.
"Ora 5am, centrul unui mic oras bavarez. Sprijiniti de clădirea veche a primăriei un sir ordonat de oameni imbracati modest asculta cu incordare linistea asemeni unor mineri carora li s-au stins lampasele si pipaie peretii cavernei. Deodată cei dinspre marginea pieței se îndreaptă iar cativa își arunca repede tigarile încercând sa-si dreaga vocile într-un cor de hmm-hmmm-uri. Nasturii hainelor se încheie rapid, tusele sunt innabusite si toți își pun in ordine cele doua foi cu stampilele oficiale.
Turuitul motorului de ARO se apropia ca o veste buna iar in curând mașina patratoasa se opri prafuita lângă coada de muncitori care se unduia ca un sarpe infometat pe lângă clădiri, in jurul fantanii centrale si pana la primărie.
-40 oameni voinici, 15 zile, 80 lei noi pe zi- rasuna sec o voce obisnuita sa comande. Șoferul se uita de-a lungul sirului de oameni si ofta dând din cap - offf, nu știu daca dintre prapaditii astia pot sa aleg atatia oameni buni de munca, părea a gândi. Cu pas indesat parcurse rapid sirul spunând doar din cand in cand un Tu!
Apoi se rasuci pe calcaie cu un gest rotund de caporal si porni hotarat spre masina sa. Pe la mijlocul drumului isi intoarse capul masurandu-i aspru pe cei ramasi:
-ceilalți plecați acasa, ce mai stati? "
De ce ar munci, va intreb, germanii pe RONi? Pur si simplu, de ce ar munci oricine pe o mana de RONi? Simplu de raspuns, asa-i? Ei bine atunci, daca ne-am lamurit cu primele intrebari: de ce foarte multi doresc sa munceasca pe $, E sau orice alte valute vestice?
De ce de fapt ar accepta oricine sa ofere orice resursa pentru 1,2,n hartii printate??
Raspunsul simplu este pentru ca au valoare. Raspunsul ceva mai complicat este pentru ca noi credem ca au valoare. Cea mai complexa varianta este insa "pentru ca un grup relativ mic de oameni mentin constient un cerc -unii ar spune spirala- de consecinte in care un gradient politic>economic>educational>social alimenteaza increderea in moneda proprie grupului iar aceasta moneda plateste (prin ceea ce se ofera in schimbul ei) pentru a mentine acest gradient".
V-ati intrebat poate deja de ce ministere din tari precum Romania sunt conduse atat de prost sau care este rostul unor masuri "democratice" precum cea recenta a desfiintari multor spitale din R. Sau poate de ce invatamantul a atins nivelul Marii Moarte sau se asfalteaza numai 10 km de autostrada pe an. Daca v-a muscat vreun caine probabil va salutati in gand ca nu locuiti in Brasov -putea fi in loc un urs tomberonist- si v-ati invatat copiii studenti sa nu cumva sa demonstreze sau sa atraga atentia vreunei doamne al carui portofel dispare misterios in tramvai. Voi insiva priviti de multe ori in alte parti cand vreun om o incaseaza in plina strada si treceti grabiti prin fata celor care vand cd-uri in piata, au cu cel putin 8 ani mai putina educatie si castiga probabil de 3 ori cat voi intr-o zi.
De ce oare se permite aceasta stare de fapt irationala in sistemul de valori al oricarui om normal statistic? De ce, daca tot piratam/copiem/plagiem nu piratam si noi carti fantastic de bune din Vest si astfel ne cream, efectiv gratis, o educatie de exceptie in universitatile romanesti?
Nu este o mare filozofie. Nu e Romania singura tara in aceasta situatie.
Raspunsul este, inca o data: pentru ca cei din astfel de tari sa accepte hartii printate. Sunt miliarde de oameni care muncesc o zi pentru o hartie care iese din imprimanta intr-o sutime de secunda. Tarile "dezvoltate" cumpara astfel resurse cu o eficienta de multe, multe milioane de procente mai mare. Cum de o fac? Pentru ca cei care sunt cumparati astfel cred in puterea acestei hartii, iar daca nu o fac vor vedea rapid cum din miliarde de astfel de hartii se nasc tunuri, avioane, proiectile reale din pacate.
.
Monday, April 18, 2011
Tuesday, March 29, 2011
Carsonality
.
1. In vremuri ce se pierd in negura timpului aveam un prieten foarte bun. Pana ne-am cumparat masini.
Eu aveam atunci o antichitate oferita gratis de un cunoscut, ceva de pe la sfarsitul anilor 80. M-a servit cu loialitate pana intr-o iarna cand m-a lasat, cu deosebita decenta as spune eu, la 50m de casa; erau -20C afara si putea lejer sa lesine pe autostrada, dar a fost o doamna. Ei bine, am hotarat la vremea respectiva sa cumpar o masina noua.
Dupa 1 saptamana de informare i-am destainuit prietenului meu la ce concluzie am ajuns: oscilam intre o masina sport (locul 1) si o masina de teren (2). Peste numai vreo 5 zile amicul ma roaga sa il duc sa-si ia noua masina de la dealer (facuse formele probabil la 2 zile dupa prima noastra discutie), era exact cea sport mentionata de mine recent, il laud, foarte frumos, bravo, sa o stapanesti sanatos. Intre timp clasamentul meu se schimbase avand in vedere clima locului si optasem pentru SUV. L-am rugat sa imi intoarca serviciul (puteam sa apelez la dealer), face ochii mari cand vede SUV in loc de o masina identica cu a lui.
