Am intrat azi in cladirea unui foarte nou institut si ma uitam la liniile designului interior, elegante si moderne. In special butoanele de la lift, cu LED-urile foarte vizibile dar o intensitate confortabila m-au facut sa ma gandesc la StarTrek. In timp ce liftul urca -imi dadeam seama ca se misca numai dupa displayul enumerand etajele- mi-am amintit de lumea utopica a viitorului din serialul mai sus amintit si m-a frapat o discrepanta marcata: in ST modernul pare natural si armonios, ca un invelis hightech mulandu-se pe o fiinta umana in almost perfect balance; modernul zilelor noastre presupune o intensitate a efortului care nu este nici pe departe armonioasa, naturala. Cel putin asa percep eu, privind in jur, dupa 3 cafele si cu a patra in mana.

Mi se pare ca societatea moderna confunda confortul cu abundenta. Daca ai teoretic acces la un numar mare de items nu inseamna ca traiesti modern si cu atat mai putin confortabil atat timp cat pentru a detine/folosi efectiv un numar infim de produse din multimea initiala trebuie sa muncesti mult dincolo de "natural". Ce este natural la un geolog care sta cu bagajele la usa pentru ca in orice moment compania ii poate cere sa fie in cateva ore la 500km in mijlocul padurii? Sau la un medic dupa 36 ore de nesomn? Sau la altul care are 2-3 jobs din care abia scoate un venit decent? Sau la un student care trebuie sa-si plateasca studiile muncind noaptea in conditiile in care a fi student in vest este waaaay more demanding decat in estul europei (nu e o ofensa, e o realitate).

Se pare ca trendul economic este sa obti profit mare vanzand mii de produse cu adaos mic/produs. Super, dar ca sa ai profit trebuie sa te misti repede, sa misti de fapt intreaga piramida peste care stai -mai mare sau mai mica in functie de importanta ta sociala- cu viteza around the clock. Pare simplu la varfuri, dar cu cat te indepartezi de centru cu atat lucrurile se misca mai ametitor. Cei de la baza abia pot tine pasul cu viteza aceasta si ma intreb cat timp va mai dura pana cand sistemul se va decompensa.

Cel putin in vest, intrezaresc urmatorii pasi in evolutia financiara individuala:
-student > foarte ocupat, cheltuieste creditele
-angajat incepator > mai ocupat, mai stresat, castiga relativ putin si plateste creditele initiale
-angajat senior > si-a platit o mare parte din credite, incepe sa munceasca mai inteligent, se gandeste la part-time, incepe sa aprecieze echilibrul chiar si cu pretul unei scaderi in venituri
-last miles > lucreaza 3 sau mai putine zile, este destul de echilibrat
-retired.

Problema e ca presiunea sociala face ca tot mai putini sa ajunga in retirement complet iar tot mai multi sa ramana stuck undeva in susul listei.