.
Isaac Asimov descria intr-un povestire scurta incapacitatea locuitorilor unei colonii spatiale de a zbura cat de cat decent folosind niste aripi artificiale; incercau sa imite pasarile dar esuau lamentabil. Intr-o buna zi, un consilier venit din alte zari si-a dat seama ca de fapt amestecul de gaze atingea o densitate interesanta deasupra coloniei astfel incat "aerul" era de fapt mai asemanator unui lichid. In concluzie ii sfatuieste pe colonisti sa renunte la a mai gandi zborul in termeni clasici si sa se inalte cu miscari de... inot: succes total!
Cine nu l-a citit pe Karl May sa ridice 2 degete. Deci toti v-ati strecurat impreuna cu Winnetou intr-o liniste totala prin boscheti si ati intins capcane de-a lungul si de-a latul preeriei, sorbind intelepciunea indienilor impreuna cu fumul pipei pacii!
Ei bine, din fericire pe vremea in care traia Mr. May nu zbura nici o aeronava British Airways deasupra oceanului, iar renumitele thunderbirds efectuau din pacate doar curse locale Sioux-Cree si retur. Asa incat celebrul scriitor se pare ca nu a cunoscut personal realitatile sociale ale Nord-Americii decat sumar si oarecum fantezist la ceva timp dupa ce si-a scris povestirile. Un individ cu mult mai putin mai sensibil decat mine ar afirma ferm ca ceea ce au gasit initial vikingii, apoi alti colonisti europeni in Nordul Americii a fost pur si simplu o societate in epoca de piatra. In mare parte hunter-gatherers, locuinte din piei de animale pictate asemeni desenelor din pestera Lascaux, organizare tribala cu arome local diferite (da, stiu, aveau si "federatia"), credinte religioase animiste, ustensile rudimentare, nu cunosteau roata, animale domestice din cate imi amintesc nu prea. Cateva grupuri construiau prin Grand Canion case din lut in timp ce altele aveau niste corturi mai groase iarna. Exprimarea culturala consta in povestiri si cantece redand evenimente din viata comunitatii imbracand uneori forma unor pilde cu actori din regnul animal. Interactiunea dintre triburi era si ea limitata la un comert gen troc, punctat de conflicte aproape "satesti", in care oamenii se bateau cu niste bate fara consecinte letale in general.
Ei bine, acesti locuitori au oferit o rezistenta nesemnificativa colonistilor europeni. Au fost pe rand impinsi, lungati, impuscati, adunati si pusi in rezervatii, modelati iar apoi mituiti. Si s-a produs un fapt interesant: o cultura statica a urcat, luminata de un val de abuzuri, pe piedestal. Exact ca si cand lumea ar fi pe drept cuvant uimita de o banala barca cu vasle urcata de un tsunami pe varful unui munte. Nimic nu este extraordinar in fiecare element luat separat, o barca e tot la fel de banala ca un varf golas de munte, dar asocierea este profund semnificativa si uimitoare. Treptat "muntele" a fost ingropat de justificari, explicatii si scuze publice pana cand barca a ajuns sa pluteasca iar pe mare, acolo unde ii era locul initial. Totusi cei din barca sustin in continuare ca aceasta este extraordinara si merita acelasi nivel de atentie ca orice alta cultura vestica (in sens european). Chiar si cuvantul "cultura" acum a capatat un sens extrem de general, de blueprint al unei cladiri in care poate activa in egala masura o filarmonica, o morga sau o echipa de hockey.
Ei bine, acum intru eu in scena: de ce ar trebui Pen sa fie de acord ca bani publici, provenind inclusiv de la acest pinguin odios, sa fie directionati spre a promova si intretine o cultura specifica epocii de piatra? Pen nu se simte din pacate vinovat de nici un abuz impotriva natives si de fapt nici nu este. Sau, daca printr-o coincidenta ala bizzaro world ar fi, atunci va preda stafeta Uniunii Sovietice care i-a influentat similar destinul intr-o maniera mai putin fericita, samd.
In afara de simpla documentare, este justificabila cheltuirea de resurse in ceea ce priveste o astfel de "cultura"?
Poate Pen zboara cand ar trebui sa inoate, habar nu am...
.
No comments:
Post a Comment