Ritm

.
Orice lucru are un ritm, cu atat mai evident cu cat acel lucru e mai plicticos.

Cand am deschis Biblia pentru prima oara, am citit prima pagina apoi am inceput sa o rasfoiesc: mi s-a parut o tampenie de carte, incredibil de incredibil de plicticoasa! Am inchis-o la loc dupa 10 minute lungi, promitandu-mi sa o redeschid dupa cateva ore si stiind in acelasi timp ca nu o voi face. Faptul ca totusi am citit-o pana la urma se datoreaza unei teze la Romana si unei carti, luate impreuna.

Nu stiu daca am spus pe undeva, dar aproape toata bruma de cultura pe care o am a fost acumulata in pulsuri scurte si intense. Lucrare la matematica? Citeam 3 carti pana sa ma apuc de invatat, ore in sir fara nici o pauza, cam 300-400 pagini/zi. Lectie de invatat la istorie? OMG, manualul ala e superboring, citeam viata lui Napoleon din mai stiu eu ce tom, lasand cam 30 min-1 ora max ptr lectia propriu-zisa.

Ei bine, intr-o buna zi trebuia sa dam extemporal la Geografie. Profesoara era relativ tanara, noua, foarte insarcinata si deosebit de moody; colegul meu de banca primise in urma cu o saptamana nota 3 pentru ca era prea relaxat (dna crezuse ca respectivul privea materia sa cu un calm vecin cu nepasarea suprema). Asa incat pentru ca lectia era despre Asia am trecut rapid in revista biblioteca de acasa incarcand sa gasesc ceva interesant despre Asia. Si asa am ajuns cu privirea la o carte pe care o evitam constant. Titlul ma atrasese mai demult, citisem cateva pagini si ma sufocasem de plictiseala. Insa acum nu mai era cale de intors, aversiunea pentru ceea ce aveam de facut era atat de mare incat as fi citit efectiv orice, de ce nu si asta. Asa incat am intins mana si...

Nu, nu m-a muscat nici un sobolan ascuns dupa respectivul volum (oricum la cat de subtire era cartea ar fi insemnat ca rozatorul trebuia sa fie atat de subnutrit incat un bobarnac ar fi fost o lovitura fatala). Am reintrat in atmosfera apasatoare a unei familii britanice nevoita sa locuiasca intr-o Indie oarecum primitiva si apasata de ploile sezonului umed. Cu fiecare rafala intram si mai mult in atmosfera, traiam cu ei si descopeream RITMul cartii, ca si cand aceasta ar fi respirat in aceeasi cadenta cu mine. Eram ca doi indragostiti care se tin de mana si care au pasul potrivit la fel asa incat priviti din profil par o singura persoana. Nu mai imi amintesc subiectul exact, ceea ce a ramas este senzatia de apasare familiara, de patrundere in ritm.

La cateva saptamani avand teza la Romana, am redeschis Biblia. Am regasit un alt ritm in insiruirile de regi, evenimente, pilde si asa mai departe. Are ritm, respira si nu cred ca o poate cineva citi fara a patrunde aceasta dimensiune, fie si inconstient. Pornesti la drum cu respiratia proprie si termini fiind acelasi dar existand intr-o alta cadenta.

Multe lucruri inutile, neplacute, plicticoase pot fi intelese acceptandu-le ritmul. Iar cand le veti patrunde, nu va veti simti mai destepti dar veti castiga o alta dimensiune, veti intelege fara sa judecati lucrurile.
.