.
Exista o putere imensa in noi, pe care o ignoram in fiecare zi. Suntem prea ocupati sa ne uitam in telefoane, sa ne uimim audienta cu masini extraordinare; si asa uitam sa privim cu adevarat in jur.

Am fost invitat la o masa. Eram trei doctori, unul dintre ei a invitat o tanara psychotherapist to join us. Nu sunt personal un bun medic pentru ca stiu mai mult decat altii, nici pe departe. Marele meu avantaj este ca de cele mai multe ori percep ce se afla in cei din fata, cumva sunt setat sa inregistrez patterns fine de comportament care dezvaluie persoana de dincolo de masca sociala. Nu merge cu toti, dar majoritatea este destul de "citibila".

Ei bine, vine tipa asta, de o frumusete incredibila, la vreo 30 de ani. Era chiar vis-à-vis de mine la masa, zambea, radea destul de mult la glumele celui care o invitase (un tip foarte haios de altfel), si nu stiu cum ni s-au intersectat privirile; am citit o tristete imensa in ochii ei, o discrepanta mare intre modul in care se purta si ceea ce percepeam. Cumva am vazut casatoria aranjata, copilul pe care se straduie sa il creasca, singuratatea pe care numai cel care creste intr-o cultura gregara est-asiatica, care incalca traditia si care este izolat o simte; am simtit speranta de a fi cu cineva care o poate salva din acel loc si realizarea matura a zadarniciei unui asemenea vis.

Spre sf conversatiei cumva tangential a amintit de fiica ei de 7 ani, de fostul sot pasionat de arme, de cat de greu i-a fost cand, venind de la primul job ca single parent si-a vazut copilul in parc singur intr-un carucior la metri buni de bona care fuma intoarsa cu spatele. Suspendata intre doua lumi, intre doua culturi, privind prin gard o gradina in care este putin probabil sa paseasca (tinand cont de cat de abil, nice but fiercely practical e tipul care a invitat-o).

Cumva mi-a adus aminte de o pacienta, homeless, care dupa cateva zile de la internare s-a trezit din luni de altfel de abuse, alcohol abuse. Am intrat in camera si am intrebat-o cum se simte. Mi-a spus ca uneori nu poate sa respire bine, simte o apasare pe piept. Gandind la ceva mai periculos fizic, eram cat p-aci sa pierd pericolul din interior. "I'm very depressed, doctor. Now that I am aware I remember I crawled in front of the -building- and I see all those people looking at me, laughing at me. And I feel so ashamed, and I am so alone, everywhere I turn I have no friends, there's only drugs around me. I have nowhere to go."
.