Am citit de curand un comentariu interesant. Este atat de adevarat, atat de sub nasul fiecaruia dintre noi, incat pur si simplu ne este -sau imi era mie- greu sa-l "vad": evolutia - se referea in sens darwinian dar argumentul e valid in sens mai larg - este modelata nu de succes, ci de necesitatea de a evita insuccesul. Este, intr-un cuvant, un "negativ" al imaginii pe care o aveam despre acest proces in care de altfel cred pana la un punct.

Haoleo, mancat-as sufletu', Pen e natie da creatzonisti daia, cum sar zace, balaoachesh - ar comenta ultima fraza de mai sus tigancile care vand flori la Podul Eroilor. No problem, Isaurelor, de sub imaginea de dinozaur modern cu pene cold-proof Pen Zbanggg! - loveste cu ciocul, once again.

Anyways, ca sa revin la sobiect, evolutia ar fi similara cu un rau (curs de apa). Dupa cum se cunoaste deja, acesta din urma urmeaza calea de energie pe care si-o poate permite, ocolind obstacolele pe care nu e capabil sa le depaseasca. Daca mergem insa si mai deep, vedem ca ceea ce numim noi "obstacole" sunt munti de energie potentiala, ajungem sa navigam in teritoriul care ne este permis, prin vaile acestor munti. Mai mult, exista o redundanta simpatica in analogia aceasta, o dublare a informatiei: atat timp cat stii care sunt "vaile" stii si unde sunt "muntii", sau invers. Cu alte cuvinte, spune-mi ce greutati ai ca sa-mi dau cine esti! :)

ps disclaimer: it'd be just a snapshot, nu as putea spune de unde ai plecat sau unde ai putea sa ajungi.