directiile indicate. Nu articolele ma intereseaza, sunt stupide in marea lor majoritate, ci comentariile. Iar acestea nu sunt incurajatoare deloc pentru nivelul intelectual, cultural al societatii romanesti. Dar...
In ultima vreme sar din blog in blog, fara tinta, calauzit in drum numai de o idee, un titlu interesant sau din contra, foarte neinteresant. Marea majoritate a blogurilor sunt decente ca limbaj si continut. In locuri pazite destul de bine insa sunt blogs ale unor persoane cu adevarat intelectuale, fine, interesante. Si nu sunt putine deloc, dar prin lipsa lor de stridenta sunt mai greu vizibile. Culmea, unii autori sunt inca in Romania!
Aici vine revelatia serii: contrar aparentelor, Romania intelectualilor traieste, e mai vie ca oricand! In viata de zi cu zi, membrii ei nu se cunosc, poate chiar se uita incruntati unii la altii pe strada, atunci cand poarta masca majoritatii pentru a nu fi remarcati si abuzati (mental/financiar/etc). Dar in umbra computerelor, acestia infloresc surprinzator pe internet, prin bloguri sau alte tools virtuale. Aici discuta, se grupeaza dupa interese, fac ceea ce mediul vulgar al realitatii romanesti nu le permite in lumea fizica.
Este ca si cum au ales sa-si mute gradinile de flori in tuneluri, departe de intunericul si fiarele irationale de afara. Fiecare isi sapa tunelul in directia pe care o doreste, neingradit de altii. Uneori merg in aceeasi directie, paralele, ca niste trupe marsaluind tacute spre aceeasi destinatie, aceeasi idee. Se intersecteaza si se bucura de descoperirea tovarasilor de drum, se imprietenesc si imbogatesc reciproc, intr-o inlantuire creativa de idei.
Traiesc intr-o lume interzisa mitocanilor, incultilor, celor stupizi. O lume pe care si-o pot cultiva impreuna si si-o pot muta oriunde daca va fi in pericol. Deci exista sperante :)) !
Wednesday, August 18, 2010
Romania si marketingul
Am vazut intr-o pg web de ziar un link spre imagini din salonul incendiat in maternitatea Giulesti. Am dat click, era de fapt o fereastra video flash.
Incredibil! Oare nu mai exista nici un fel de decenta in tara aceea?
Pentru cei care din diverse motive nu pot vedea acest video: incepe cu o reclama in care o tanti bea fericita o sticla de apa Perla. Apa peste tot, peste un mar, flori etc. Dupa care urmeaza mesajul final: "DONE. ENJOY YOUR VIDEO."
Marturisesc ca nu prea am "enjoy" that video, poate sunt eu un ciudat.
Incredibil! Oare nu mai exista nici un fel de decenta in tara aceea?
Pentru cei care din diverse motive nu pot vedea acest video: incepe cu o reclama in care o tanti bea fericita o sticla de apa Perla. Apa peste tot, peste un mar, flori etc. Dupa care urmeaza mesajul final: "DONE. ENJOY YOUR VIDEO."
Marturisesc ca nu prea am "enjoy" that video, poate sunt eu un ciudat.
Monday, August 16, 2010
Explozia de la Maternitatea Giulesti
Mare tragedie dragii mei, MARE.
Nu stiu ce s-a intamplat acolo. Nu cred in variantele penibile cu explozia aparatelor de aer conditionat - poate doar daca ai planta o grenada in ele. Dar haideti sa va marturisesc faptul ca intamplator am cunoscut personal marea somitate medicala care conduce acest spital, dr. Bogdan Marinescu.
