.
Vazut prin ochii unui adolescent, un om de 30 ani este batran. Privind cu ochii unui om de +30 ani, un adolescent mi se pare doar "putin" mai tanar.

Credeam ca o sa ma schimb inaintand in varsta. Vad in jur oameni schimbati, seriosi, cu responsabilitati si asa probabil ca par si eu. Dar in interior sunt acelasi, inca vreau sa trag cu arcul, sa fugaresc soparle prin paduri, sa ma ascund, sa ma joc. Efectiv nu m-am schimbat deloc. Da, mi-am confectionat o masca de o calitate superioara si privesc oamenii obiectiv si rece (initial cel putin), iar in plus am ajuns sa apreciez in ei elemente pe care initial le ignoram. De exemplu in loc de frumusete aleg loialitatea, in loc de inteligenta - atitudinea pozitiva. Am invatat ca nu exista in societate bunavointa ci interese convergente; de asemenea, ca rar oamenii sunt rai, de cele mai multe ori nu au timpul sau energia de a fi buni. O lectie importanta a fost aceea ca oamenii nu vor sa se simta inferiori niciodata iar a crede ca impresionezi prin calitati este o greseala colosala (din fericire am invatat devreme asta); a trage cu "prastia" mai departe decat seful tau este exact ceea ce nu ar trebui sa faci daca vrei sa ai succes. Iar daca vrei sa ai succes, atunci trebuie sa ai oameni care sa munceasca pentru tine si care sa ti-l asigure, luand asupra lor esecurile: stiu, nu este deloc etic, dar daca tot presupunem ca suntem maturi hai sa lasam la o parte ipocrizia si sa spunem lucrurilor pe nume. Un sef inteligent este acela care isi protejeaza echipa, pentru a avea succes insa nu este neaparat necesara inteligenta. Iar cei mai inteligenti isi pot permite sa "empower" protejatii si sa isi asigure influenta peste colective pe care altfel nu au, fizic si temporal, capacitatea de a le controla.

In afara de cele de mai sus, repet, inca vreau sa prind soparlele de coada. :))
.