Primul semafor, masinile in paralel, prima privire de "copil caruia i s-a furat jucaria", tradat. Era o diferenta de nivel de vreo jumatate de metru intre cele doua extreme, sport si de teren. Pornim fiecare pe banda lui, accelereaza, animalul din mine nu e destul de inteligent incat sa ii ofer satisfactia de a "invinge" si il las lejer in spate (aveam cam 100 cai putere mai mult din pacate). Well, that was it with that friendship, nu s-a terminat brusc dar a fost clar o racire accelerata a relatiei de atunci incolo; oamenii ar trebui sa-si asume responsabilitatea alegerilor, mai ales cand incearca sa copieze pe altcineva. De partea celalta, ar fi trebuit sa fiu mai diplomat si nu am fost.
2. E foarte important intr-un mediu profesional a se tine cont de "car-envy". Suna pueril, dar nu este deloc. Am auzit de nenumarate ori din partea celor mai in varsta afirmatia "abia a venit/e aici/profeseaza de numai cativa ani si nu poate sa mearga decat in Jaguar, BMW 7, etc". Big mistake, desi pare minor, in fond am vazut nu medici, ci chiar tradesmen cu Mercedes. Realist, in vest aproape orice professional cumpatat in alte directii isi poate lua cam orice masina doreste; daca are omul pasiune e posibil, teoretic vorbind. Dar politica spune ca niciodata sa nu ai o masina mai de lux decat a colegilor/superiorilor mai ales. Se afiseaza in masini de lux numai cei foarte noi sau aproape de pensionare, primii din naivitate iar ultimii din nepasare politica. Toti ceilalti au intr-o proportie covarsitoare masina clasica - Lexus RX, cu varianta acceptata politic pentru cei "established" - Lexus Sport Coupe. Cei tineri ar face bine sa se afiseze de la Honda in jos, cel putin in primii ani.
1. In vremuri ce se pierd in negura timpului aveam un prieten foarte bun. Pana ne-am cumparat masini.
Eu aveam atunci o antichitate oferita gratis de un cunoscut, ceva de pe la sfarsitul anilor 80. M-a servit cu loialitate pana intr-o iarna cand m-a lasat, cu deosebita decenta as spune eu, la 50m de casa; erau -20C afara si putea lejer sa lesine pe autostrada, dar a fost o doamna. Ei bine, am hotarat la vremea respectiva sa cumpar o masina noua.
Dupa 1 saptamana de informare i-am destainuit prietenului meu la ce concluzie am ajuns: oscilam intre o masina sport (locul 1) si o masina de teren (2). Peste numai vreo 5 zile amicul ma roaga sa il duc sa-si ia noua masina de la dealer (facuse formele probabil la 2 zile dupa prima noastra discutie), era exact cea sport mentionata de mine recent, il laud, foarte frumos, bravo, sa o stapanesti sanatos. Intre timp clasamentul meu se schimbase avand in vedere clima locului si optasem pentru SUV. L-am rugat sa imi intoarca serviciul (puteam sa apelez la dealer), face ochii mari cand vede SUV in loc de o masina identica cu a lui.
Primul semafor, masinile in paralel, prima privire de "copil caruia i s-a furat jucaria", tradat. Era o diferenta de nivel de vreo jumatate de metru intre cele doua extreme, sport si de teren. Pornim fiecare pe banda lui, accelereaza, animalul din mine nu e destul de inteligent incat sa ii ofer satisfactia de a "invinge" si il las lejer in spate (aveam cam 100 cai putere mai mult din pacate). Well, that was it with that friendship, nu s-a terminat brusc dar a fost clar o racire accelerata a relatiei de atunci incolo; oamenii ar trebui sa-si asume responsabilitatea alegerilor, mai ales cand incearca sa copieze pe altcineva. De partea celalta, ar fi trebuit sa fiu mai diplomat si nu am fost.
2. E foarte important intr-un mediu profesional a se tine cont de "car-envy". Suna pueril, dar nu este deloc. Am auzit de nenumarate ori din partea celor mai in varsta afirmatia "abia a venit/e aici/profeseaza de numai cativa ani si nu poate sa mearga decat in Jaguar, BMW 7, etc". Big mistake, desi pare minor, in fond am vazut nu medici, ci chiar tradesmen cu Mercedes. Realist, in vest aproape orice professional cumpatat in alte directii isi poate lua cam orice masina doreste; daca are omul pasiune e posibil, teoretic vorbind. Dar politica spune ca niciodata sa nu ai o masina mai de lux decat a colegilor/superiorilor mai ales. Se afiseaza in masini de lux numai cei foarte noi sau aproape de pensionare, primii din naivitate iar ultimii din nepasare politica. Toti ceilalti au intr-o proportie covarsitoare masina clasica - Lexus RX, cu varianta acceptata politic pentru cei "established" - Lexus Sport Coupe. Cei tineri ar face bine sa se afiseze de la Honda in jos, cel putin in primii ani.