Unii spun ca e un medic bun, altii nu. Cu siguranta e pe undeva deasupra mediei in romania, ceea ce nu inseamna performanta, ci de multe ori suficienta. Este insa, dupa anumite pareri printre care si a mea, un element nociv si imoral. Am fost la dansul in anul 6, dornic sa ma interesez in legatura cu pozitiile la doctorat. A binevoit sa imi arunce o privire intre o sotie de diplomat si una cu multe kg de aur la gat, mi-a spus sa astept. usa la consulatii era deschisa, am putut sa aud lejer "profesionalismul" (imi dau seama acum, atunci eram un tanar necopt si probabil usor impresionabil de hiene de genul acesta). Apoi, peste vreo ora jumate, a revenit in holul din fata biroului sau. Mi-a spus -desi nu avea legatura cu ce il intrebasem eu- ca in spital activeaza o firma de fertilizare in vitro (da, e a lui, dupa cum am aflat ulterior, si e foarte banoasa). Apoi, cu gesturi largi, mi-a aratat ramele din jurul usii biroului sau, fiecare cu un nume de firma. M-a intrebat ce sunt ai mei, intamplator taica-miu era director la o firma destul de mare - pe vremea aia. Mi-a spus ca toti cei din rame au avut onoarea sa fie sponsori ai clinicii de IVF si mi-a sugerat ca o sa se gandeasca la ce vreau dupa ce o sa primeasca un telefon pentru o sponsorizare. Mi-a facut impresia unui afacerist de duzina, nu un medic cu prestigiu.
Bineinteles ca nu am sponsorizat hoitul ala comunist, ii las pe altii cu mai putina minte sa o faca. Iar pentru cei care scriu pe forumuri chestii gen "multumesc domnului dr. Marinescu, m-a urmarit in sarcina si totul a decurs normal" ii anunt ca, din fericire, majoritatea sarcinilor cat de cat urmarite decurg normal. Din nefericire, calitatea unui medic este dezvaluita de situatiile complicate.
La mai mare, domnule marinescu!
Nu stiu ce s-a intamplat acolo. Nu cred in variantele penibile cu explozia aparatelor de aer conditionat - poate doar daca ai planta o grenada in ele. Dar haideti sa va marturisesc faptul ca intamplator am cunoscut personal marea somitate medicala care conduce acest spital, dr. Bogdan Marinescu.
Unii spun ca e un medic bun, altii nu. Cu siguranta e pe undeva deasupra mediei in romania, ceea ce nu inseamna performanta, ci de multe ori suficienta. Este insa, dupa anumite pareri printre care si a mea, un element nociv si imoral. Am fost la dansul in anul 6, dornic sa ma interesez in legatura cu pozitiile la doctorat. A binevoit sa imi arunce o privire intre o sotie de diplomat si una cu multe kg de aur la gat, mi-a spus sa astept. usa la consulatii era deschisa, am putut sa aud lejer "profesionalismul" (imi dau seama acum, atunci eram un tanar necopt si probabil usor impresionabil de hiene de genul acesta). Apoi, peste vreo ora jumate, a revenit in holul din fata biroului sau. Mi-a spus -desi nu avea legatura cu ce il intrebasem eu- ca in spital activeaza o firma de fertilizare in vitro (da, e a lui, dupa cum am aflat ulterior, si e foarte banoasa). Apoi, cu gesturi largi, mi-a aratat ramele din jurul usii biroului sau, fiecare cu un nume de firma. M-a intrebat ce sunt ai mei, intamplator taica-miu era director la o firma destul de mare - pe vremea aia. Mi-a spus ca toti cei din rame au avut onoarea sa fie sponsori ai clinicii de IVF si mi-a sugerat ca o sa se gandeasca la ce vreau dupa ce o sa primeasca un telefon pentru o sponsorizare. Mi-a facut impresia unui afacerist de duzina, nu un medic cu prestigiu.
Bineinteles ca nu am sponsorizat hoitul ala comunist, ii las pe altii cu mai putina minte sa o faca. Iar pentru cei care scriu pe forumuri chestii gen "multumesc domnului dr. Marinescu, m-a urmarit in sarcina si totul a decurs normal" ii anunt ca, din fericire, majoritatea sarcinilor cat de cat urmarite decurg normal. Din nefericire, calitatea unui medic este dezvaluita de situatiile complicate.
La mai mare, domnule marinescu!
Saturday, August 14, 2010
Eu cand vreau sa aplaudati, aplaudati!
Aflu ca filmul "Eu cand vreau sa fluier, fluier" va fi propus din partea Romaniei la premiile Oscar.
Nu v-am mai spus niciodata, dar sunt 1/16 grec. Legatura cu titlul este aceea ca, atunci cand aud astfel de stiri, sunt grec, altfel sunt nord-american, si rar, tot mai rar, roman. Nu trebuie sa ma injurati pentru ultima parte, e o optiune personala. Pur si simplu m-am saturat sa imi fie rusine ca sunt roman.
