Comunicare

Discutam recent cu Meri via few comments despre empatie si bineinteles ca am ajuns la manipulare. Eram cat p-aci sa mai scriu un comentariu plicticos despre empatie pe blogul ei dar am ramas blocat la manipulare.

Privind lucid ceva ani de istorie romaneasca poti intelege de ce "manipulare" pare un cuvant urat. Din fericire, nu este, are un sens mult mai larg. Fiecare dintre noi manipulam sau suntem manipulati in fiecare secunda in care interactionam cu altii, si nu este nimic rau in asta. Ce ne induce in eroare insa este credinta noastra in atotputernica ratiune, capacitatea de a prelua din exterior informatii si a le procesa intr-un mod logic obtinand produsul final, interpretarea corecta a realitatii.

 Tin sa precizez cu sinceritate, de la bun inceput, ca in mediul social si eu ma supun formal si public acestui pct de vedere (om=fiinta rationala); insa cele de mai jos fac parte din ceea ce cred, de fapt.

Nici nu stiu de unde sa incep in a critica acest punct de vedere acceptat ca dat de catre majoritate! La prima vedere, pare logic; privind in profunzime, pare o crusta subtire si fragila, acoperind un mult mai profund abis, dark si mergand adanc in zone din launtrul nostru pe care le-am uitat de mult. Acum ceva timp urmaream un documentar despre cultura mayasa care a supravietuit sub un strat cultural subtire impus cu presiune de cuceritori. Un proces similar de "subductie" a transformat perceptia noastra despre modul in care judecam ceea ce ne inconjoara, pastrand regulile vechi clocotind sub o pojghita de ratiune.

Ca sa va dau un road-map al discutiei, am ajuns acum la punctul in care in fata avem mai multe drumuri interesante. Cat de "real" este ceea ce percepem? Cat de accurate este analiza noastra, avand in vedere conditionarile multiple-adaptare, culturala, formare, limbaj etc? Cat cantareste de fapt ceea ce numim noi ratiune in propriile decizii? Haideti sa ne referim doar la ultima intrebare.

Folosim des cuvinte precum carisma, talent, simpatie dar nu sunt sigur ca le intelegem. Da, simtim ceea ce descriu vag aceste cuvinte saracacioase, iar ceea ce simtim se afla intr-un cartier din mijlocul cetatii noastre rationale despre care stim ca exista, dar in care ratiunea nu se aventureaza prea des. Cu toate acestea, in forul nostru interior, o prezenta pe care nu o contestam din aceasta zona are drept de veto in toate deciziile noastre. Nu este pentru nimeni un secret faptul ca comunicarea non-verbala are o pondere imensa in acceptarea mesajului transmis. Dar cat de importanta este? Care sunt de fapt elementele acestei comunicari?

Un nene destept de la MIT s-a apucat sa analizeze cu mijloace moderne comunicarea non-verbala si a descompus-o in "social signals". Respectivul a clasificat in 4 categorii aceste signals:

1. mimetismul = congruenta unor elemente precum postura, ton, limbaj etc sunt predictive pentru succesul declarat al comunicarii;
2. activitatea = nivelul de "energie" individual exprima interesul (direct proportional) pentru subiectul comunicarii;
3. influenta = in timpul comunicarii, cei care se lasa influentati pot fi prezisi prin faptul ca imprumuta patternul de comunicare al celui care isi impune punctul de vedere;
4. fluenta comunicarii = indiferent de subiectul comunicarii -bineinteles intre anumite limite logice- coerenta mesajului este perceputa de catre ascultatori drept dovada a expertizei, credibilitatii celui care comunica acel mesaj.

Toate aceste elemente ne-rationale de mai sus creeaza o rezultanta decizionala care nu coincide de multe ori cu rezultatul analizei "la rece" ale acelorasi elemente din input. S-a observat ca dupa atingerea unei anumite mase critice de semnale non-verbale (masa dependenta de conditionarile individuale), individul realizeaza inconstient un fel de medie a acestor inputs subliminale si ia o decizie. Cu cat intensitatea acestor "social signals" este mai mare (comunicator f influent, foarte fluent, grup mare, grup mic dar actionand foarte coerent etc), cu atat mai mult probabilitatea ca deciziile sa fie irationale este mai mare.

Nu as mai lungi postul asta, dar lucrurile simple nu sunt simple deloc.