Monday, March 28, 2011
Thumbs up and down
Up: Adele w/ Rolling in the deep & Someone like you.
Down: romanul brav care bate elefanti ( Anne )
Down: romanul brav care bate elefanti ( Anne )
Friday, March 25, 2011
Republica Moldova
.
Am avut mereu sentimente impartite despre romanii din Moldova (de peste Prut), generate de experiente personale sau ale persoanelor apropiate cu acestia.
Cu totii am auzit de Vieru sau de sotii Aldea cantand despre Eminescu, dar din pacate -sau din fericire, nu stiu- in Europa de Est nu functioneaza foarte bine reprezentarea unui popor prin "elite"; acestea sunt ca niste picaturi de apa care se desprind de suprafata spre deosebire de vest, unde mai si cad inapoi generand unde sociale care persista. De asemenea, toti am auzit de exoticele teorii pseudostiintifice justificand o istorie falsa a moldovenilor ca popor separat fata de restul romanilor. Mai interesante, exotice mi s-au parut cuvintele complexe si hilare pe care lingvisti ce-si plateau cafeaua cu ruble le-au inventat in sprijinul unor astfel de teorii (ex. calduramasurator=termomentru, gatlegau=cravata). Dar lasand toate aceste informatii la o parte, primul contact direct cu o persoana din RM (am sa ma refer la acestia ca pRM) a fost pe la mijlocul anilor 90': un fel de patron venise la taica-miu cu o propunere de afaceri.
Zic "un fel" pentru ca de fapt vroia sa "imprumute" niste utilaje care nu prea erau ale sale pentru lucrari in Romania, propunand o varianta invaluitoare si la fel de exotica legal ca si gatlegaul sau. Nu s-a mers mai departe cu povestea, dar imi aduc aminte ca era foarte staruitor, greoi in vorba si folosea o romana ciudata, cum nu mai auzisem. Sincer, era un fel de caveman in costum pornind de la masivitatea fapturii, infatuarea care contrasta cu argumentele one-sided cu iz evident penal pentru ceilalti si terminand cu propozitiile in care cuvintele pareau niste pietroaie neslefuite cazand cu zgomot intr-un butoi de tabla gol. Cu toate astea, mi se parea interesant sa il ascult, parca se teleportase in sufrageria noastra un soldat de pe vremea lui Stefan cel Mare care tocmai facuse un dus si se imbracase intr-o tinuta adecvata noii epoci.
Ceva mai tarziu am mers la cateva conferinte studentesti prin Romania unde am intalnit cu totul altfel de oameni. Acelasi grai ciudat dar, acompaniat de mult bun-simt si inteligenta, rasuna de data aceasta absolut fermecator. Chiar si numele lor erau in acord cu cei ce le purtau. Imi amintesc de Vitalie, o mana de om tanar cu o mustata respectabila si foarte ingrijita, debordand efectiv de vitalitate. Cand si-a tinut prezentarea in fata tuturor avea flacari in obraji si vorbea cu pasiunea acea rara a oamenilor destepti si simpli carora mestesugul politicii, din fericire, le este inca strain. Avea in el o sfiala sub care clocotea curiozitatea, energia si inteligenta. Apoi era Ana, pasind cu grija si masurandu-si fiecare cuvant. Pentru ei la vremea respectiva cei din Romania erau fratii bogati in casa carora intri sub anxietatea primei strangeri de mana ce creaza in cateva secunde prima impresie. I-am placut, ce nu era de placut?! :)
Apoi prin Europa, alte pRM, de data asta stridenti si comentand primitiv pe cele din jur.
Nu stiu daca ar fi bine teoretic sa ne unim, pentru ca nu ne-am despartit niciodata de fapt de dansii. Ei sunt o ipostaza a romanilor de care avem nevoie, care ne-ar completa spiritul dezechilibrat daca i-am baga in seama. Racheti sunt si acolo ca si aici iar stridenta lor nu trebuie sa ne impiedice sa vedem ceea ce este bun in acei foarte multi tacuti care-si vad de treaba.
In final trebuie sa intoarcem spatele politicienilor din ambele tari si sa stam de vorba direct unii cu altii. Cum? Inca nu stiu.
.
Am avut mereu sentimente impartite despre romanii din Moldova (de peste Prut), generate de experiente personale sau ale persoanelor apropiate cu acestia.
Cu totii am auzit de Vieru sau de sotii Aldea cantand despre Eminescu, dar din pacate -sau din fericire, nu stiu- in Europa de Est nu functioneaza foarte bine reprezentarea unui popor prin "elite"; acestea sunt ca niste picaturi de apa care se desprind de suprafata spre deosebire de vest, unde mai si cad inapoi generand unde sociale care persista. De asemenea, toti am auzit de exoticele teorii pseudostiintifice justificand o istorie falsa a moldovenilor ca popor separat fata de restul romanilor. Mai interesante, exotice mi s-au parut cuvintele complexe si hilare pe care lingvisti ce-si plateau cafeaua cu ruble le-au inventat in sprijinul unor astfel de teorii (ex. calduramasurator=termomentru, gatlegau=cravata). Dar lasand toate aceste informatii la o parte, primul contact direct cu o persoana din RM (am sa ma refer la acestia ca pRM) a fost pe la mijlocul anilor 90': un fel de patron venise la taica-miu cu o propunere de afaceri.
