La cererea expresa a lui Mimi: Scrisoarea Nigeriana

A la Tolstoi:

Unde nesabuitul pinguin Pen impinge limita ridicolului in mod ridicol atingand...ridicolul.

Pen, prin anul 5 de facultate. Nici sarac, nici bogat, nici frumos dar nici urat, caminist, medicinist, computerist de pamplesir. Well, el si probabil cele inca 399 tinere sperante din anul sau deschid computerele ultimul racnet (Pentium 1) si ... minune mare: toti sunt milionari!! Fratii nostri din Africa, cei cu baierele pungii largi ca o gura de hipopotam, ii anunta pe toti, discret si in mod particular, ca vor sa imparta cu dansii averi considerabile.

O astfel de scrisoare a primit si Pen, scrisa intr-un limbaj exotic dar de o familiaritate placuta, cu un mesaj demn dar resemnat, trist ar fi putut spune. Cu tremur in voce, fratele sau Mbudu (parca asa suna) il anunta ca desi unchiul l-a blagoslovit cu milioane de $, numai fratele Pen il poate ajuta sa ii scoata din tara hapsana care nu-i poate oferi lui, Mbudu, spatiul vital necesar.

Ochii lui Pen stralucira de emotie, o lacrima se scurse peste tastatura neagra ca pielea lui Mbudu. Pen banuia ca dragostea sa pentru banane trebuie sa aiba o cauza ascunsa iar riscul asumatde hiperpotasemie o justificare profunda. Ii placeau si armele africane traditionale, dar pana atunci niciodata nu se gandise ca ar putea avea o ruda, un frate mai bine zis, in Nigeria!

Zis si facut, Pen se hotara sa dea glas inimii si sa-i raspunda intr-o scrisoare trosnind efectiv de sentiment lui Mbudu! Planse si scrise, si scrise si planse, iar rezultatul l-ar fi induiosat si pe Eminescu. Ii spuse lui M ca i-a fost dor de dansul si ca ar dori sa stie cum poate sa-l ajute, ca de la frate la frate, sa transfere suma respectabila.

Raspunsul lui Mbudu veni dupa cateva zile, destul de prompt avand in vedere distantele considerabile din jungla deltei Nigerului. "Da Pen, tu esti fratele meu. Trimite-mi te rog numarul tau de cont din banca pentru a face transferul."

Pen nu avea la vremea respectiva cont in banca, dar avea internet. Asa incat a cautat un cont dintr-o banca romaneasca, public (isi cere scuze acum, dar a fost cu cele mai bune intentii), si i l-a trimis fratelui nigerian, adaugand "mi-e dor de tine".

Mbudu raspunse parca ceva mai rapid: "Pen, numai langa tine stiu ca imi voi gasi familia adevarata! Dar te rog trimite-mi si pin-ul acelui cont, fratele tau are nevoie de el in cazul in care intreaba cei de la banca. Te imbratisez, Mbudu..."

Pen ii scrise cu duiosie ca prea multe urechi sunt atintite asupra firavului semnal wireless (desi avea cablu) asa incat "uite Mbudu, acesta este nr meu de telefon, nu ezita sa-ti suni fratele european".

Cateva zile au trecut ca anii, iar Pen pierduse orice speranta ca Mbudu ar mai da vreun semn de viata. Noapte de noapte pinguinul nostru era chinuit de vise groaznice, in care Mbudu era devorat de creaturile ciudate ale junglei nigeriene, iar Pen privea totul de undeva de sus, dintre crengi, incapabil de un gest minim pentru a-si ajuta fratele!

Cand, deodata, telefonul prinse viata! Un numar ciudat (+44 prefix de tara) aparu pe ecranul unui Nokia banana (inca un semn al destinului!). Cu o voce groasa de frate african, da, cu un accent teribil invaluind o engleza simpla dar directa, cuvintele tasnira prin speaker: "Pen, sunt eu, Mbudu!". Pen era sa lesine de surpriza - uite ma ca m-a sunat!!

Mbudu era scurt la vorba, dar fiecare cuvant avea rolul sau, intocmai ca in discursul unui vulcanian. "Eu, Mbudu, vrea de la fratele Pen pinul de la cont. Stop. pentru transfer. stop." Pen i-a transmis pe calea undelor ca nu este absolut nici o problema, tocmai e in proces de a obtine un pin, dar ca Mbudu poate incerca sa transfere o suma derizorie, in jur de 10 mii de $, sa vedem daca merge contul; un fel de social grease, so to speak. Mbudu a spus ca pentru el nu e nici o problema, avand in vedere milioanele din Nigeria, dar parca ar astepta sa primeasca Pen pinul, ca sa fie totul fara surprize. Pen nu si nu, hai sa incercam, incercarea moarte n'are.

Discutia s-a intrerupt pentru ca Mbudu a descoperit ca are ceva extrem de urgent de facut, dar a promis ca revine cu un telefon.

Peste cateva zile s-a tinut de cuvant, a sunat. Pen i-a reamintit ca nu putem transfera sume atat de consistente -nu imense, doar consistente- fara sa incercam cu sume nesemnificative. Mbudu a spus ceva intr-un dialect pe care Pen probabil il uitase demult iar in momentul acela linia telefonica s-a intrerupt.

Dupa multi ani, Pen si-a dat in sfarsit seama ce spusese Mbudu: "AAAAAAhhhh, crocodilul asta a muscat iar din linia telef..." .

Pen spera ca nu si din Mbudu, fratele sau african...