Carsonality

.
1. In vremuri ce se pierd in negura timpului aveam un prieten foarte bun. Pana ne-am cumparat masini.

Eu aveam atunci o antichitate oferita gratis de un cunoscut, ceva de pe la sfarsitul anilor 80. M-a servit cu loialitate pana intr-o iarna cand m-a lasat, cu deosebita decenta as spune eu, la 50m de casa; erau -20C afara si putea lejer sa lesine pe autostrada, dar a fost o doamna. Ei bine, am hotarat la vremea respectiva sa cumpar o masina noua.

Dupa 1 saptamana de informare i-am destainuit prietenului meu la ce concluzie am ajuns: oscilam intre o masina sport (locul 1) si o masina de teren (2). Peste numai vreo 5 zile amicul ma roaga sa il duc sa-si ia noua masina de la dealer (facuse formele probabil la 2 zile dupa prima noastra discutie), era exact cea sport mentionata de mine recent, il laud, foarte frumos, bravo, sa o stapanesti sanatos. Intre timp clasamentul meu se schimbase avand in vedere clima locului si optasem pentru SUV. L-am rugat sa imi intoarca serviciul (puteam sa apelez la dealer), face ochii mari cand vede SUV in loc de o masina identica cu a lui.

Primul semafor, masinile in paralel, prima privire de "copil caruia i s-a furat jucaria", tradat. Era o diferenta de nivel de vreo jumatate de metru intre cele doua extreme, sport si de teren. Pornim fiecare pe banda lui, accelereaza, animalul din mine nu e destul de inteligent incat sa ii ofer satisfactia de a "invinge" si il las lejer in spate (aveam cam 100 cai putere mai mult din pacate). Well, that was it with that friendship, nu s-a terminat brusc dar a fost clar o racire accelerata a relatiei de atunci incolo; oamenii ar trebui sa-si asume responsabilitatea alegerilor, mai ales cand incearca sa copieze pe altcineva. De partea celalta, ar fi trebuit sa fiu mai diplomat si nu am fost.

2. E foarte important intr-un mediu profesional a se tine cont de "car-envy". Suna pueril, dar nu este deloc. Am auzit de nenumarate ori din partea celor mai in varsta afirmatia "abia a venit/e aici/profeseaza de numai cativa ani si nu poate sa mearga decat in Jaguar, BMW 7, etc". Big mistake, desi pare minor, in fond am vazut nu medici, ci chiar tradesmen cu Mercedes. Realist, in vest aproape orice professional cumpatat in alte directii isi poate lua cam orice masina doreste; daca are omul pasiune e posibil, teoretic vorbind. Dar politica spune ca niciodata sa nu ai o masina mai de lux decat a colegilor/superiorilor mai ales. Se afiseaza in masini de lux numai cei foarte noi sau aproape de pensionare, primii din naivitate iar ultimii din nepasare politica. Toti ceilalti au intr-o proportie covarsitoare masina clasica - Lexus RX, cu varianta acceptata politic pentru cei "established" - Lexus Sport Coupe. Cei tineri ar face bine sa se afiseze de la Honda in jos, cel putin in primii ani.

Thumbs up and down

Up: Adele w/ Rolling in the deep & Someone like you.

Down: romanul brav care bate elefanti ( Anne )

Republica Moldova

.

Am avut mereu sentimente impartite despre romanii din Moldova (de peste Prut), generate de experiente personale sau ale persoanelor apropiate cu acestia.

Cu totii am auzit de Vieru sau de sotii Aldea cantand despre Eminescu, dar din pacate -sau din fericire, nu stiu- in Europa de Est nu functioneaza foarte bine reprezentarea unui popor prin "elite"; acestea sunt ca niste picaturi de apa care se desprind de suprafata spre deosebire de vest, unde mai si cad inapoi generand unde sociale care persista. De asemenea, toti am auzit de exoticele teorii pseudostiintifice justificand o istorie falsa a moldovenilor ca popor separat fata de restul romanilor. Mai interesante, exotice mi s-au parut cuvintele complexe si hilare pe care lingvisti ce-si plateau cafeaua cu ruble le-au inventat in sprijinul unor astfel de teorii (ex. calduramasurator=termomentru, gatlegau=cravata). Dar lasand toate aceste informatii la o parte, primul contact direct cu o persoana din RM (am sa ma refer la acestia ca pRM) a fost pe la mijlocul anilor 90': un fel de patron venise la taica-miu cu o propunere de afaceri.

