Polar nights

.
Cand traiam linistit in patria muma imi inchipuiam noptile polare de un intuneric coplesitor. Nu imi imaginam cum poate cineva sa traiasca aproape 6 luni fara lumina. Ulterior am ajuns mai la nord decat in Romania, iar de cateva ori chiar aproape de cercul polar. Am realizat ca sunt limitat -cum, eu?!? :)) - si ca imaginatia mea nu sare de genunchiul broastei. In imensitatea alba a iernii polare lumina lunii se reflecta cu atata vigoare incat vezi uneori ca ziua. Nu este ziua, nu este nici noapte, este o stare care trebuie experimentata pentru a fi inteleasa deplin.


Spunea cineva :) ca simte darkness intr-o alta persoana. As spune ca rar, foarte foarte rar exista intuneric adevarat sau lumina adevarata; cred ca suntem toti asemeni noptilor polare, uneori putem parea mai luminosi sau mai intunecati dupa cum e luna plina sau sunt nori sau, mai ales, cum sunt acordati ochii ce ne privesc.


Care dintre noi nu are secrete, colturi pe care ar prefera sa le uite, lucruri sau persoane pe care le iubim si uram in acelasi timp? Societatea moderna ne-a oferit competitia -cinstita, hahaha- si ne-a aruncat din pacate intr-un individualism miop in care ceilalti nu mai apar frumosi, sunt niste umbre periculoase de care e bine sa stam departe ca niste magneti ai caror poli se resping continuu. Simtim ca starea aceasta este nenaturala dar respingerea sau anxietatea apropierii este atat de puternica incat este invinsa numai de atractii temporare intense - sex, energia tineretii, accesul la resurse care garanteaza siguranta. Cu totii trecem incet de tinerete si doar cativa dintre noi ajung atat de bogati incat patura anxietatii apropierii devine irelevanta. Toti ceilalti suntem impinsi in colturi, respingandu-ne unii pe altii ca niste fraieri.


Cumva in prezent singurele care se acumuleaza sunt lucrurile negative. Imi spunea o pacienta -deprimata, dintr-o nisa etnica- ca nu intelege de ce nu isi poate gasi nu un sot (renuntase la asa pretentii "nerealiste") ci un boyfriend. "I have a child, not cancer". Iar daca oamenii ar privi direct, sincer, individual nu individualist, ar realiza ca are dreptate si ca masa aia de oameni de altfel destepti, frumosi, onesti in adancul lor formeaza un organism absolut stupid care abia se taraste, spiritual vorbind.


Se spune insa ca orice noapte polara nu dureaza mai mult de jumatate de an.
.