Wednesday, June 12, 2013

pentru cine are urechi sa auda

M, check it out from min 15:00 to 17:35 . Tot talkul e interesant, anyways.



"Somebody else might have put her on medication and told her to calm down"...

Avem o raspundere imensa fata de copiii nostri, aceea de a trece peste noi, oricat de inteligenti ne credem sau de bine intentionati in presiunea exercitata, si de a vedea lumea prin ochii lor.

Fetei mele ii plac trenurile, nu papusile. Motoarele, mecanismele, nu periile de par. A fost mult mai fericita cand i-am cumparat o macara decat atunci cand a primit un set de "doctor". M-a rugat in englezo-romana ei "cumpara tati engine", si asta o sa fac. Maica-mea imi spunea "ce fel de fetita este"?! hmmm, este fetita care este, iar rolul meu nu este sa ii impun nimic ci sa o iubesc neconditionat si sa ii arat o cat mai mare parte din lumea asta, pe cat posibil intr-un mod unbiased, astfel incat sa isi aleaga informat calea. Orice ar dori sa fie - as long as it's safe enough :) - o voi sprijini.

Abia astept sa fie un pic mai mare, am vazut un tren fabulos (o replica perfecta cu prea multe elemente detasabile deocamdata)! :) Exista atat de mare limitare in lumea aceasta incat de multe ori simt ca normele sociale sunt asemeni unei camasi cu un guler care nu te lasa sa respiri bine. Nenea de la hobby shop a fost tare surprins sa auda ca vreau sa iau respectiva locomotiva pentru o fetita de 3 ani, i se parea probabil o lipsa de respect fata de cei care iubesc aceste trenuri (nu fac din pacate parte dintre ei); nu m-am putut abtine sa nu il intreb ce crede ca va ramane in urma acestui gest? Amintirea unei emotii imense cand, deschizand cutia aceea superba va da cu ochii nu de un tren de plastic gen Walmart, ci de "the real thing" :) Cand D va avea 60 ani, sper ca inca isi va aminti de momentul acesta, asa cum si eu imi amintesc de elefantul care mergea singur, primit cand inca nu stiam prea bine ce e cu mine.


.

2 comments:

  1. speechul asta e antologic si il ador, exact partea aceea cu coregrafa mi-a placut si mie cel mai mult, si cea cu "Must try harder!" :)) suntem atat de departe de modelul asta, dar tot mai multi oameni aici se gandesc sa-si inscrie copiii la gradinite si scoli particulare (avem si scoala finlandeza, pe o curricula romaneasca, dar metodele sunt cu totul altele, plus after-school cu pian si origami si dans etc)

    ReplyDelete
  2. copiii trebuie sa fie gently guided vs inregimentati intr-o structura rigida creata de unii care au uitat cum priveste lumea un copil. Ce semnificatie are de exemplu recitarea cap-coada a unei poezii de catre un prescolar? -0 barat, if you'll ask me.

    Cred sincer ca educatia ar trebui sa fie o aventura adaptata etapei de dezvoltare. Ei trebuie sa experimenteze obiectele initial concrete, sa puna mana, sa simta textura, greutatea, forma, sa le combine netulburati, apoi sa avanseze catre forme, texturi abstracte in mod natural, nefortat. Ii indopam cu mancare si cu informative in loc sa ii ascultam cand spun ca e deajuns.

    Oare cate talente sunt indepartate de la adevarata vocatie de profesori mediocri, oare cati cred ca vor sa devina x doar pentru ca profesorul care preda o anumita materie o facea captivant descoperind mai tarziu la trezirea din miraj ca realitatea este cu totul nesatisfacatoare?

    ReplyDelete