Republica Moldova

.

Am avut mereu sentimente impartite despre romanii din Moldova (de peste Prut), generate de experiente personale sau ale persoanelor apropiate cu acestia.

Cu totii am auzit de Vieru sau de sotii Aldea cantand despre Eminescu, dar din pacate -sau din fericire, nu stiu- in Europa de Est nu functioneaza foarte bine reprezentarea unui popor prin "elite"; acestea sunt ca niste picaturi de apa care se desprind de suprafata spre deosebire de vest, unde mai si cad inapoi generand unde sociale care persista. De asemenea, toti am auzit de exoticele teorii pseudostiintifice justificand o istorie falsa a moldovenilor ca popor separat fata de restul romanilor. Mai interesante, exotice mi s-au parut cuvintele complexe si hilare pe care lingvisti ce-si plateau cafeaua cu ruble le-au inventat in sprijinul unor astfel de teorii (ex. calduramasurator=termomentru, gatlegau=cravata). Dar lasand toate aceste informatii la o parte, primul contact direct cu o persoana din RM (am sa ma refer la acestia ca pRM) a fost pe la mijlocul anilor 90': un fel de patron venise la taica-miu cu o propunere de afaceri.

Zic "un fel" pentru ca de fapt vroia sa "imprumute" niste utilaje care nu prea erau ale sale pentru lucrari in Romania, propunand o varianta invaluitoare si la fel de exotica legal ca si gatlegaul sau. Nu s-a mers mai departe cu povestea, dar imi aduc aminte ca era foarte staruitor, greoi in vorba si folosea o romana ciudata, cum nu mai auzisem. Sincer, era un fel de caveman in costum pornind de la masivitatea fapturii, infatuarea care contrasta cu argumentele one-sided cu iz evident penal pentru ceilalti si terminand cu propozitiile in care cuvintele pareau niste pietroaie neslefuite cazand cu zgomot intr-un butoi de tabla gol. Cu toate astea, mi se parea interesant sa il ascult, parca se teleportase in sufrageria noastra un soldat de pe vremea lui Stefan cel Mare care tocmai facuse un dus si se imbracase intr-o tinuta adecvata noii epoci.

Ceva mai tarziu am mers la cateva conferinte studentesti prin Romania unde am intalnit cu totul altfel de oameni. Acelasi grai ciudat dar, acompaniat de mult bun-simt si inteligenta, rasuna de data aceasta absolut fermecator. Chiar si numele lor erau in acord cu cei ce le purtau. Imi amintesc de Vitalie, o mana de om tanar cu o mustata respectabila si foarte ingrijita, debordand efectiv de vitalitate. Cand si-a tinut prezentarea in fata tuturor avea flacari in obraji si vorbea cu pasiunea acea rara a oamenilor destepti si simpli carora mestesugul politicii, din fericire, le este inca strain. Avea in el o sfiala sub care clocotea curiozitatea, energia si inteligenta. Apoi era Ana, pasind cu grija si masurandu-si fiecare cuvant. Pentru ei la vremea respectiva cei din Romania erau fratii bogati in casa carora intri sub anxietatea primei strangeri de mana ce creaza in cateva secunde prima impresie. I-am placut, ce nu era de placut?! :)

Apoi prin Europa, alte pRM, de data asta stridenti si comentand primitiv pe cele din jur.

Nu stiu daca ar fi bine teoretic sa ne unim, pentru ca nu ne-am despartit niciodata de fapt de dansii. Ei sunt o ipostaza a romanilor de care avem nevoie, care ne-ar completa spiritul dezechilibrat daca i-am baga in seama. Racheti sunt si acolo ca si aici iar stridenta lor nu trebuie sa ne impiedice sa vedem ceea ce este bun in acei foarte multi tacuti care-si vad de treaba.

In final trebuie sa intoarcem spatele politicienilor din ambele tari si sa stam de vorba direct unii cu altii. Cum? Inca nu stiu.

.