Zic "un fel" pentru ca de fapt vroia sa "imprumute" niste utilaje care nu prea erau ale sale pentru lucrari in Romania, propunand o varianta invaluitoare si la fel de exotica legal ca si gatlegaul sau. Nu s-a mers mai departe cu povestea, dar imi aduc aminte ca era foarte staruitor, greoi in vorba si folosea o romana ciudata, cum nu mai auzisem. Sincer, era un fel de caveman in costum pornind de la masivitatea fapturii, infatuarea care contrasta cu argumentele one-sided cu iz evident penal pentru ceilalti si terminand cu propozitiile in care cuvintele pareau niste pietroaie neslefuite cazand cu zgomot intr-un butoi de tabla gol. Cu toate astea, mi se parea interesant sa il ascult, parca se teleportase in sufrageria noastra un soldat de pe vremea lui Stefan cel Mare care tocmai facuse un dus si se imbracase intr-o tinuta adecvata noii epoci.
Ceva mai tarziu am mers la cateva conferinte studentesti prin Romania unde am intalnit cu totul altfel de oameni. Acelasi grai ciudat dar, acompaniat de mult bun-simt si inteligenta, rasuna de data aceasta absolut fermecator. Chiar si numele lor erau in acord cu cei ce le purtau. Imi amintesc de Vitalie, o mana de om tanar cu o mustata respectabila si foarte ingrijita, debordand efectiv de vitalitate. Cand si-a tinut prezentarea in fata tuturor avea flacari in obraji si vorbea cu pasiunea acea rara a oamenilor destepti si simpli carora mestesugul politicii, din fericire, le este inca strain. Avea in el o sfiala sub care clocotea curiozitatea, energia si inteligenta. Apoi era Ana, pasind cu grija si masurandu-si fiecare cuvant. Pentru ei la vremea respectiva cei din Romania erau fratii bogati in casa carora intri sub anxietatea primei strangeri de mana ce creaza in cateva secunde prima impresie. I-am placut, ce nu era de placut?! :)
Apoi prin Europa, alte pRM, de data asta stridenti si comentand primitiv pe cele din jur.
Nu stiu daca ar fi bine teoretic sa ne unim, pentru ca nu ne-am despartit niciodata de fapt de dansii. Ei sunt o ipostaza a romanilor de care avem nevoie, care ne-ar completa spiritul dezechilibrat daca i-am baga in seama. Racheti sunt si acolo ca si aici iar stridenta lor nu trebuie sa ne impiedice sa vedem ceea ce este bun in acei foarte multi tacuti care-si vad de treaba.
In final trebuie sa intoarcem spatele politicienilor din ambele tari si sa stam de vorba direct unii cu altii. Cum? Inca nu stiu.
.
Tuesday, March 22, 2011
O problema a educatiei
.
Manualele au cuprins.
Na, am zis-o! :)
Ok, sa detaliez.
Orice categorie de "ucenic" primeste informatia in cantitati discrete, definite si grupate in functie de diverse criterii. Este un proces eficient de invatare ordonata DAR realitatea nu este niciodata formata din procese/evenimente discrete, independente. Aproape tot ce ne inconjoara este continuu si se transforma independent de perceptia noastra (cea in functie de care noi stabilim criteriile de definire). Orice proces de invatare ar trebui, in opinia mea, sa se finalizeze deschis macar cu enuntarea acestui cuvant uitat: continuitate.
In realitate nu exista faze sau etape in procesele naturale (exista doar in proiecte man-made unde proiectantul le defineste si realizeaza). Continuitatea poate fi mai condensata sau relaxata temporal creand impresia de limite datorita, once again, perceptiei noastre.
Orice assessment non-acut -in medicina de ex- ar trebui (si probabil in viitor va fi) in consecinta raportat ca o insiruire de intervale de probabilitati (cu "zgomotul" filtrat in functie de averages pentru functionalitate) si NU ca un verdict.
De fapt, nici nu exista in realitate boli in acceptiunea clasica, exista doar un continuum de procese patologice care se influenteaza in contextul fiecarui individ si uneori au ca rezultanta ceea ce vedem noi, ignorand baza situatiei care se pierde intr-un milieu fin al circumstantelor.
.
Manualele au cuprins.
Na, am zis-o! :)
Ok, sa detaliez.
Orice categorie de "ucenic" primeste informatia in cantitati discrete, definite si grupate in functie de diverse criterii. Este un proces eficient de invatare ordonata DAR realitatea nu este niciodata formata din procese/evenimente discrete, independente. Aproape tot ce ne inconjoara este continuu si se transforma independent de perceptia noastra (cea in functie de care noi stabilim criteriile de definire). Orice proces de invatare ar trebui, in opinia mea, sa se finalizeze deschis macar cu enuntarea acestui cuvant uitat: continuitate.
In realitate nu exista faze sau etape in procesele naturale (exista doar in proiecte man-made unde proiectantul le defineste si realizeaza). Continuitatea poate fi mai condensata sau relaxata temporal creand impresia de limite datorita, once again, perceptiei noastre.
Orice assessment non-acut -in medicina de ex- ar trebui (si probabil in viitor va fi) in consecinta raportat ca o insiruire de intervale de probabilitati (cu "zgomotul" filtrat in functie de averages pentru functionalitate) si NU ca un verdict.