Zic "un fel" pentru ca de fapt vroia sa "imprumute" niste utilaje care nu prea erau ale sale pentru lucrari in Romania, propunand o varianta invaluitoare si la fel de exotica legal ca si gatlegaul sau. Nu s-a mers mai departe cu povestea, dar imi aduc aminte ca era foarte staruitor, greoi in vorba si folosea o romana ciudata, cum nu mai auzisem. Sincer, era un fel de caveman in costum pornind de la masivitatea fapturii, infatuarea care contrasta cu argumentele one-sided cu iz evident penal pentru ceilalti si terminand cu propozitiile in care cuvintele pareau niste pietroaie neslefuite cazand cu zgomot intr-un butoi de tabla gol. Cu toate astea, mi se parea interesant sa il ascult, parca se teleportase in sufrageria noastra un soldat de pe vremea lui Stefan cel Mare care tocmai facuse un dus si se imbracase intr-o tinuta adecvata noii epoci.

Ceva mai tarziu am mers la cateva conferinte studentesti prin Romania unde am intalnit cu totul altfel de oameni. Acelasi grai ciudat dar, acompaniat de mult bun-simt si inteligenta, rasuna de data aceasta absolut fermecator. Chiar si numele lor erau in acord cu cei ce le purtau. Imi amintesc de Vitalie, o mana de om tanar cu o mustata respectabila si foarte ingrijita, debordand efectiv de vitalitate. Cand si-a tinut prezentarea in fata tuturor avea flacari in obraji si vorbea cu pasiunea acea rara a oamenilor destepti si simpli carora mestesugul politicii, din fericire, le este inca strain. Avea in el o sfiala sub care clocotea curiozitatea, energia si inteligenta. Apoi era Ana, pasind cu grija si masurandu-si fiecare cuvant. Pentru ei la vremea respectiva cei din Romania erau fratii bogati in casa carora intri sub anxietatea primei strangeri de mana ce creaza in cateva secunde prima impresie. I-am placut, ce nu era de placut?! :)

Apoi prin Europa, alte pRM, de data asta stridenti si comentand primitiv pe cele din jur.

Nu stiu daca ar fi bine teoretic sa ne unim, pentru ca nu ne-am despartit niciodata de fapt de dansii. Ei sunt o ipostaza a romanilor de care avem nevoie, care ne-ar completa spiritul dezechilibrat daca i-am baga in seama. Racheti sunt si acolo ca si aici iar stridenta lor nu trebuie sa ne impiedice sa vedem ceea ce este bun in acei foarte multi tacuti care-si vad de treaba.

In final trebuie sa intoarcem spatele politicienilor din ambele tari si sa stam de vorba direct unii cu altii. Cum? Inca nu stiu.

.

O problema a educatiei

.

Manualele au cuprins.

Na, am zis-o! :)

Ok, sa detaliez.
Orice categorie de "ucenic" primeste informatia in cantitati discrete, definite si grupate in functie de diverse criterii. Este un proces eficient de invatare ordonata DAR realitatea nu este niciodata formata din procese/evenimente discrete, independente. Aproape tot ce ne inconjoara este continuu si se transforma independent de perceptia noastra (cea in functie de care noi stabilim criteriile de definire). Orice proces de invatare ar trebui, in opinia mea, sa se finalizeze deschis macar cu enuntarea acestui cuvant uitat: continuitate.

In realitate nu exista faze sau etape in procesele naturale (exista doar in proiecte man-made unde proiectantul le defineste si realizeaza). Continuitatea poate fi mai condensata sau relaxata temporal creand impresia de limite datorita, once again, perceptiei noastre.

Orice assessment non-acut -in medicina de ex- ar trebui (si probabil in viitor va fi) in consecinta raportat ca o insiruire de intervale de probabilitati (cu "zgomotul" filtrat in functie de averages pentru functionalitate) si NU ca un verdict.