Dar sa ma intorc la filmul amintit. L-am vazut, nu mi-a placut absolut deloc. Un film despre puscariasi, cu actori puscariasi, jucat partial si deloc surprinzator - da, ati ghicit, intr-o puscarie. Un film de un realism deja obosit, redundant, sacaitor prin goliciunea lui groteasca. Este original pentru un strain? Sigur. Dar reprezinta un act cultural, cu atat mai mult unul care sa merite promovat la nivel international? Ma indoiesc profund.
Imaginati-va urmatoarea scena: pe o planeta indepartata, un alien scufundat intr-o adanca plictiseala ia containerul in care a facut pipi - da, pipi - si il arunca dupa niste bolovani. Fast forward 2 milioane de ani, chinezii ajung pe planeta respectiva si descopera containerul. Sa vezi minunatie, in interior se afla inca un lichid extrem de acid, iar modelul de pe container, extrem de alambicat si cu o inscriptie ciudata ("aici a facut pipi XEW2124") ii ajuta sa ajunga la singura concluzie logica: aceasta este o sticla de parfum de provenienta extraterestra. In orice caz, un artefact exotic.
Ei bine, daca filmul asta ar ajunge la Oscar cam aceasta ar fi in cel mai bun caz reactia pe care o poate obtine. Nu cultura, ci exotism. Nu talent creator, performanta. Ci o multumire similara cu aceea de a vedea o maimuta care dupa 5 ani de incercari stie in sfarsit sa apese imaginea unui mar cand ingrijitorul spune "hungry?".
De ce suntem atat de primitivi cultural????
Nu v-am mai spus niciodata, dar sunt 1/16 grec. Legatura cu titlul este aceea ca, atunci cand aud astfel de stiri, sunt grec, altfel sunt nord-american, si rar, tot mai rar, roman. Nu trebuie sa ma injurati pentru ultima parte, e o optiune personala. Pur si simplu m-am saturat sa imi fie rusine ca sunt roman.
Dar sa ma intorc la filmul amintit. L-am vazut, nu mi-a placut absolut deloc. Un film despre puscariasi, cu actori puscariasi, jucat partial si deloc surprinzator - da, ati ghicit, intr-o puscarie. Un film de un realism deja obosit, redundant, sacaitor prin goliciunea lui groteasca. Este original pentru un strain? Sigur. Dar reprezinta un act cultural, cu atat mai mult unul care sa merite promovat la nivel international? Ma indoiesc profund.
Imaginati-va urmatoarea scena: pe o planeta indepartata, un alien scufundat intr-o adanca plictiseala ia containerul in care a facut pipi - da, pipi - si il arunca dupa niste bolovani. Fast forward 2 milioane de ani, chinezii ajung pe planeta respectiva si descopera containerul. Sa vezi minunatie, in interior se afla inca un lichid extrem de acid, iar modelul de pe container, extrem de alambicat si cu o inscriptie ciudata ("aici a facut pipi XEW2124") ii ajuta sa ajunga la singura concluzie logica: aceasta este o sticla de parfum de provenienta extraterestra. In orice caz, un artefact exotic.
Ei bine, daca filmul asta ar ajunge la Oscar cam aceasta ar fi in cel mai bun caz reactia pe care o poate obtine. Nu cultura, ci exotism. Nu talent creator, performanta. Ci o multumire similara cu aceea de a vedea o maimuta care dupa 5 ani de incercari stie in sfarsit sa apese imaginea unui mar cand ingrijitorul spune "hungry?".
De ce suntem atat de primitivi cultural????
Friday, August 6, 2010
Meserie exotica
Pentru aceia dintre voi care se uita pe Discovery Channel nu este o noutate emisiunea despre meseriile exotice. Am vazut chiar un nene care curata subteranele unui mare oras, altul care vopsea ceea ce mai ramasese din tegumentul unui biet animal, altii cresteau mushte in nu-stiu-ce scop obscur dar fara conotatii masonice (da, stiu, ar fi fost mai interesant...) . Uitandu-ma pe pagina de web a show-lui respectiv eram cat pe aci sa le propun o explorare a unei alte meserii exotice: medic in Romania.
