.
M-a intrebat un amic: ce iti place la Canada? E o tara sterila, aerul nu are miros, oamenii nu par vii, nu e zarva aia din piata de dimineata, nu miroase a patrunjel in piata.

Acum 2 saptamani eram pe Vancouver Island, Victoria. Era seara, mergeam pe o carare asfaltata care urmarea conturul falezei inalte. Oceanul se intindea pana departe, disparand intr-o ceata alba iar dincolo de ceata, direct din mare, se ridicau niste munti care pareau imensi, cu varfurile albe de zapada. Era un miros de mare, alge, scoici. Valuri nu prea mari se spargeau ritmic de plaja pe care o intuiam sub faleza pe care ma plimbam.

Am realizat la un moment dat ca ritmul valurilor devenise prea regulat, si din ce mergeam se auzea din ce in ce mai tare. De dupa un colt de faleza am vazut lumina unui foc care venea de undeva de jos, de la nivelul apei. M-am apropiat, deja se lasase intunericul, iar sunetele se auzeau acum clar, ritmul era simplu si captivant. Pe plaja de sub poteca mea era un grup de tineri in jurul catorva care bateau in tobe povesti asemeni unor fire care uneori se impleteau, apoi se desparteau plutind armonios peste ape spre muntii din zare pentru ca apoi sa se reintalneasca, uneori doar cate doua, alteori toate. Desi acum se auzeau tare si clar, tobele parca accentuau linistea, o inconjurau pastrand-o intacta. Am respirat adanc aerul Pacificului.

Canada este imensa, atat de mare incat uneori timpul se dilata ca o plasa in ochiurile careia poti gasi liniste.

.