A nins atat de mult incat nu mai am efectiv unde sa pun zapada. Vecinii mei sunt ascunsi dupa aprox 1.5 m zid de zapada. Temperatura a ajuns noaptea in jur de mid -20s iar cu windchill factor nici nu vreau sa stiu cat ar fi.
In aceste conditii vitrege un om sfideaza natura, de fapt literalmente ii da un sut intre picioare cu eleganta unui luptator de wrestling ce scrie poezii si colectioneaza fluturi exotici intre lupte. Numele lui e Brian iar legenda lui urmeaza.
Brian s-a nascut intr-o zi probabil insorita undeva prin Ohio. Pasii l-au purtat spre contabilitate, dupa care a hotarat sa isi schimbe locatia si sa plece in Hawaii. Aici a administrat un hotel micut pentru vreo 15 ani, pana cand s-a hotarat ca nu mai poate suferi plajele cu nisip fin si temperaturile lor ridicate. Asa incat a hotarat sa se mute cu catel si purcel pe strada mea. Din pacate cred ca nu a avut timp in ultimii cativa ani sa isi updateze garderoba pentru ca in toiul iernii, la -20 grade (si sunt indulgent) isi plimba cainele in pantaloni scurti timp de vreo jumatate de ora in fiecare seara.
Stiti ce inseamna -20C feels like -35? Inseamna o trecere foarte rapida (aprox 0.5 minute) de la "cum sa fie -20C, e perfect supor..." si restul ce se pierde in masca de ski (poate fi folosita si in jafuri bancare) pe care o tragi instinctiv peste fata. Pantalonii devin cartonati, manusile ineficiente dupa vreo 30 minute. Si in cdtiile astea vitrege, Brian se plimba tacticos afara in cracii aproape goi tragand linistit din tigarea lui de foi!!
Cand am ajuns pe meleagurile astea am mai vazut odata unul alergand la -30 cu o simpla bluza pe el cantand despre mountains, dar cred ca era ceva in neregula cu el (mental vb).
No comments:
Post a Comment