Un amic/vecin din Romania, relativ tanar (40s) si sef de sectie intr-un spital marisor imi spunea acum cateva zile ca si-a depus demisia. Uai?? "Uite -mi-a spus respectivul- nu e vorba de bani aici (tocmai se intorsese dintr-o excursie intr-o tara indepartata). Dar pur si simplu imi mor pacientii pentru ca nu am ce-mi trebuie. As vrea sa stau, dar e si pielea mea in joc iar ca om nu mai suport sa vina astia la mine si sa nu am ce sa le fac. N-am nici macar aspirina, daca poti sa crezi. Nu mai vb de anestetice sau altele. Si e din ce in ce mai rau." Du-te Fratele meu Alb incotro vei vedea cu ochii- i-ar spune probabil un personaj sasiu si, din pct meu de vedere, cam sinistru.
Problema e alta, si a fost relatata interesant de un -probabil- pacient, pe un forum (poate nu mai retin exact toate cuvintele, dar suna cam asa): " ba, nu pot sa sufar medicii astia, ia spaga de la toata lumea. acum cateva saptamani am fost la spital ca ma durea burta si am asteptat vreo 6 ore pana ma vazut un doctor. nu le tin partea, da era unu singur in toata garda si toata lumea tipa pe acolo ca ii doare ceva. ce dracu sa faca si asta singur, pe care sa ia primu?".
Pe de alta parte, serviciile medicale in sistem privat par sa ia o oarecare amploare pe acolo; ma intreb cati pacienti vor avea acces, financiar, la acestea, in conditiile in care clasa de mijloc din Ro tinde spre 0 numeric vb. Farmaciile? cred ca peste jumatatea asteapta probabil in holul falimentului. Populatia? din ce in ce mai prost tratata, educata, hranita.
Ei bine, cu toate acestea instabilitatea manageriala din sanatate pare sa fie demna de epoca fanariota. Managers straini de sistemul sanitar, sau incapabili, sau corupti, in orice combinatie doriti. Sau mai vin unii care nu stiu in ce se baga si cand isi dau seama, pleaca sau sunt schimbati in cateva saptamani/maxim luni.
Pentru cei mai informati ca mine, e vreo solutie? -ma refer in afara de un pluton de executie ce ar fi probabil foarte busy pentru cativa ani.
Un amic/vecin din Romania, relativ tanar (40s) si sef de sectie intr-un spital marisor imi spunea acum cateva zile ca si-a depus demisia. Uai?? "Uite -mi-a spus respectivul- nu e vorba de bani aici (tocmai se intorsese dintr-o excursie intr-o tara indepartata). Dar pur si simplu imi mor pacientii pentru ca nu am ce-mi trebuie. As vrea sa stau, dar e si pielea mea in joc iar ca om nu mai suport sa vina astia la mine si sa nu am ce sa le fac. N-am nici macar aspirina, daca poti sa crezi. Nu mai vb de anestetice sau altele. Si e din ce in ce mai rau." Du-te Fratele meu Alb incotro vei vedea cu ochii- i-ar spune probabil un personaj sasiu si, din pct meu de vedere, cam sinistru.
Problema e alta, si a fost relatata interesant de un -probabil- pacient, pe un forum (poate nu mai retin exact toate cuvintele, dar suna cam asa): " ba, nu pot sa sufar medicii astia, ia spaga de la toata lumea. acum cateva saptamani am fost la spital ca ma durea burta si am asteptat vreo 6 ore pana ma vazut un doctor. nu le tin partea, da era unu singur in toata garda si toata lumea tipa pe acolo ca ii doare ceva. ce dracu sa faca si asta singur, pe care sa ia primu?".
Pe de alta parte, serviciile medicale in sistem privat par sa ia o oarecare amploare pe acolo; ma intreb cati pacienti vor avea acces, financiar, la acestea, in conditiile in care clasa de mijloc din Ro tinde spre 0 numeric vb. Farmaciile? cred ca peste jumatatea asteapta probabil in holul falimentului. Populatia? din ce in ce mai prost tratata, educata, hranita.
