Pinochio era, dupa cum bine se stie, un baietel lemnos. Multi si-l inchipuie drept un nas imens din lemn de care era atasat un corp destul de firav, putini stiu ca primise cadou o constiinta si, mai mult decat atat, avea sentimente. De fapt era un baietel destul de independent pe care viata il incercase devreme - un pic prea devreme ar spune Gepeto.
Anyways, ca orice fiinta Pinochio avea si dansul dilemele si temerile sale. Era de-a dreptul infricosat, de exemplu, de reumatismul baieteilor lemnosi (o boala crancena care ataca nemilos papusile inghitite de balene infometate). In stomacul acestor imense mamifere, umiditatea excesiva umfla articulatiile si limiteaza mobilitatea. Poate ca nu ar avea o prea mare importanta daca Pinochio ar fi avut mai multa rabdare asteptand linistit cu o carte in mana sa vada clarul oceanului pe partea cealalta a balenei, dar dansul nu avea. "Daca - mi-a spus odata pictandu-si lacrimi in ochi - daca balena are un tranzit intestinal atat de lent incat voi prinde radacini in burta ei? oare voi mai putea iesi vreodata la lumina? pot eu oare sa astept pana ramurile bratelor mele o vor impiedica sa se mai hraneasca? cati ani vor trece pana cand scheletul ei va deveni atat de slab incat eu ma voi elibera si voi putea pluti din nou la suprafata?". Avea dreptate intru-un fel, erau toate intrebari de bun-simt.
I-am propus sa citeasca o carte despre balene si obiceiurile lor - "decat sa stai ani in incertitudine, mai bine pune mana si informeaza-te" i-am zis sec intr-o seara, plictisit de atatea intrebari. Mi-a cerut intai o carte cu poze, apoi, timid, m-a rugat sa-i cumpar unul dintre cele mai scumpe tratate despre balene. Am strambat un pic din nas - mda, urmatoarea vacanta va fi intr-un hotel de 3.5 stele in loc de 4.5 - dar i-am luat-o. Peste cateva zile topaia triumfator prin casa insirand in latina numele tuturor speciilor de cetacee, uneori cu un twist in functie de mood - in ordinea marimii, a greutatii, a zonelor geografice in care inoata si asa mai departe. Mi-a spus serios intr-o seara ca balenele pot sa comunice intre ele, au un fel de limbaj complicat pe care oamenii, chiar si din lemn, nu il inteleg. "Inca - si a zambit cu subinteles- sunt sigur ca cineva odata si odata va fi capabil sa inteleaga aceste vietati inteligente si neintelese" si a clipit rar, dand incet din cap uitandu-se pe fereastra in directia oceanului.
Lunile au trecut si parca ceva se schimbase in casa. Am realizat intr-un tarziu ca era parca mai multa liniste, mai putina tropaiala si mult mai putine intrebari. Nu mai auzisem cuvantul balena de cateva saptamani bune dar uneori in timpul noptii eram trezit de niste zgomote ciudate venite din subsol. Un fel de suieraturi monotone urcau pe tevile de apa pana in camera mea si mi-am dat seama ca aveau un ritm al lor in care, daca ma concentram destul de mult, identificam variatii subtile, inflexiuni al caror inteles un il patrundeam.
Intr-o seara mai spre primavara, Pinochio ma intreaba din senin cum rezista lemnul puntii din curte la intemperii. "In special la ploaie" - imi spuse el ca din senin cu un aer nepasator studiat. Simteam o oarecare tensiune in vocea lui, imperceptibila probabil pentru oricine altcineva nu l-ar fi cunoscut atat de bine ca mine. L-am informat ca exista un fel de lac special cu care lemnul poate fi tratat si care impiedica patrunderea apei. "Dar este toxic" -si l-am privit drept in ochi cu seriozitate- "lemnul devine mai rezistent la intemperii dar din pacate nu mai poate da nici un lastar, niciodata." Am simtit un fel de ropoteala tacuta in podea, ca si cand cineva si-ar misca picioarele cu o nervozitate totusi controlata. "Dar daca totusi s-ar folosi doar pe o parte din lemn acest lac, apoi l-ar scoroji si ar folosi partea netratata ca sa vindece lemnul afectat?" I-am explicat ca nimeni nu stiu sa fi incercat asa ceva si probabil ar fi extrem de dureros, in termeni lemnosi, evident. N-a mai zis nimic, a ramas numai pe ganduri un pic mai mult decat de obicei.
La inceputul verii l-am surprins uitandu-se la un catalog cu piscine - "cred ca vara asta ar fi bine sa iti construiesti si tu una, stiu ca iti place sa inoti" mi-a spus cu speranta.
Vom vedea...
No comments:
Post a Comment