Thursday, May 26, 2011

Dementa la romani

Imi cer scuze daca voi folosi traducerea romaneasca a unor termeni pe care ii folosesc in alta limba. Voi folosi termeni cat de cat nespecifici.

Caz real, pacienta de 70 ani, cunoscuta hipertensiva si cu ceva istoric de cazaturi (incluzand si una bucata col femural fracturat). Nu suna telefonul, rudele se impacienteaza, un vecin intra pe fereastra si o gaseste delirand pe podeaua bucatariei. Pacienta nu vorbeste coerent dar pare ca intelege, este incontinenta si are jumatate de fata tumefiata. Fiind incontinenta, vecinul se gandeste ca cel mai potrivit loc sa o aseze este pe toaleta (in pofida unui foarte evident deficit motor). Pacienta cade iar, se mai loveste odata, nu isi pierde constienta.

Este in sfarsit asezata pe un pat. Nu cere nimic, asa incat probabil nu are nevoie de nimic. Este intrebata daca vrea sa fie chemata salvarea, mormaie ceva ce e luat drept un evident "nu". Sunt sunate rudele, acestea vin in vreo 4 ore sa evalueze situatia la fata locului si sa hotarasca daca este imperativ sa cheme sau nu asistentza medicala. Pacienta este gasita de acestea pe pat respirand anevoios. Este intrebata de sanatate, mormaie ca nu a vopsit inca oua de Paste. I se da - in sfarsit- sa bea apa (dupa > 12 ore), incepe parca sa fie mai coerenta. Nu vorbeste clar, unele cuvinte sunt mormaite iar intelesul este de fapt aproximat. Dupa alte cateva ore este intrebata daca poate sa mearga cu cadrul, raspunsul este posibil afirmativ. Este pusa pe cadru, merge cativa pasi tarsiind picioarele, da sa cada, este sprijinita si indemnata sa mearga iar. Parca mai prinde viata.

Cand este spalata si schimbata, rudele sunt scandalizate de evidenta lipsa de inhibitie a pacientei, care nu se rusineaza. A devenit mai coerenta, vorbeste binisor dar -dupa cum o confirma si vecinii pentru ultimele luni- are un discurs agresiv si jignitor la adresa celor din jur. Vecinii erau si sunt scandalizati, rudele se simt nedreptatite avand in vedere eforturile lor de a veni si se interesa; o nerusinata.

Este intrebata daca se descurca singura, raspunsul pozitiv vine promt sub forma unei jigniri. Rudele se intorc acasa. Peste jumatate de zi, telefonul iar nu suna.


Aceasta este, pe scurt, o poveste reala a unui pacient suferind probabil de dementa frontala (nu e o jignire ci un diagnostic de la distanta) care a suferit un posibil atac cerebral (daca mai e pusa de cateva ori pe cadru sau pe toaleta are toate sansele sa se complice) si este deshidratata, probabil in delir (iar termen medical gresit inteles in societatea romaneasca, unde toti sunt experti in agricultura, fotbal si medicina). Important nu e neaparat diagnosticul, ci atitudinea celor din jur vis-a-vis de aceasta situatie. Acestia nu o inteleg, nu au tools elementare de a percepe ce se intampla in mod simplist dar corect si in consecinta nu sunt in stare sa actioneze corespunzator.

Se intampla in Bucuresti, Romania, tara unde depresia inseamna "la nebuni" iar dementa este obiect de gluma. O tara care are pretentia de a fi europeana... cel putin geografic.

Apropos, am avut un prieten al carui tata, bolnav de dementa vasculara, a fost internat in Romania la un azil cu pretentii - nefiind prea multe acolo. Pe luna costa cam 1500E. Imi povestea cu mahnire cum ingrijireaconsta in sedare aproape continua, astfel incat pacientul statea cu ochii in tavan toata ziua, culcat pe pat; fiind medic, amicul a intrebat care este rostul, i s-a raspuns ca "vorbea urat" si "umbla aiurea".

Daca as putea gasi o solutie sa ma rup mental complet de tara aceea, as evita probabil multe frustrari.

2 comments:

  1. Dementa la romani as numi-o poate mai "politically correct" - primitivism medical, lipsa culturii medicale la romani. In America o astfel de scena cred ca este de neconceput, iar familia bolnavei ar fi fost data in judecata pentru neglijenta, vatamare corporala din culpa etc, pentru modul cum au gestionat urgenta.

    Atita timp cit continui sa scrii in limba materna nu cred ca o sa reusesti sa te rupi complet de acea tara. Limba ramine un liant puternic cu originea ta.

    Personal nu cred ca solutia este sa te rupi mental de tara aceea. Ai putea incerca, daca nu ai facut-o deja si ai renuntat, sa incerci sa corectezi ceva in mentalul colectiv bolnav al romanilor.
    Limbajul tehnic pe care il folosesti si unele articole pe care le-am citit aici ma fac sa cred ca esti medic, sau oricum lucrezi in mediul medical.
    Faptul ca ai scos in evidenta greseala este un prim pas.
    Foloseste-te de know-how-ul acumulat acolo si arata-le cum se fac lucrurile in alta cultura medicala.Ai deja un pacient cititor in persoana mea care ar vrea sa stie cum functioneaza alte sisteme si de ce au ajuns sa fie atit de performante. Cu un pacient nu se face primavara, dar un pacient cunoaste un alt potential pacient care la rindul lui cunoaste alti pacienti...Intr-un timp era o reclama la o companie de telefonie mobila in care sloganul era "Vorba circula repede in retea". De lucrul asta nu ma indoiesc, ma indoiesc de disponibilitatea noastra de a asculta, de a intelege si mai ales de a pune vorbele in practica.

    ReplyDelete
  2. Simplu Liviu, uimitor si banal de simplu:
    1. in Am de Nord in general oamenii invata din greseli;
    2. standardizarea.

    Exista in lumea civilizata un fel de memorie colectiva, pastrata cu grija in legi si conform careia "inainte faceam asta, dar de la cazul X incoace facem altfel". In plus, in NAm nimeni nu crede ca el descopera medicina acum, nimeni nu doreste sa-si puna amprenta intr-o maniera de originalitate indoielnica, ci dovedind prin studii pe cat posibil riguroase ca are dreptate - si asta cam in orice domeniu.

    Uite, in Romania de exemplu toti arunca cu cifrele din burta, aia e de 10 ori mai mare, cealalta e cu 20% mai putin probabila etc. Toti se cred experti avand din pacate in spate doar un munte de ignoranta carat intr-un cos urias de ego. adauga lipsa de adevarate repere si prezenta unor legi incoerent formulate si aplicate si ai definitia haosului prezent.

    ReplyDelete