Ei bine, cu toate acestea instabilitatea manageriala din sanatate pare sa fie demna de epoca fanariota. Managers straini de sistemul sanitar, sau incapabili, sau corupti, in orice combinatie doriti. Sau mai vin unii care nu stiu in ce se baga si cand isi dau seama, pleaca sau sunt schimbati in cateva saptamani/maxim luni.
Pentru cei mai informati ca mine, e vreo solutie? -ma refer in afara de un pluton de executie ce ar fi probabil foarte busy pentru cativa ani.
Thursday, August 5, 2010
Am citit de curand un comentariu interesant. Este atat de adevarat, atat de sub nasul fiecaruia dintre noi, incat pur si simplu ne este -sau imi era mie- greu sa-l "vad": evolutia - se referea in sens darwinian dar argumentul e valid in sens mai larg - este modelata nu de succes, ci de necesitatea de a evita insuccesul. Este, intr-un cuvant, un "negativ" al imaginii pe care o aveam despre acest proces in care de altfel cred pana la un punct.
Haoleo, mancat-as sufletu', Pen e natie da creatzonisti daia, cum sar zace, balaoachesh - ar comenta ultima fraza de mai sus tigancile care vand flori la Podul Eroilor. No problem, Isaurelor, de sub imaginea de dinozaur modern cu pene cold-proof Pen Zbanggg! - loveste cu ciocul, once again.
Anyways, ca sa revin la sobiect, evolutia ar fi similara cu un rau (curs de apa). Dupa cum se cunoaste deja, acesta din urma urmeaza calea de energie pe care si-o poate permite, ocolind obstacolele pe care nu e capabil sa le depaseasca. Daca mergem insa si mai deep, vedem ca ceea ce numim noi "obstacole" sunt munti de energie potentiala, ajungem sa navigam in teritoriul care ne este permis, prin vaile acestor munti. Mai mult, exista o redundanta simpatica in analogia aceasta, o dublare a informatiei: atat timp cat stii care sunt "vaile" stii si unde sunt "muntii", sau invers. Cu alte cuvinte, spune-mi ce greutati ai ca sa-mi dau cine esti! :)
ps disclaimer: it'd be just a snapshot, nu as putea spune de unde ai plecat sau unde ai putea sa ajungi.
Haoleo, mancat-as sufletu', Pen e natie da creatzonisti daia, cum sar zace, balaoachesh - ar comenta ultima fraza de mai sus tigancile care vand flori la Podul Eroilor. No problem, Isaurelor, de sub imaginea de dinozaur modern cu pene cold-proof Pen Zbanggg! - loveste cu ciocul, once again.
Anyways, ca sa revin la sobiect, evolutia ar fi similara cu un rau (curs de apa). Dupa cum se cunoaste deja, acesta din urma urmeaza calea de energie pe care si-o poate permite, ocolind obstacolele pe care nu e capabil sa le depaseasca. Daca mergem insa si mai deep, vedem ca ceea ce numim noi "obstacole" sunt munti de energie potentiala, ajungem sa navigam in teritoriul care ne este permis, prin vaile acestor munti. Mai mult, exista o redundanta simpatica in analogia aceasta, o dublare a informatiei: atat timp cat stii care sunt "vaile" stii si unde sunt "muntii", sau invers. Cu alte cuvinte, spune-mi ce greutati ai ca sa-mi dau cine esti! :)
ps disclaimer: it'd be just a snapshot, nu as putea spune de unde ai plecat sau unde ai putea sa ajungi.
Tuesday, July 20, 2010
Sens
Ma uitam pe ziarele romanesti -oare cand ma voi vindeca?? - si, bineinteles, in aceste zile povestea trista a Madalinei Manole apare pretutindeni. Dar nu despre Madalina vreau sa vb acum -Dumnezeu sa o odihneasca! - ci despre atitudinea bisericii vis-a-vis de sinucidere.
Disclaimer: Bineinteles ca nu privesc sinuciderea ca pe o solutie (desi ratiunea ma forteaza sa spun ca nu am trait toate circumstantele si sper sa nu o fac) sau ca pe un act de curaj/potrivit/pozitiv; nu voi incuraja niciodata un asemenea act. To make it clear for everyone, confesiunea lui Pen este crestin ortodox.
