Nea Ion

.
Nea Ion era o un om ca painea calda. Mic de statura, mereu in miscare si cam scump la vorba, nu impresiona prin nimic privit de la distanta. Dar cand il priveai in ochi, vedeai modestie si bunatate. Nevasta-sa, tanti Varna, il cam tinea din scurt si numara zilnic cu voce tare sticlele de vin din toamna trecuta, asa, ca un manifest public de autoritate in fata lui nea Ion.

Cainele din curte avea un lant de exact un metru, exact cat sa intre in cusca si sa-i ramana coada afara. Avea o dieta stricta bazata pe boabe de porumb fiert iar in zile de sarbatoare, paine inmuiata in ciorba ramasa de la pranz. Probabil ca atinsese o stare spirituala elevata din moment ce putea privi impasibil la zecile de pui de gaina care ii umblau pe sub nas zilnic, incercand sa-i fure pranzul, adica cina, adica micul dejun. Nea Ion il considera un sfesnic de nadejde spre deosebire de "fostu" care isi pecetluise singur soarta cuvenita oricarui criminal odios cu destule viitoare oua pe constiinta.

Ei bine, nea Ion avea un hobby practic: crestea nutrii pentru blana. Si cum nutriile au pierdut avantajul evolutiv al serpilor si nu isi pot lasa pur si simplu blana in mainile calde ale lui nea Ion, ce putea face bietul om?! Cu cea mai pura normalitate, aceea cu care noi mancam un hamburger fara a ne gandi la provenienta carnii, Ion sacrifica cateva zeci de nutrii in fiecare an. Ochii sai nu tradau nici o urma de mila sau regret, era asemeni unui tigru caruia i se pare firesc si normal si natural sa ucida pentru a supravietui.

In rest, ochii sai erau calzi si plini de bunatate.
.