De fapt, nici nu exista in realitate boli in acceptiunea clasica, exista doar un continuum de procese patologice care se influenteaza in contextul fiecarui individ si uneori au ca rezultanta ceea ce vedem noi, ignorand baza situatiei care se pierde intr-un milieu fin al circumstantelor.

.

"Dar cu perisoarele ce ati avut?"

.

„Pământul e pământ. Nu credem în probabilitate şi în astfel de calcule matematice”, a declarat Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului.
„Este ceva mai intensă activitatea seismică, dar nu are niciun fel de relevanţă. Pământul dacă se rupe, se rupe!”, a subliniat directorul INFP. „Statistica nu are niciun fel de importanţă”, a adăugat Mărmureanu.
Paradoxal, respectivul inca mai conduce un institut stiintific.


"Am o nouă abordare a piramidei alimentare. La bază este activitatea fizică - mers pe jos, urcat pe scări etc."

"Fasolea bob este o leguminoasă foarte valoroasă, cu o proteină foarte bună, de calitate, dar şi cu fibre vegetale foarte multe, deci cu efect cardio (efect benefic asupra aparatului cardio - vascular - n.r.). ""Suntem ceea ce mancam, dar mai ales ceea ce nu mancam." Comentariu lui Pen: nu am inteles de ce suntem mai ales "ceea ce nu mancam", ultima categorie fiind bineinteles mult mai numeros reprezentata.  Aveam un profesor de matematica in gimnaziu care le spunea elevilor ce sustineau ca totusi au citit lectia (desi nu stiau sa rezolve chestii usoare): "Mai, tu nu stii ce stii iar logica ne spune ca nu stii nici ce nu stii. Deci nu stii nimic."

--Prof. Mencinicopschi A.K.A. "omul care scoate E-urile din tine şi dă cu ele în marii producători de alimente"

.

Unde Pen bruscheaza pensionarii

Pen semi-undercover, 10am Zulu Time, asteptand la catedra. Pe usa isi fac aparitia ca niste linii si puncte ale unui mesaj MORSE, unul cate unul, in jur de 6 oameni. Pen, mare artist al profilingului, incepe:
-asta pare isterica, femeie la 50 ani fara verigheta, vorbeste rapid: PRM
-barbat la vreo +40 ani, imbracat relativ modest, pare ceva tradesman: PDSR
-profesor, vorbeste repede dar pare putin nesigur, are cam prea multa initiativa: PNTCD
-doamna relativ atragatoare, destul de bine imbracata si la locul ei: poate PNL
-student, vorbaret, slim, negricios si bagacios: probabil tot PDSR dar mascat ca altceva
-tanar la vreo 25-30 ani, imbracat normal, nu prea vorbeste: habar nu aveam.

Ei bine, tocmai de la acest tanar misterios avea sa vina surpriza.

-Asa, dumneata de la ce partid esti?
-Partidul Pensionarilor.
Pen ridica o spranceana a necredinta. -Cum sa fii de la Pensionari, ai sub 30 ani!
Tanarul nostru devine cam iritabil, chiar un pic agresiv: -Da domnule, sunt de la Pensionari, care e problema??
-Da-mi te rog buletinul.
-Nu am.
-Deci esti un pensionar fara buletin sa inteleg.
-Uite aici, am legitimatia de la partid.
-Lasa domnule, iti fac trei legitimatii d-astea intr-o ora in photoshop (Pen avea experienta generoasa cu abonamentele RATB), vreau sa fiu sigur ca esti cine spui de pe lista asta.
-Il am acasa.
-Si cum, umbli asa, fara buletin?! Daca te opreste politia pentru a verifica domiciliul? --Pen devenise deja antisocial, auzi tu, face parte din partidul pensionarilor la 20 ani!!
-Lasa, nu te intereseaza pe d-ta daca ma opreste sau nu politia. Da-mi lista aia sa o semnez.
-Imi pare rau, dar nu pot sa ti-o dau. Uite cum facem, mergem la echipajul de politie din clasa vecina sa te legitimeze, eu nu imi asum riscul de a periclita bunul mers al alegerilor admitand in comisie un individ care nu are asupra sa acte valide de identificare!

A plecat enervat, adevarul era ca ceva imi spunea ca e unul din aia care cere la 5 dimineata sa mai numaram iarasi toate voturile pentru ca a gasit el unul stampilat mai suav pe o dunga...