Ca sa oripilez din start orice fete bisericesti s-ar rataci pe blogul meu, in privinta sinuciderii atitudinea bisericii just sucks!
Hai sa fiu mai rafinat si sa explic intr-o fraza: dupa gandirea mea -accept ca pot gresi- biserica abandoneaza in acest caz exact pe cei care au sau au avut cea mai mare nevoie de ea. Mai mult, isi erijeaza un rol pe care nu il are, acela de a fi portavocea lui Dumnezeu in lume - refuzand sa-si acorde serviciile sub pretextul ca sinuciderea este un pacat in ochii lui D. Dragii mei, biserica este un tool, nu o finalitate; nu mergi la biserica pentru a merge la biserica, ci pentru a invata cum poti merge spre ceea ce nimeni nu poate cunoaste si cu atat mai putin descrie, Dumnezeu. Este, dupa parerea mea, arogant sa afirmi ca D "vede" lucrurile intr-un fel sau altul.
O sa incerc sa explic de ce cred cele de mai sus. Vietiele fiecaruia dintre noi sunt, lets face it, niste compromisuri. Imensa majoritate suntem oameni normali si in general temporar fericiti sau nefericiti. Probabil de mai multe ori pe zi, fiecare dintre noi facem bilantul daca merita sa mergem mai departe sau nu. Putini dintre noi considera ca nu si aleg sa ne paraseasca. Acestia din urma considera ca nu au resurse sa continue, nu gasesc rostul, se percep uneori ca fiind o povara pentru cei din jur. Nu inseamna de fapt ca in mod real sau absolut nu au resurse, ca sunt o povara, ca viata lor n-are rost. E doar o perceptie, un cumul de circumstante si moods si personality types a caror rezultanta este sinuciderea.
Putem ajuta astfel de oameni tratandu-i si modificandu-le perceptia. Nu dand sentinte, ci incercand sa privim lucrurile prin ochii lor, pentru a-i putea ajuta. In contextul acesta, a-i spune unui om ca o sa piara in focurile iadului daca se sinucide poate fi chiar un incentive, oricum nu ii mai pasa, oricum vrea sa mearga pana la capat pentru ca asta considera ca trebuie sa se intample, sa fie pedepsit pentru ca nu merita altceva.
O problema absolut majora a institutiei bisericii este modul si forma in care transmite mesajele - nu vb aici de exceptiile cu adevarat deosebite, de oamenii modesti in corpurile carora au locuit sau locuiesc adevarati munti de spiritualitate. Dar preotul obisnuit, care si-a petrecut studentia sperand ca va prinde o parohie "buna", pe care mai tarziu il vezi conducand un WV in drum spre SRL-ul personal, reprezinta o problema reala. Toti acesti preoti propovaduiesc in stg si dr, arunca cu vorbele, isi aroga dreptul de a sfatui sau acuza sau "indrepta" in numele lui D.
Undeva intr-un desert de prin actualul Egipt, in urma cu o mie si ceva de ani un om simplu trezit din meditatia sa era intrebat ce este Dumnezeu. S-a gandit probabil un moment, dupa care a spus: "Nu stiu. Am simtit ca sunt intr-o mare de lumina. Am vazut lucruri pe care le-am inteles fiind acolo in spirit, acum nu le mai inteleg. Sufletul meu nu a putut cuprinde acea imensitate, am vazut fara sa vad, am inteles fara sa inteleg." Cateva secole bune mai tarziu, altcineva spunea ca Dumnezeu este dincolo de gandirea umana, de sens, de ratiune, de timp. Practic este in afara a orice noi putem intelege sau exprima. "Dumnezeu este iubire?" a fost intrebat. "Nu, este iubire si in acelasi timp este dincolo de iubire".
Cine suntem noi sa judecam?
Disclaimer: Bineinteles ca nu privesc sinuciderea ca pe o solutie (desi ratiunea ma forteaza sa spun ca nu am trait toate circumstantele si sper sa nu o fac) sau ca pe un act de curaj/potrivit/pozitiv; nu voi incuraja niciodata un asemenea act. To make it clear for everyone, confesiunea lui Pen este crestin ortodox.
Ca sa oripilez din start orice fete bisericesti s-ar rataci pe blogul meu, in privinta sinuciderii atitudinea bisericii just sucks!