De fapt, nici nu exista in realitate boli in acceptiunea clasica, exista doar un continuum de procese patologice care se influenteaza in contextul fiecarui individ si uneori au ca rezultanta ceea ce vedem noi, ignorand baza situatiei care se pierde intr-un milieu fin al circumstantelor.
.
Friday, March 18, 2011
"Dar cu perisoarele ce ati avut?"
.
„Pământul e pământ. Nu credem în probabilitate şi în astfel de calcule matematice”, a declarat Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului.
„Este ceva mai intensă activitatea seismică, dar nu are niciun fel de relevanţă. Pământul dacă se rupe, se rupe!”, a subliniat directorul INFP. „Statistica nu are niciun fel de importanţă”, a adăugat Mărmureanu.
Paradoxal, respectivul inca mai conduce un institut stiintific.
"Am o nouă abordare a piramidei alimentare. La bază este activitatea fizică - mers pe jos, urcat pe scări etc."
"Fasolea bob este o leguminoasă foarte valoroasă, cu o proteină foarte bună, de calitate, dar şi cu fibre vegetale foarte multe, deci cu efect cardio (efect benefic asupra aparatului cardio - vascular - n.r.). ""Suntem ceea ce mancam, dar mai ales ceea ce nu mancam." Comentariu lui Pen: nu am inteles de ce suntem mai ales "ceea ce nu mancam", ultima categorie fiind bineinteles mult mai numeros reprezentata. Aveam un profesor de matematica in gimnaziu care le spunea elevilor ce sustineau ca totusi au citit lectia (desi nu stiau sa rezolve chestii usoare): "Mai, tu nu stii ce stii iar logica ne spune ca nu stii nici ce nu stii. Deci nu stii nimic."
--Prof. Mencinicopschi A.K.A. "omul care scoate E-urile din tine şi dă cu ele în marii producători de alimente"
.
„Pământul e pământ. Nu credem în probabilitate şi în astfel de calcule matematice”, a declarat Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului.
„Este ceva mai intensă activitatea seismică, dar nu are niciun fel de relevanţă. Pământul dacă se rupe, se rupe!”, a subliniat directorul INFP. „Statistica nu are niciun fel de importanţă”, a adăugat Mărmureanu.
Paradoxal, respectivul inca mai conduce un institut stiintific.
"Am o nouă abordare a piramidei alimentare. La bază este activitatea fizică - mers pe jos, urcat pe scări etc."
"Fasolea bob este o leguminoasă foarte valoroasă, cu o proteină foarte bună, de calitate, dar şi cu fibre vegetale foarte multe, deci cu efect cardio (efect benefic asupra aparatului cardio - vascular - n.r.). ""Suntem ceea ce mancam, dar mai ales ceea ce nu mancam." Comentariu lui Pen: nu am inteles de ce suntem mai ales "ceea ce nu mancam", ultima categorie fiind bineinteles mult mai numeros reprezentata. Aveam un profesor de matematica in gimnaziu care le spunea elevilor ce sustineau ca totusi au citit lectia (desi nu stiau sa rezolve chestii usoare): "Mai, tu nu stii ce stii iar logica ne spune ca nu stii nici ce nu stii. Deci nu stii nimic."
--Prof. Mencinicopschi A.K.A. "omul care scoate E-urile din tine şi dă cu ele în marii producători de alimente"
.
Thursday, March 17, 2011
Unde Pen bruscheaza pensionarii
Pen semi-undercover, 10am Zulu Time, asteptand la catedra. Pe usa isi fac aparitia ca niste linii si puncte ale unui mesaj MORSE, unul cate unul, in jur de 6 oameni. Pen, mare artist al profilingului, incepe:
-asta pare isterica, femeie la 50 ani fara verigheta, vorbeste rapid: PRM
-barbat la vreo +40 ani, imbracat relativ modest, pare ceva tradesman: PDSR
-profesor, vorbeste repede dar pare putin nesigur, are cam prea multa initiativa: PNTCD
-doamna relativ atragatoare, destul de bine imbracata si la locul ei: poate PNL
-student, vorbaret, slim, negricios si bagacios: probabil tot PDSR dar mascat ca altceva
-tanar la vreo 25-30 ani, imbracat normal, nu prea vorbeste: habar nu aveam.
Ei bine, tocmai de la acest tanar misterios avea sa vina surpriza.
-Asa, dumneata de la ce partid esti?
-Partidul Pensionarilor.
Pen ridica o spranceana a necredinta. -Cum sa fii de la Pensionari, ai sub 30 ani!
Tanarul nostru devine cam iritabil, chiar un pic agresiv: -Da domnule, sunt de la Pensionari, care e problema??
-Da-mi te rog buletinul.
-Nu am.
-Deci esti un pensionar fara buletin sa inteleg.
-Uite aici, am legitimatia de la partid.
-Lasa domnule, iti fac trei legitimatii d-astea intr-o ora in photoshop (Pen avea experienta generoasa cu abonamentele RATB), vreau sa fiu sigur ca esti cine spui de pe lista asta.
-Il am acasa.
-Si cum, umbli asa, fara buletin?! Daca te opreste politia pentru a verifica domiciliul? --Pen devenise deja antisocial, auzi tu, face parte din partidul pensionarilor la 20 ani!!