Povestea pixelului paralizat

Cati pixeli are ecranul din fata? Hai sa spunem in medie cam un milion, fiecare dornic sa straluceasca dupa cum doresti tu. Intr-un fel esti un pictator, adica un dictator al unui popor de pixeli ordonati.

Ieri ma uitam la imagini ale Lunii - oricine stie ca va veni foarte -"apocaliptic de" dupa cum vor scrie toate ziarele romanesti- aproape. Intr-un colt de ecran, o stea stralucind din intunecimea spatiului. Mai sa fie, cum de nu am vazut-o pana acum?

Am incercat sa o ignor fara sa reusesc. Dand scroll am vazut ca era statica si mi-am dat seama ca era un pixel. Nu era mort ci paralizat. Poate protesta ca un veritabil golan intr-o noua Piata a Pixelitatii. In orice caz avea ceva de spus si nu se jena sa se afiseze cu intensitate.

Cum nu am inteles prea bine ce vrea sa spuna am ajuns la concluzia ca e paralizat. De ce acum, care e probabilitatea ca eu sa il fi observat exact cand ma uitam la o poza a Lunii, nu stiu. Cert este ca pentru prima oara am realizat ca exact acel pixel exista. Cat isi facea treaba cu sarguinta nu stiam ca traieste. Acum e diferit si a devenit o voce.

Asa monocromatic si putin iritant, e totusi din ce in ce mai simpatic. Poate pentru ca seamna atat de mult cu majoritatea dintre noi, niste pixeli sociali condusi de pictatori care habar nu au de existenta noastra, care percep o imagine generala intr-un mod influentat profund de conditionari intelectuale, culturale, de educatie samd.

Cum le putem cere sa stie, cat timp facem exact ce ni se spune?

ps. divagand, modelul de guvernare actual nu mi se pare un compromis acceptabil. La baza teoretica realizeaza o medie a vocilor indivizilor influentabili; ideal, fiecare are totusi o alegere. Dar la nivelul imediat urmator diferenta calitativa, cu toate mecanismele de feedback, este imensa. O medie nu poate fi controlata decat daca toate componentele, except one, sunt aduse cat mai aproape de 0. Exact ce se intampla incepand cu al doilea nivel.

Evolutia minciunii

"Pe vremea cand eram eu copil" oamenii minteau cu nerusinare dar nu o recunosteau niciodata. Partidul ne punea pe rand la san si ne oferea zambind lapte -de soia, cantandu-ne prin vocile unora cu lampase pe cap despre cat de frumoasa este viata.

Apoi am crescut, am fost martor la "Revolutie". Pentru prima data ni s-a spus ca s-a terminat cu minciuna si ca trebuie daramat peretele care separa alimentara plina cu creveti vietnamezi (parca as gusta un chips d-ala) de magazinul cu rafturile pline de Nutella asteptand vreun Columbeanu junior. Dupa ce mirajul zecilor de posturi TV a trecut, am vazut cu totii ca am fost mintiti.

Apoi am ales primul presedinte cu ochelari si cioc (oare Cuza avea ochelari?!). A fost "invins" de sistemul cu care isi manca de fapt croissantul dimineata, vorbind la o cafea. Ni s-a spus ca nu am fost mintiti, doar ca exista minciuna, acea realitate neagra din spatele perdelei de fum, si ca aceasta, in pofida eforturilor, a invins (momentan).

Ok, a fost cea mai mare deziluzie politica ever, moment din care parintii mei nu au mai votat. A venit iar minciuna la putere.

Dar mai ramasese o cohorta de naivi. Daca unul cu cioc si ochelari a dat gres, romanii si-au zis sa incerce unul chel si sasiu. Iar acum, pentru prima data, nimeni nu se mai lupta cu minciuna. Pur si simplu aceasta a devenit norma si este imbratisata si sarutata frantuzeste de catre toata clasa conducatoare; ceilalti se fac pur si simplu ca o ignora sau ridica din umeri a neputinta. Altii, ca mine, si-au luat de mult timp a one way ticket catre alte zari.

Minciuna a iesit asadar de sub suprafata apei la lumina, a capatat picioare puternice cu care s-a catarat pe piatre pana sus, pe faleza, acolo unde sade ca un cameleon gigantic asteptand cu limba in tensiune orice bataie firava de aripi a adevarului.

