.
Cand a sunat ceasul lipeam afise electorale prin Sectorul 2 al Bucurestiului de acum vreo 10-12 ani. Nu ma intrebati pentru ce partid pentru ca 1. realmente nu are nici o importanta, toate arata la fel privite din interior si 2. nu m-am dus din convingere ci din interes dublat de curiozitate.
Cert este ca in vis ma certam de mama focului cu un tigan mare si burtos cu aere de Don Corleone al Pantelimonului. Si mai cert este ca respectivul, de fapt, e o persoana cat se poate de reala a carei existenta este inutil sa o puneti la indoiala. Sedea ca un pasa cu burdihanul imens aplecat peste o masa scunda, jucand table cu un partener ceva mai micut dar mai negru intr-un cor laudativ al unor "grouppies" locali; era ora 3 dimineata in fata unor blocuri dubioase. Cand a vazut grupul nostru si-a indreptat trunchiul ca un silverback si si-a mutat abil suncile catre noi. "Ba, io sunt sef in zona asta, nu lipeste nimeni nimic aici de la partidu vostru." La cateva zeci de metri trona un Mercedes relativ nou, negru, cu geamurile lasate in jos si din care rasuna niste muzica lautareasca (manelistii sunt o specie mai recenta). Am lasat sa glasuiasca elefantul din spatele caruia se uita agresiv catre noi turma si ne-am vazut de drum.
La intoarcere, pe la ora 5, nu mai erau acolo. Era masina insa. A fost gasita de dimineata "tapetata" complet de afise, lipite sarguincios cu aracet. Am inteles ulterior ca a venit sa faca scandal pe la sediu dar l-au trimis aia la plimbare.
.
No comments:
Post a Comment