-Lasa, nu te intereseaza pe d-ta daca ma opreste sau nu politia. Da-mi lista aia sa o semnez.
-Imi pare rau, dar nu pot sa ti-o dau. Uite cum facem, mergem la echipajul de politie din clasa vecina sa te legitimeze, eu nu imi asum riscul de a periclita bunul mers al alegerilor admitand in comisie un individ care nu are asupra sa acte valide de identificare!
A plecat enervat, adevarul era ca ceva imi spunea ca e unul din aia care cere la 5 dimineata sa mai numaram iarasi toate voturile pentru ca a gasit el unul stampilat mai suav pe o dunga...
-asta pare isterica, femeie la 50 ani fara verigheta, vorbeste rapid: PRM
-barbat la vreo +40 ani, imbracat relativ modest, pare ceva tradesman: PDSR
-profesor, vorbeste repede dar pare putin nesigur, are cam prea multa initiativa: PNTCD
-doamna relativ atragatoare, destul de bine imbracata si la locul ei: poate PNL
-student, vorbaret, slim, negricios si bagacios: probabil tot PDSR dar mascat ca altceva
-tanar la vreo 25-30 ani, imbracat normal, nu prea vorbeste: habar nu aveam.
Ei bine, tocmai de la acest tanar misterios avea sa vina surpriza.
-Asa, dumneata de la ce partid esti?
-Partidul Pensionarilor.
Pen ridica o spranceana a necredinta. -Cum sa fii de la Pensionari, ai sub 30 ani!
Tanarul nostru devine cam iritabil, chiar un pic agresiv: -Da domnule, sunt de la Pensionari, care e problema??
-Da-mi te rog buletinul.
-Nu am.
-Deci esti un pensionar fara buletin sa inteleg.
-Uite aici, am legitimatia de la partid.
-Lasa domnule, iti fac trei legitimatii d-astea intr-o ora in photoshop (Pen avea experienta generoasa cu abonamentele RATB), vreau sa fiu sigur ca esti cine spui de pe lista asta.
-Il am acasa.
-Si cum, umbli asa, fara buletin?! Daca te opreste politia pentru a verifica domiciliul? --Pen devenise deja antisocial, auzi tu, face parte din partidul pensionarilor la 20 ani!!
-Lasa, nu te intereseaza pe d-ta daca ma opreste sau nu politia. Da-mi lista aia sa o semnez.
-Imi pare rau, dar nu pot sa ti-o dau. Uite cum facem, mergem la echipajul de politie din clasa vecina sa te legitimeze, eu nu imi asum riscul de a periclita bunul mers al alegerilor admitand in comisie un individ care nu are asupra sa acte valide de identificare!
A plecat enervat, adevarul era ca ceva imi spunea ca e unul din aia care cere la 5 dimineata sa mai numaram iarasi toate voturile pentru ca a gasit el unul stampilat mai suav pe o dunga...
Povestea pixelului paralizat
Cati pixeli are ecranul din fata? Hai sa spunem in medie cam un milion, fiecare dornic sa straluceasca dupa cum doresti tu. Intr-un fel esti un pictator, adica un dictator al unui popor de pixeli ordonati.
Ieri ma uitam la imagini ale Lunii - oricine stie ca va veni foarte -"apocaliptic de" dupa cum vor scrie toate ziarele romanesti- aproape. Intr-un colt de ecran, o stea stralucind din intunecimea spatiului. Mai sa fie, cum de nu am vazut-o pana acum?
Am incercat sa o ignor fara sa reusesc. Dand scroll am vazut ca era statica si mi-am dat seama ca era un pixel. Nu era mort ci paralizat. Poate protesta ca un veritabil golan intr-o noua Piata a Pixelitatii. In orice caz avea ceva de spus si nu se jena sa se afiseze cu intensitate.
Cum nu am inteles prea bine ce vrea sa spuna am ajuns la concluzia ca e paralizat. De ce acum, care e probabilitatea ca eu sa il fi observat exact cand ma uitam la o poza a Lunii, nu stiu. Cert este ca pentru prima oara am realizat ca exact acel pixel exista. Cat isi facea treaba cu sarguinta nu stiam ca traieste. Acum e diferit si a devenit o voce.
Asa monocromatic si putin iritant, e totusi din ce in ce mai simpatic. Poate pentru ca seamna atat de mult cu majoritatea dintre noi, niste pixeli sociali condusi de pictatori care habar nu au de existenta noastra, care percep o imagine generala intr-un mod influentat profund de conditionari intelectuale, culturale, de educatie samd.
Cum le putem cere sa stie, cat timp facem exact ce ni se spune?
ps. divagand, modelul de guvernare actual nu mi se pare un compromis acceptabil. La baza teoretica realizeaza o medie a vocilor indivizilor influentabili; ideal, fiecare are totusi o alegere. Dar la nivelul imediat urmator diferenta calitativa, cu toate mecanismele de feedback, este imensa. O medie nu poate fi controlata decat daca toate componentele, except one, sunt aduse cat mai aproape de 0. Exact ce se intampla incepand cu al doilea nivel.