Mi-as dori un dezastru in care sa nu fie ranit nimeni, dar sa pierdem tot ce avem financiar, sa fie falimentate toate companiile care nu contribuie cu nimic (except greed) la a ne face mai completi. Sa stam cu totii in jurul focului frigand vreo rata salbatica si sa redevenim oameni, sa discutam si sa construim.

ps. nu va faceti griji, minciuna nu traieste numai in Romania. Un om care a ucis alti cativa in public intr-o tara indepartata a fost eliberat platindu-se la fel de public o suma familiilor victimelor. Poate cei ucisi o meritau, este perfect posibil, dar mesajul transmis lumii este unul de-a dreptul odios. Nu pot sa cred cat de stupizi sunt cei care conduc anumite organizatii, este de-a dreptul de neconceput.

In fata blocului

Unul dintre foarte putinii amici romani "pe bune" de aici are o prietena. Relatia capata momentum iar respectiva tanara este dintr-o tara mult mai la sud de noi; aceasta este intriga. :))

So what, veti spune, unde este intriga?? Dragii mei, tanara noastra (sa-i spunem N) este mai bronzata. Exotica ati spune voi sau eu. Ei bine, amicul meu vrea sa mearga cu N in Romania sa o prezinte parintilor iar aici incepe drama.

"Cum o sa iesim noi cu ea in fata blocului? Ce or sa zica vecinii?" - spusera intr-un cor parintii amicului. Saraca N nu e nici macar mulatra sau negresa (nu ca ar conta). DAR, in fata tribunalului blocului reprezentat de locatari, administrator +/- femeia de serviciu, nu poti depune nici un recurs. Graficul hotararilor parcurge fidel stadiile KR:

1. "Nu se poate, credem ca glumesti!"
2. "Hai ma, chiar nu gaseai si tu una mai alba?"
3. "Las-o si tu acolo, sunt destule fete si in Romania. Maricica de la etajul 3 are o fata care tocmai a terminat contabilitatea, e cuminte si frumoasa foc."
4. "...si cand te gandesti ca l-am crescut cu drag si uite ce ne aduce la usa..."
5. "Daca tu vrei sa vii cu ea, asta e, vino."

Daca as fi in locul amicului cred ca mi-as lua camera la hotel (desi parintii s-ar simti iremediabil jigniti). Asta e, cred ca oricare dintre noi mai beneficiaza de un "nu mai comunicam asa cum comunicam inainte" (adica prin clasa a 4-a) :) .

Cu un post mai la stanga

Uneori urmaresc Travel and Adventure Channel. Exista o emisiune care cred ca se numeste Luxury Planet dublata de "replici seismice" mai mici gen Top 10s (houses, bars, spas, etc).

Bineinteles ca numai un idiot ar putea da $10,000 pe un hamburger sau cateva mii ptr ca sa se chinuie sa inghita foita de aur de 24k de pe desertul de inghetata, dar cert este ca se gasesc destui capabili si dispusi sa plateasca multe mii $ pentru un apartament de o noapte intr-un hotel de lux, o sticla de vin, o poseta (am exemple si prin jur). Nu o sa vin aici cu celebra "ar putea salva x copii cu banii dati pe o sticla de sampanie" desi, desi, desi este adevarat. Dar, in afara de acest aspect 2 lucruri imi vin in minte: 1. cei care au intradevar foarte multi bani traiesc intr-o lume rupta de realitatea celorlalti; si 2. acest lux promovat ca ideal, succes, tzel al vietii nu este "sustainable" (nu imi vine cuvantul in romana acum), iroseste resurse pe care nu avem "luxul" de a le irosi la scara atat de larga.

De ce ar avea cineva nevoie de tot acest lux nejustificat? Cate ore de munca (mii poate?) sunt irosite numai pentru ca un individ sa bea un pahar de sampanie pentru 1 ora intr-o conventie numita lux? Care este rostul, satisfactia de a face ceea ce un milion de oameni nu ar putea sau nu ar percepe ca normal/logic? Personal mi se pare tot atat de inutil ca a escalada Everestul fara oxigen: nu este fiziologic, nu spune nimic despre conditia umana, nu are absolut nici o semnificatie logica faptul ca un individ este primul care a pus steguletul pe varful unei pietre imense abia putand sa respire."It's about the game" spun multi dintre adeptii acestor gesturi inutile. Nu ma pot opri sa ma gandesc ca acest "game" este doar un indicator al unei viziuni limitate asupra lumii, poate a unui intelect mediu dublat sau nu de frustrarile trecutului, nesiguranta personala ce trebuie periodic linistita, etc.

