Tuesday, May 3, 2011

"Stiu tot ce face ala"

.
Eram amandoi abia iesiti de pe bancile scolii, band o bere la o terasa pe malul marii. De fapt eu de-abia terminasem, el deja muncea de vreo 3 ani. Munca grea, cu raspundere si nu chiar lipsita de riscuri - cum avea sa imi destainuie partial mai tarziu singur, dupa ce deja stiam de fapt si de la altii.

"Il vezi pe ala care trece acum la brat cu bruneta in jeans prin fata? E avocat, are relatii, il cunosc bine. De fapt stiu tot ce face, unde merge, cu cine vorbeste" - imi spuse ca din senin. Intai am crezut ca vrea sa epateze, dar il cunosteam foarte bine la randul meu iar tonul vocii trada mai mult intentia sincera de a se elibera de o povara, un bolovan de informatie care il apasa.

"Stim de fapt cam tot"-continua luat de val. Privea in gol spre masa, jucandu-se cu o coada unei frunze uscate. "Ti-as putea spune chiar si acum, privind in jur, cine vinde droguri, cine are "fetite" la produs, cine fura benzina din tevi. Si nu e mare filozofie, oricine priveste mai atent isi da relativ usor seama cine sunt acestia. Insa noi stim despre ei si alte lucruri, pe care nici familiile lor nu le cunosc si, in mare parte, nu ar fi de dorit sa le cunoasca. Nici persoanele de interes nu vor asta, aici sta o parte din avantajul pe care il avem."

Nu spuneam nimic, doar il priveam cumva piezis gandindu-ma ca daca m-as uita in ochii lui direct s-ar retrage. Ii ofeream de fapt un spatiu emotional pe care era mai mult decat dornic sa il umple. Era tanar si nu foarte inalt dar masiv intr-o maniera atletica, tuns scurt, aproape ras. Cei ca el nu aveau multe optiuni, stiam asta, doar eu ii scrisesem lucrarea de absolvire. Il cunosteam foarte bine si chiar daca acum avea o masca mai elaborata, aproape impenetrabila, pe la colturile ei simteam clar aceleasi patternuri de emotii, nesiguranta, agresivitate si, aproape ciudat, naivitate.

"Cred ca nici nu iti imaginezi cate informatii poti obtine cu atat de putin ca de exemplu un pachet de cafea, in mediul potrivit. Stii si tu ce inseamna un astfel de mediu, nu are rost sa il spun aici. Aia ar face orice pentru o tigara. Asa incepem sa adunam, de aici aflam ce face unul sau altul, de dincolo cum face, din alte locuri cu cine face. Bine, oricum iti imaginezi ca stim de fapt ce si cum, dar uneori oamenii incearca sa isi traga mai mult." Ofta si se lasa pe spate - "E omeneste pana la urma, e de inteles..."

"Imi inchipui" - am adaugat, ca o confirmare care deschidea mai larg usa "confesionalului".

"Dar sa stii ca pana inveti regulile lumii asteia e greu. Astia nu au mama, n-au tata. Chiar si cuvintele sunt altele sau au cu totul alt sens. Daca ai luat de la ei si un capat de ata, te-au prins. Sunt cativa care au foarte multa influenta in lumea lor si nu ai cum sa vorbesti cu ei fara sa intri in hora, dar merita daca ti-i tii aproape. Intr-un fel, noi ii ajutam iar ei ne ajuta la randul lor."

Da, stiam deja istoria din spatele cuvintelor lui. Stiam ca uneori nu are nici o importanta ce stii despre unii pentru ca exista oameni pe care nu ii poti controla sau santaja. De cele mai multe ori sunt fie cei care nu au ce pierde, fie cei care ajung -doar in perceptia lor- la un nivel la care se cred intangibili. Ambele categorii nu au viata lunga continuand pe acest drum. Peste unul din prima categorie daduse si cel din fata mea in urma cu cateva luni, cand plimbandu-se cu familia primise o lovitura in plina fata, din senin, urmata de un avertisment de genul "ai grija, poti sa o patesti mult mai rau, tu sau familia ta". In aceasta lume in care pushtii imberbi abia asteapta sa ajunga apele sunt intunecate si un peste mai periculos te poate astepta de dupa orice piatra. L-au prins usor la cateva zile, dar pentru persoane ca aceea nu are importanta unde se afla, dupa cum spuneam nu au  nimic de pierdut.

"Din timp in timp, cam o data pe saptamana, ceilalti se intalnesc pe la vreo terasa mai retrasa. Spune fiecare ce a mai aflat, daca cineva a avut o saptamana mai proasta ceilalti il ajuta cu vreo informatie, sa nu para ca nu a facut nimic. Si aici, ca peste tot, se trage chiulul. Vor bani dar uneori nu au nimic la mana, alteori pur si simplu inventeaza lucruri. Oricum ii tinem pe toti aproape, nici ei nu sunt chiar prosti sa bage din top in mod nesimtit. Stiu ca nu sunt singurii care raporteaza despre x sau y. In trecut fiecare firma de stat avea cel putin un om in umbra care se ocupa de lucruri si la care se adunau toate informatiile din interior. Toate retelele acestea s-au pastrat si acum, poate chiar mai mult."

Simteam ca obosise, asa incat, dupa jumatate de minut de liniste am spus, senin, privind spre o masina:
"Ce motor crezi ca are asta?"
.

No comments:

Post a Comment