Ieri ma uitam la imagini ale Lunii - oricine stie ca va veni foarte -"apocaliptic de" dupa cum vor scrie toate ziarele romanesti- aproape. Intr-un colt de ecran, o stea stralucind din intunecimea spatiului. Mai sa fie, cum de nu am vazut-o pana acum?
Am incercat sa o ignor fara sa reusesc. Dand scroll am vazut ca era statica si mi-am dat seama ca era un pixel. Nu era mort ci paralizat. Poate protesta ca un veritabil golan intr-o noua Piata a Pixelitatii. In orice caz avea ceva de spus si nu se jena sa se afiseze cu intensitate.
Cum nu am inteles prea bine ce vrea sa spuna am ajuns la concluzia ca e paralizat. De ce acum, care e probabilitatea ca eu sa il fi observat exact cand ma uitam la o poza a Lunii, nu stiu. Cert este ca pentru prima oara am realizat ca exact acel pixel exista. Cat isi facea treaba cu sarguinta nu stiam ca traieste. Acum e diferit si a devenit o voce.
Asa monocromatic si putin iritant, e totusi din ce in ce mai simpatic. Poate pentru ca seamna atat de mult cu majoritatea dintre noi, niste pixeli sociali condusi de pictatori care habar nu au de existenta noastra, care percep o imagine generala intr-un mod influentat profund de conditionari intelectuale, culturale, de educatie samd.
Cum le putem cere sa stie, cat timp facem exact ce ni se spune?
ps. divagand, modelul de guvernare actual nu mi se pare un compromis acceptabil. La baza teoretica realizeaza o medie a vocilor indivizilor influentabili; ideal, fiecare are totusi o alegere. Dar la nivelul imediat urmator diferenta calitativa, cu toate mecanismele de feedback, este imensa. O medie nu poate fi controlata decat daca toate componentele, except one, sunt aduse cat mai aproape de 0. Exact ce se intampla incepand cu al doilea nivel.
Wednesday, March 16, 2011
Evolutia minciunii
"Pe vremea cand eram eu copil" oamenii minteau cu nerusinare dar nu o recunosteau niciodata. Partidul ne punea pe rand la san si ne oferea zambind lapte -de soia, cantandu-ne prin vocile unora cu lampase pe cap despre cat de frumoasa este viata.
Apoi am crescut, am fost martor la "Revolutie". Pentru prima data ni s-a spus ca s-a terminat cu minciuna si ca trebuie daramat peretele care separa alimentara plina cu creveti vietnamezi (parca as gusta un chips d-ala) de magazinul cu rafturile pline de Nutella asteptand vreun Columbeanu junior. Dupa ce mirajul zecilor de posturi TV a trecut, am vazut cu totii ca am fost mintiti.
Apoi am ales primul presedinte cu ochelari si cioc (oare Cuza avea ochelari?!). A fost "invins" de sistemul cu care isi manca de fapt croissantul dimineata, vorbind la o cafea. Ni s-a spus ca nu am fost mintiti, doar ca exista minciuna, acea realitate neagra din spatele perdelei de fum, si ca aceasta, in pofida eforturilor, a invins (momentan).
Ok, a fost cea mai mare deziluzie politica ever, moment din care parintii mei nu au mai votat. A venit iar minciuna la putere.
Dar mai ramasese o cohorta de naivi. Daca unul cu cioc si ochelari a dat gres, romanii si-au zis sa incerce unul chel si sasiu. Iar acum, pentru prima data, nimeni nu se mai lupta cu minciuna. Pur si simplu aceasta a devenit norma si este imbratisata si sarutata frantuzeste de catre toata clasa conducatoare; ceilalti se fac pur si simplu ca o ignora sau ridica din umeri a neputinta. Altii, ca mine, si-au luat de mult timp a one way ticket catre alte zari.
Minciuna a iesit asadar de sub suprafata apei la lumina, a capatat picioare puternice cu care s-a catarat pe piatre pana sus, pe faleza, acolo unde sade ca un cameleon gigantic asteptand cu limba in tensiune orice bataie firava de aripi a adevarului.
Mi-as dori un dezastru in care sa nu fie ranit nimeni, dar sa pierdem tot ce avem financiar, sa fie falimentate toate companiile care nu contribuie cu nimic (except greed) la a ne face mai completi. Sa stam cu totii in jurul focului frigand vreo rata salbatica si sa redevenim oameni, sa discutam si sa construim.
ps. nu va faceti griji, minciuna nu traieste numai in Romania. Un om care a ucis alti cativa in public intr-o tara indepartata a fost eliberat platindu-se la fel de public o suma familiilor victimelor. Poate cei ucisi o meritau, este perfect posibil, dar mesajul transmis lumii este unul de-a dreptul odios. Nu pot sa cred cat de stupizi sunt cei care conduc anumite organizatii, este de-a dreptul de neconceput.
Apoi am crescut, am fost martor la "Revolutie". Pentru prima data ni s-a spus ca s-a terminat cu minciuna si ca trebuie daramat peretele care separa alimentara plina cu creveti vietnamezi (parca as gusta un chips d-ala) de magazinul cu rafturile pline de Nutella asteptand vreun Columbeanu junior. Dupa ce mirajul zecilor de posturi TV a trecut, am vazut cu totii ca am fost mintiti.