Poate gandesc prea comunist :)) .

India, oh, India...

Ieri, ora 1pm. Intru eu tacticos pe sistemul online in care vad chestii financiare legate de serviciu. Parca era ceva schimbat, interfata era mai colorata si apareau mai putine proiecte (minus 1, cel mai important).

Sun la helpdesk.

Pen: Buna ziua dragi pretini si tovarasi!
Gigi (nume generic): Din indepartata Indie venind cu chef de munca te saluta V.D. ! --cred ca asta a vrut sa spuna, nu am inteles decat partial.
Pen: Presupunand ca am fost salutat si nu injurat, uite, in 2 propozitii si la obiect, asta e problema, nu vad unul dintre proiecte.
Gigi indianu': #$@ an' $#!@!, righ'?
Pen: Dragul meu tovaras, Pen te roaga sa vorbesti mai rar si mai tare pentru ca nu a inteles 90% din mesajul transmis.
Gigi, mai rar: #   $    %  ##  and u kan @ 3##  .
Pen: ok, uite, nu sunt sigur ca am inteles dar ca sa fiu sigur ca TU ai inteles iti mai relatez inca o data ce ma nemultumeste (a urmat mai pe larg povestirea, in cuvinte mai simple).
Gigi: -ceva parca mai inteligibil, dar acum nu mai facea sens logic ceea ce spunea.
Pen: Gigi tata, uite, vreau sa vorbesc cu S-U-P-E-R-V-I-S-O-R-U-L tau, ok? Nu vreau sa te reclam in nici un fel, o sa vb ok despre tine, dar sincer pierdem timpul amandoi continuand si ma intereseaza doar sa imi rezolv problema.

Gigi se indeparteaza punand telefonul pe desk -nu stie sa apese HOLD Call- si incepe sa explice in punjabi catre o alta persoana. Dupa juma de minut, surpriza:

Gigi 2: Hela? Helaa? Eu este Gigi 2, cu ce pot ajuta? -- accent foarte dur dar totusi de data asta intelegeam ce spune asa ca nu am mai facut nazuri.
Pen incepe sa explice, ala nu intelege, iar explica, Gigi2 parca intelege, dupa care arunca cu presupusul:

Gigi 2: Proiectul este inchis.
Pen: nu e inchis, e foarte viu si da din coada as we speak.
Gigi 2: Pai arata aici ca e de la 2009 la 2010.
Pen: Dragul meu -incepusem sa ma cam enervez- da scroll in jos 2 randuri si vezi ca ala e anul 3, acum e anul 4. Si reducand la absurdul absurdului, daca ar fi cum spui tu nu as vedea alt proiect care s-a inchis in 2008 pe care IL VAD!

Gigi 2 triumfator :pai nu s-a deschis atunci!
Pen: uite, vad proiecte care s-au inchis, vad proiecte care sunt deschise, vad proiecte care inca nu s-au deschis si se vor inchide in 2014! Nu intelegi ca nu are logica ceea ce spui?? Verifica te rog daca a fost o eroare cu transferul datelor pe noua platforma, vreun typo in date, project number, etc.

Gigi 2 dupa cateva momente de gandire: nu, nu cred a e asta.

bai, era un dialog de handicapati, serios.

Pen: draga gigi2, care este supervisorul tau? give me his contact info, please and thx!
Gigi 2: pai nu  e acum in birou.
Pen: asta e ok, nu ti-am cerut sa-mi confirmi daca te tine de mana in clipa asta, vreau doar numele, telefonul si e-mailul sau!
Gigi 2 da un nume si un telefon.

Pen suna la ala, no answer si nici o casuta vocala, caut pe net nu gasesc nimic...

Mai, cum ajung astia in Am de N (era un numar local, sa nu fi fost vreun forward)?????