Thursday, June 9, 2011
Iti trebuie o anumita detasare pentru a asculta impasibil povestile oamenilor din fata, de a-i orienta ferm catre raspunsurile de care ai nevoie pentru a-i ajuta. Cum altfel poti sa faci fata de exemplu unei mame care traieste fiecare ora cu teama ca fiul ii poate muri in orice clipa dupa hemoragia cerebrala de acum cateva luni? Poti oare sa o linistesti spunandu-i ca intelegi prin ce trece? Nimeni nu poate spune asta, nimeni nu poate intelege asa ceva. Sau ce poti sa-i spui unui parinte care-ti spune plangand cat de vinovat se simte pentru malformatia congenitala a copilului sau? De ce el? De ce oricine?
Am intalnit pana acum in scurta mea viata o categorie de oameni pe care o dispretuiesc profund: oamenii care au raspunsuri ferme. Am intalnit oameni atat de convinsi incat ranesc profund, fara macar sa-si dea seama, pe altii. Am si o istorie in sensul acesta:
Intr-o tara indepartata, intr-o familie ca oricare alta s-a nascut un copil. Nu era ca oricare altul, era diferit. Cei precum dasul nu traiau decat maxim cativa ani. Parintii au fost distrusi cand au auzit iar tatal, deziluzionat de verdictul medicilor, si-a indreptat atentia catre un ilustru obscur om de stiinta. Obscur pentru ca in pofida egoului imens nu avea cunostiinte elementare de medicina, ilustru pentru ca era cel care conducea un departament de research. Facea, in putine cuvinte, cercetare cardiovasculara pe organisme unicelulare. Tatal din povestea noastra isi purta nefericirea in fiecare saptamana la labmeetings, iar acolo nota pe un caiet gros aproape fiecare cuvant spus de oameni care nu au nimic de spus. A fost inclusiv chemat la prezentari, pentru a da prin povestea dramatica a copilului sau greutate unor rezultate fara semnificatie reala; era o pana din coiful unui primitiv si vanitos sef de trib pseudostiintific. Intr-o buna zi nu a mai venit la meeting, copilul sau murise. Stiti cati bani publici se pierd in astfel de povesti? Foarte multi, mult prea multi. Stiti cati oameni de "stiinta" folosesc acesti bani? Mult prea multi. In lumea mea ideala toti acestia ar trebui condusi strict de medici care au contact direct cu bolnavii. Lumea reala e departe de lumea mea ideala.
.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
De ceva vreme am intrat si eu in contact cu aceasta lume a medicinii si a medicilor. Este un contact foarte superficial, eu lucrind ca inginer IT intr-un spital francez. Medicina imi apare ca unul dintre domeniile cele mai interesante ale cunoasterii si pentru mine este fara nici un dubiu cea mai grea meserie din lume.
ReplyDeletePentru mine medicii se impart in doua categorii, cei care fac meseria asta din pasiune si cei care fac aceasta meserie pentru ca au o diploma de medic.
Citind articolul tau si incercind sa-l integrez in modul meu de a vedea lucrurile, categoria de oameni pe care o dispretuiesti profund cred ca este cea a oamenilor fara integritate morala care nu isi fac meseria cu pasiune. Cred ca de aici decurge si slaba pregatire profesionala pe care o acuzi si tot de aici decurge conduita precara a unor "medici" care folosesc fondurile alocate pentru scopuri pseudostiintifice. Si oamenii pasionati gresesc, dar integritatea morala pare a fi cea care ii absolva de vina conform proverbului "greseala este umana".
acei "medici" nu sunt medici, sunt basic scientists. Adica aceia care nu au reusit sa intre la medicina dar isi pun Dr. in fata in virtutea unui PhD dobandit de foarte multe ori dupa ani de efectiva sclavie. Exista o foarte palida colaborare reala intre lumea medicilor si cea a acestor scientists, primii sunt de multe ori foarte vanitosi iar ultimii tot la fel de frecvent sunt rupti aproape hilar uneori de imaginea generala a propriului research.
ReplyDeleteOdata am fost la o prezentare in care un scientists afirma foarte sigur pe el ca nu stiu ce hipertrofie a inimii se datoreaza de fapt intrarii sodiului (impreuna cu apa de rigoare) in celulele inimii. Era vb de o conditie care se dezvolta in timp relativ lung. Primise destul de multi bani publici prin medierea altor colegi de aceeasi factura. Cert este ca baietul asta nu auzise de diuretice, unul dintre putinii medici de fata a comentat ironic -pe buna dreptate- spunandu-i ca il felicita pentru descoperirea facuta pentru ca acum este clar ca putem folosi furosemid pentru a "desumfla" in cateva ore inimile astea hipertrofiate. :)) Ce boli valvulare, dl scientist nici nu stia pe ce lume traieste...