Hai sa fiu mai rafinat si sa explic intr-o fraza: dupa gandirea mea -accept ca pot gresi- biserica abandoneaza in acest caz exact pe cei care au sau au avut cea mai mare nevoie de ea. Mai mult, isi erijeaza un rol pe care nu il are, acela de a fi portavocea lui Dumnezeu in lume - refuzand sa-si acorde serviciile sub pretextul ca sinuciderea este un pacat in ochii lui D. Dragii mei, biserica este un tool, nu o finalitate; nu mergi la biserica pentru a merge la biserica, ci pentru a invata cum poti merge spre ceea ce nimeni nu poate cunoaste si cu atat mai putin descrie, Dumnezeu. Este, dupa parerea mea, arogant sa afirmi ca D "vede" lucrurile intr-un fel sau altul.
O sa incerc sa explic de ce cred cele de mai sus. Vietiele fiecaruia dintre noi sunt, lets face it, niste compromisuri. Imensa majoritate suntem oameni normali si in general temporar fericiti sau nefericiti. Probabil de mai multe ori pe zi, fiecare dintre noi facem bilantul daca merita sa mergem mai departe sau nu. Putini dintre noi considera ca nu si aleg sa ne paraseasca. Acestia din urma considera ca nu au resurse sa continue, nu gasesc rostul, se percep uneori ca fiind o povara pentru cei din jur. Nu inseamna de fapt ca in mod real sau absolut nu au resurse, ca sunt o povara, ca viata lor n-are rost. E doar o perceptie, un cumul de circumstante si moods si personality types a caror rezultanta este sinuciderea.
Putem ajuta astfel de oameni tratandu-i si modificandu-le perceptia. Nu dand sentinte, ci incercand sa privim lucrurile prin ochii lor, pentru a-i putea ajuta. In contextul acesta, a-i spune unui om ca o sa piara in focurile iadului daca se sinucide poate fi chiar un incentive, oricum nu ii mai pasa, oricum vrea sa mearga pana la capat pentru ca asta considera ca trebuie sa se intample, sa fie pedepsit pentru ca nu merita altceva.
O problema absolut majora a institutiei bisericii este modul si forma in care transmite mesajele - nu vb aici de exceptiile cu adevarat deosebite, de oamenii modesti in corpurile carora au locuit sau locuiesc adevarati munti de spiritualitate. Dar preotul obisnuit, care si-a petrecut studentia sperand ca va prinde o parohie "buna", pe care mai tarziu il vezi conducand un WV in drum spre SRL-ul personal, reprezinta o problema reala. Toti acesti preoti propovaduiesc in stg si dr, arunca cu vorbele, isi aroga dreptul de a sfatui sau acuza sau "indrepta" in numele lui D.
Undeva intr-un desert de prin actualul Egipt, in urma cu o mie si ceva de ani un om simplu trezit din meditatia sa era intrebat ce este Dumnezeu. S-a gandit probabil un moment, dupa care a spus: "Nu stiu. Am simtit ca sunt intr-o mare de lumina. Am vazut lucruri pe care le-am inteles fiind acolo in spirit, acum nu le mai inteleg. Sufletul meu nu a putut cuprinde acea imensitate, am vazut fara sa vad, am inteles fara sa inteleg." Cateva secole bune mai tarziu, altcineva spunea ca Dumnezeu este dincolo de gandirea umana, de sens, de ratiune, de timp. Practic este in afara a orice noi putem intelege sau exprima. "Dumnezeu este iubire?" a fost intrebat. "Nu, este iubire si in acelasi timp este dincolo de iubire".
Cine suntem noi sa judecam?
Wednesday, July 14, 2010
Da, sunt ipocrit! :)
spun peste tot cat urasc iphones, desi imi planific -in secret, bineinteles- sa imi iau unul. Nu, nu am nevoie de el. Da, telefonul actual e de fapt mai bun - dar m-am plictisit de el ca naiba.
Asa este, am scris un post despre cat de prost e IPad-ul. Bineinteles ca vreau sa imi iau si d-asta, din curiozitate -bolnava, logic.
