O combinatie exotica de atribute, rupta in fuga de pe peretele unui magazin tinut de cativa studenti japonezi.

Domnul T a venit ieri la vizita insotit de sotie si fiica. Are 72 ani, micut de inaltime, poarta o mustata bine ingrijita si priveste prin ochelarii la fel de bine alesi. Parul este realtiv lung, dat cu briantina si aranjat pe spate. Cand am intrat pe usa l-am gasit asezat semet pe patul de consultatie, drept, sprijinindu-se in bastonul telescopic de care nu se mai desparte si cu picioarele atarnand copilareste spre podeaua mult prea indepartata. Imi strange mana cu o putere neasteptata de la un om in situatia sa. Era prima data cand il intalneam. Sotia, la fel de inaintata in varsta, isi trage cu atata greutate rasuflarea incat ma simt dator sa o intreb daca totul este in regula cu ea; imi rapsunde oftand ca au venit pentru "domnul T", nu pentru ea. Ma intorc sa il intreb pe T cateva lucruri, aproape tremura de nerabdare sa raspunda insa nu apuca. Sotia ii ia din gura sunetul inca nerostit si explica scurt si cu duritatea celor care trec cu stoicism peste greutati mari ale vietii: "Domnul T e confuz dear sir, nu stie uneori ce e cu el. Am venit sa ne spui daca e buna medicatia asta" -imi intinde o lista lunga de medicamente, multe anulate. Ma uit la ea cand imi intinde lista, si al saselea simt imi intra in functiune. O simt cumva impacata cu situatia, ii intuiesc viata alaturi de T, cumva imi dau seama ca ar prefera sa se termine totul cat mai repede pentru a nu se mai chinui amandoi, si ea si T. Insa o las si ma intorc spre T pentru ca simt ca vrea sa vorbeasca, trebuie si vreau sa il aud, in fond nu mai are decat cateva luni de trait; orice ar spune, chiar si o tampenie incoerenta, are greutate. Dar nu este incoerent, dimpotriva. Isi da seama ca are perioade cand i se pare ca vede lucruri sau oameni de mult pierduti, apoi ofeaza scurt si continua sa se uite in departare cu ochii lui de un albastru cumva sters acum, multumit ca a transmis ce voia. Apoi mai scriu ceva, mai intreb altceva, si ne luam ramas bun. Imi pare bine ca te-am cunoscut - ii transmit cumva neutru in timp ce ii strang mana, surprins din nou de puterea mainii sale, neasteptata pentru un corp atat de firav si slabit. Si mie, imi raspunde T cu demnitatea unui om care nu mai are decat cateva luni de trait.