Am primit din Romania cateva carti de copii ptr D. Calitate grafica superba, continut -nino, nino -problematic.
Una prezinta povestea dramatica a unui iepuras (or I should say "Domn iepuras") care din plictiseala -citise si dansul cartea respectiva- nu are ceva mai bun de facut decat sa zboare cu un zmeu in primul copac. Un comando format numai din Doamne si Domni ( in ordinea aparitiei Domnul si Doamna rata, Domnul soarece, Domnul cal si inca vreo cativa prestigiosi copitati) incearca pe aproximativ 10 pagini sa il coboare de pe o craca pe Domnul Iepure. Pentru aceia dintre voi mai nerabdatori voi anticipa: reusesc!!
Ok, pe o nota mai serioasa, inteleg de nevoia de a insufla celor mici forma -se pare ca nu si fondul- respectului in planul societatii romanesti, dar de aici si pana la a crea un monument literar plictisitor de moarte e totusi o anumita distanta. Daca as fi copil si as si intelege povestea cred ca sfarsitul ei m-ar gasi pe o strada dintr-un cartier vecin, tragand cu prastia in vrabii (sau verificand orarul gradinitei pe iphone).
Mai, promit sa caut pe net volumele acelea clasice de Povesti Nemuritoare, serios ca ar fi toata lumea mai fericita daca ar copia pur si simplu din acelea, adaugand niste ilustratii de calitate!
Aaaa, domeniul cartilor pentru copii. Nu l-am abordat pana acum pentru ca majoritatea cititorilor mei sunt americani si nu ar intelege. Ce prostii am vazut in cartile romanesti nici nu mai tin minte ca am donat cam jumatate din ce-mi aduce mama din Romania. Cea mai mortala o tin minte, o traducere in engleza a Pungutei cu doi bani. Incepea cam asa: An old man had a cock and an old woman had a chicken. The man beat his cock viciously until the cock could bear it no longer and ran away. Si continua cam in stilul asta cu introducerea urmatorului personaj, the boyar. Sotul meu s-a prapadit de ras si a dus cartea impachetata frumos la 'Secret Santa', de si acum rade tot biroul lui de cate ori iti aduc aminte :)
ReplyDelete:))))))))))))
ReplyDeleteacel "beat his cock viciously" e mortal!!
adevarul este ca sunt multe povesti faine in colectiile vechi, dar si unele de-a dreptul dubioase (chiar si in romana). De ex Capra cu trei iezi se apropie de un Stephen King mai degraba decat de o poveste pentru pinguinii astia mici. Cum Dumnezeu sa-i explici unui copil ca sadicul acela de lup pune capetele insangerate ale copiilor in geam, apoi capra se razbuna arzandu-l? Creanga a dat-o in bara masiv cu povestea respectiva, supermediatizata cel putin in scoala pe vremea mea.
ReplyDeleteNu numai Creanga, cam toate povestile romanesti au cate ceva de psychothriller: Alba ca Zapada cand mama vitrega cere vanatorului inima Albei ca Zapada ca sa o manance, Cenusareasa cand mama vitrega o bate cand nu isi face treaba, elemente care au fost scoase in povestile de aici si filmele Disney, unde mama vitrega numai se uita urat la Cenusareasa. In Povestea unui om lenes satenii il duc la spanzuratoare pe lenes, aici i-ar da social security si unemployment - ma rog, paralela nu foarte la obiect, da' adevarat.
ReplyDeleteAusonie a avut o observatie pertinenta cand citeam Winnie the Pooh Treasury, care e ingrozitor de plictisitoare atat pentru copii cat si pentru adulti, ca povestile romanesti nu sunt la fel de plictisitoare. Daca ale noastre sunt thrillers, Winnie Pooh e soap opera, ca nu se intampla nimic decat personajele se imprietenesc si desprietenesc si discuta despre 'how it makes them feel'...
Nu stiu cine a copiat pe cine, dar aici exista o poveste similara cu Capra cu 3 iezi, numita Capra cu 7 iezi, in care lupul mananca 6 din iezi, dar capra ii taie burta si scoate iezii afara, si nici macar lupul nu moare la sfarsit, ci isi invata lectia. Ce mai, happy end pe toata linia, instructiv, educativ si psychologically unscarring.