A fost ziua fratelui meu. I-am trimis carti de medicina, cadoul ideal pentru un pusti de 21 ani care probabil isi doreste cu totul altceva. Mai mult, am facut acum cateva luni bune o greseala de rationament majora, l-am invitat sa vina peste vara uitand complet ca saracul are sesiune pana la mijlocul lui Iulie, iar apoi nu mai pot eu.
Cu taica-miu am vb politica 1.5 ore dupa care am intrebat cum se simte cu coloana lui unduitoare. I-am promis ca o sa-i trimit poze cu D, posesoare acum a exact 5 dinti, inca nu am trimis nimic.
Maica-mii i-am spus ca o sa vin in Romania prin toamna (dupa 3 ani de lipsa), de fapt nu am cum, mai de fapt nici nu vreau sa fac asta cand pot merge prin Hawaii sau alte insule. De fapt, ca sa fiu sincer pana la capat am si vb cu un prieten care are un timeshare nefolosit de ani de zile sa mergem 2 weeks in Puerto Vallarta, in Mexic, in iarna asta. Da, stiu, sunt un monstru.
Peste toate cele, tocmai am platit niste taxe cu deadline acum 1 luna, cred ca o sa ma penalizeze astia cu vreo cateva sute bune $ (sper ca nu mai mult). Am nevoie urgenta de un asistent personal care sa vorbeasca la telefon ore intregi, sa reglementeze o groaza de bills pe care de ani intregi evit sa le mai analizez in detaliu, sa comunice cu o multime institutii cu care ar trebui sa reglez diverse probleme. Efectiv cred ca pierd cateva sute pe luna, dar nu am timp si pentru asta asa incat prefer, ptr moment, sa platesc pretul asta pentru a nu ma stresa/pierde timp suplimentar (cat scriam postul asta puteam sa sun la aia de la cablu). Viata in Romania era parca mai simpla din pct asta de vedere, nu aveam un morman de bills pe luna.
spun peste tot cat urasc iphones, desi imi planific -in secret, bineinteles- sa imi iau unul. Nu, nu am nevoie de el. Da, telefonul actual e de fapt mai bun - dar m-am plictisit de el ca naiba.
Asa este, am scris un post despre cat de prost e IPad-ul. Bineinteles ca vreau sa imi iau si d-asta, din curiozitate -bolnava, logic.
A fost ziua fratelui meu. I-am trimis carti de medicina, cadoul ideal pentru un pusti de 21 ani care probabil isi doreste cu totul altceva. Mai mult, am facut acum cateva luni bune o greseala de rationament majora, l-am invitat sa vina peste vara uitand complet ca saracul are sesiune pana la mijlocul lui Iulie, iar apoi nu mai pot eu.
Cu taica-miu am vb politica 1.5 ore dupa care am intrebat cum se simte cu coloana lui unduitoare. I-am promis ca o sa-i trimit poze cu D, posesoare acum a exact 5 dinti, inca nu am trimis nimic.
Maica-mii i-am spus ca o sa vin in Romania prin toamna (dupa 3 ani de lipsa), de fapt nu am cum, mai de fapt nici nu vreau sa fac asta cand pot merge prin Hawaii sau alte insule. De fapt, ca sa fiu sincer pana la capat am si vb cu un prieten care are un timeshare nefolosit de ani de zile sa mergem 2 weeks in Puerto Vallarta, in Mexic, in iarna asta. Da, stiu, sunt un monstru.
Peste toate cele, tocmai am platit niste taxe cu deadline acum 1 luna, cred ca o sa ma penalizeze astia cu vreo cateva sute bune $ (sper ca nu mai mult). Am nevoie urgenta de un asistent personal care sa vorbeasca la telefon ore intregi, sa reglementeze o groaza de bills pe care de ani intregi evit sa le mai analizez in detaliu, sa comunice cu o multime institutii cu care ar trebui sa reglez diverse probleme. Efectiv cred ca pierd cateva sute pe luna, dar nu am timp si pentru asta asa incat prefer, ptr moment, sa platesc pretul asta pentru a nu ma stresa/pierde timp suplimentar (cat scriam postul asta puteam sa sun la aia de la cablu). Viata in Romania era parca mai simpla din pct asta de vedere, nu aveam un morman de bills pe luna.
Subscribe to:
Posts (Atom)