.

De fiecare data cand merg in locul din poza de mai sus apare si personajul respectiv. Nu are nici o teama, se uita fix la tine de la cativa cm.
.

Am plecat intr-o calatorie ceva mai lunga impreuna cu D. E obisnuita sa doarma in camera ei si in patul propriu -inca nu am mutat-o in pat obisnuit, asa incat acum a dormit cu noi in pat. "A dormit" este un fel a spune, pentru ca de fapt a tinut in fiecare noapte cate un recital.

Ora 4 am: "p-asta green, p-asta pink" si asa luam toate culorile la rand (bunica-sa ii spusese "il vrei p-asta green?" acum cateva ore). Apoi urmeaza numerele, "one, two, etc". Dupa care literele, pe sarite "A fo' appl, B fo' baby, C fo' cake, f fo' fla (that's a hybrid between floare/flower", samd. Apoi escaladarea lu taica-su, a maica-sii - fara prea mult succes. Urmeaza o partida de ras dupa ce-si aminteste de ce-i spusesem ieri la cina cand a vrut sa-si bage lingura cu unt in plisc: "nu nu nu nu nu"- rasul tine cam vreun sfert de ora. Intre toate astea, chitaieli, "tati down, manci tati" - adica se catara pe taica-su si scoate limba ca apoi cand ii atrag atentia sa chitaie si sa incerce sa muste in joaca. A invatat sa spuna thank you - iese "senk u"- si in curand cred ca o sa-l stapanim si pe "please".

Nu e satisfactie mai mare ca aceea a fi parinte - speaking for myself si din pct de vedere al unuia care vedea aspectul intr-un viitor confortabil de in ceata si indepartat. E mult ma mult decat am crezut ca va fi si nu poate fi inteles prin experienta altora sau prin fake-parenting gen animale de companie, etc.
.