.
Comunicarea verbala/scrisa este intotdeauna un subiect care ma intriga. Pare la indemana tuturor, un lucru simplu -daca nu esti bineinteles vreun renumit public speaker- si cu toate acestea sunt uneori foarte puzzled by it. Mi se pare un compromis simplificator a ceea ce doar intuiesc ca ar trebui sa fie comunicarea reala, fara sa pot pune punctul pe i in definirea acesteia din urma.

De aceea iubesc o carte buna, nestiintifica. Scriitorul talentat arunca o groaza de cuvinte intr-un fel de cutie mentala -a mea- si le aseaza intr-un mod pe care nu il patrund (pentru ca nu ii inteleg talentul) dar ceea ce ramane in mine, dincolo de sensul logic, este in plus comunicarea pe mult mai multe canale decat cel pur informativ, structurat. De fapt nici nu ma intereseaza prea mult aspectul din urma.

"Mi-e foame" pentru mine e un fel de "mi-e foame ca atunci cand ma gandeam ce fain ar fi sa am o bere ca aceea de pe malul oceanului, printre bulele careia priveam la vasul cu panze care tocmai acostase pe pontonul de lemn care se tot clatina si ma ducea cu gandul la nuvela in care un prizonier era capabil sa traiasca o viata dubla cand, intins in pat, accesa realitatea unei furtuni pe mare traind experiente mult mai bogate decat gardienii care il compatimeau privindu-l cum sta nemiscat ore" etc.

Comunicarea incepe sa capete sens real cand exista o istorie, o conexiune prealabila, o interfata intre parti prin care sunt puse cap la cap protocoalele, cuvintele cu aromele lor diferite, istoriile din spatele acestor parti, inclusiv istoriile sociale, etnice, sentimentale. Sau rar, cand exista o deschidere atat de mare incat istoriile, regulile sociale, cuvintele sunt pur si simplu date elegant la o parte de intuitie, de o voce interioara care raspunde atat de puternic -si de rar- celeilalte voci interioare incat comunicarea se poate realiza aproape direct si spontan fara filtre.

Dar o astfel de comunicare nu e predictibila iar societatea prezenta pune mare accent pe consistenta in rezultate. Sunt tratate intregi si armate de "guru"s care predica comunicarea eficienta, ideala, perfecta; daca priviti insa cu atentie acestea sunt in imensa majoritate tools care faciliteaza impunerea unui punct de vedere, deturnarea atentiei interlocutorilor catre ceea ce doresti sa subliniezi, subjugarea subtila a celorlalti in numele consolidarii unei pozitii de lider. Este un fel de pervertire a comunicarii, if you'll ask me, un gen de black magic prin care folosing inclusiv canale subliminale cel din fata este invelit in perdele de fum si imagini iluzorii incat incepe sa perceapa idei sau sentimente straine siesi ca fiind proprii (pentru o perioada cel putin, pentru ca inner self se va trezi pana la urma din efectul tranchilizant).

Dar daca vrei sa-ti iei o masina mai ieftin sau sa primesti jobul de teamlead, foloseste tehnicile respective. Daca vrei sa traiesti cu adevarat, mai cauta.
.