Apoi am ales primul presedinte cu ochelari si cioc (oare Cuza avea ochelari?!). A fost "invins" de sistemul cu care isi manca de fapt croissantul dimineata, vorbind la o cafea. Ni s-a spus ca nu am fost mintiti, doar ca exista minciuna, acea realitate neagra din spatele perdelei de fum, si ca aceasta, in pofida eforturilor, a invins (momentan).
Ok, a fost cea mai mare deziluzie politica ever, moment din care parintii mei nu au mai votat. A venit iar minciuna la putere.
Dar mai ramasese o cohorta de naivi. Daca unul cu cioc si ochelari a dat gres, romanii si-au zis sa incerce unul chel si sasiu. Iar acum, pentru prima data, nimeni nu se mai lupta cu minciuna. Pur si simplu aceasta a devenit norma si este imbratisata si sarutata frantuzeste de catre toata clasa conducatoare; ceilalti se fac pur si simplu ca o ignora sau ridica din umeri a neputinta. Altii, ca mine, si-au luat de mult timp a one way ticket catre alte zari.
Minciuna a iesit asadar de sub suprafata apei la lumina, a capatat picioare puternice cu care s-a catarat pe piatre pana sus, pe faleza, acolo unde sade ca un cameleon gigantic asteptand cu limba in tensiune orice bataie firava de aripi a adevarului.
Mi-as dori un dezastru in care sa nu fie ranit nimeni, dar sa pierdem tot ce avem financiar, sa fie falimentate toate companiile care nu contribuie cu nimic (except greed) la a ne face mai completi. Sa stam cu totii in jurul focului frigand vreo rata salbatica si sa redevenim oameni, sa discutam si sa construim.
ps. nu va faceti griji, minciuna nu traieste numai in Romania. Un om care a ucis alti cativa in public intr-o tara indepartata a fost eliberat platindu-se la fel de public o suma familiilor victimelor. Poate cei ucisi o meritau, este perfect posibil, dar mesajul transmis lumii este unul de-a dreptul odios. Nu pot sa cred cat de stupizi sunt cei care conduc anumite organizatii, este de-a dreptul de neconceput.
Tuesday, March 15, 2011
In fata blocului
Unul dintre foarte putinii amici romani "pe bune" de aici are o prietena. Relatia capata momentum iar respectiva tanara este dintr-o tara mult mai la sud de noi; aceasta este intriga. :))
So what, veti spune, unde este intriga?? Dragii mei, tanara noastra (sa-i spunem N) este mai bronzata. Exotica ati spune voi sau eu. Ei bine, amicul meu vrea sa mearga cu N in Romania sa o prezinte parintilor iar aici incepe drama.
"Cum o sa iesim noi cu ea in fata blocului? Ce or sa zica vecinii?" - spusera intr-un cor parintii amicului. Saraca N nu e nici macar mulatra sau negresa (nu ca ar conta). DAR, in fata tribunalului blocului reprezentat de locatari, administrator +/- femeia de serviciu, nu poti depune nici un recurs. Graficul hotararilor parcurge fidel stadiile KR:
1. "Nu se poate, credem ca glumesti!"
2. "Hai ma, chiar nu gaseai si tu una mai alba?"
3. "Las-o si tu acolo, sunt destule fete si in Romania. Maricica de la etajul 3 are o fata care tocmai a terminat contabilitatea, e cuminte si frumoasa foc."
4. "...si cand te gandesti ca l-am crescut cu drag si uite ce ne aduce la usa..."
5. "Daca tu vrei sa vii cu ea, asta e, vino."
Daca as fi in locul amicului cred ca mi-as lua camera la hotel (desi parintii s-ar simti iremediabil jigniti). Asta e, cred ca oricare dintre noi mai beneficiaza de un "nu mai comunicam asa cum comunicam inainte" (adica prin clasa a 4-a) :) .
So what, veti spune, unde este intriga?? Dragii mei, tanara noastra (sa-i spunem N) este mai bronzata. Exotica ati spune voi sau eu. Ei bine, amicul meu vrea sa mearga cu N in Romania sa o prezinte parintilor iar aici incepe drama.
"Cum o sa iesim noi cu ea in fata blocului? Ce or sa zica vecinii?" - spusera intr-un cor parintii amicului. Saraca N nu e nici macar mulatra sau negresa (nu ca ar conta). DAR, in fata tribunalului blocului reprezentat de locatari, administrator +/- femeia de serviciu, nu poti depune nici un recurs. Graficul hotararilor parcurge fidel stadiile KR:
1. "Nu se poate, credem ca glumesti!"
2. "Hai ma, chiar nu gaseai si tu una mai alba?"
3. "Las-o si tu acolo, sunt destule fete si in Romania. Maricica de la etajul 3 are o fata care tocmai a terminat contabilitatea, e cuminte si frumoasa foc."
4. "...si cand te gandesti ca l-am crescut cu drag si uite ce ne aduce la usa..."
5. "Daca tu vrei sa vii cu ea, asta e, vino."
Daca as fi in locul amicului cred ca mi-as lua camera la hotel (desi parintii s-ar simti iremediabil jigniti). Asta e, cred ca oricare dintre noi mai beneficiaza de un "nu mai comunicam asa cum comunicam inainte" (adica prin clasa a 4-a) :) .
Subscribe to:
Posts (Atom)