Discutam cu alt roman, acum ceva timp, despre societatea din Romania. Tipul este PhD si pare inteligent -cel putin mimeaza bine. Ei bine, ajungem cu discutia la modelele din societatea romaneasca, si, cade bomba: pentru el, G. Becali este un model. Cred ca din inertie am mai zis o fraza doua, pana cand neuronul de garda din interiorul meu a binevoit sa apese pe butonul mare si rosu de STOOOP. Back-up a little bit, deci, daca am inteles eu bine, GB este un model.

Exista, pentru cei care nu stiu despre asta, o anomalie magnetica pe malul lacului Vostok, ingropat sub cativa km  buni de gheata in Antarctica. Ei bine, ca un PhD sa afirme ca GB e un model reprezinta o anomalie cel putin la fel de interesanta. Am considerat ca este neaparat necesar sa ingrop orice atitudine/zambet ironic si sa explorez fenomenul cu atentia unui biolog sorbindu-si calm cafeaua la o terasa in fata careia apare deodata un elefant cu 4 ochi.

"Pai da - imi spune serios respectivul- Becali a stiut sa se descurce, stie sa faca afaceri". Let me give you a little bit of background, interlocutorul meu este urmasul unei familii de medici cu reputatie back home, avand despre domnia sa + familie parerea ca fac parte din elita culturala a tarii. Eram asa, un pic perplex, ascultand un sir de argumente dintre care cel mai puternic era acela ca GB este o forta financiara cu conexiuni care ii asigura imunitatea - motiv de apreciere. Urmatorul gand mi-a fost ca nu am cum sa mai pretind nimic de la romanii obisnuiti daca unul ca asta gandeste asa. Argumentatia sa era de o logica ciudata, coerenta pe dinafara dar cu un miez total absurd si tare, inflexibil. Respectivul accepta ca dat incultura, provenienta discutabila a averii, lipsa fatisa a oricarei structuri principiale din caracterul GB, dupa care in jurul acestei "singularity" pe care nu dorea sa si-o explice sau sa o discute construia o structura bazata pe avantajele situatiei.

A, cum de reprezinta romania un astfel de om in parlamentul european? Simplu, "merita, daca a fost ales". Deja discutia ma facea sa ma simt ca un personaj al lui Kafka, eram curios pana unde poate merge dar in acelasi timp ma sufocam. Dupa care nu stiu cum vireaza discutia catre alti interlopi -din pct meu de vedere- "oameni de succes" din pct lui. Imi povesteste cum, prin natura conexiunilor familiei sale, a avut "onoarea" de a sta la masa cu Y, recent intors probabil din exilul Ibizei. Si asta e, bineinteles, un "om de succes".

Va intrebati probabil ce cauta in AmN partenerul meu de discutie? Simplu, intr-o conversatie anterioara mi-a marturisit ca parintele i-a spus, intr-o buna zi - parafrazez: dragul meu, poti sa ai ce post vrei acum. Dar cand eu nu voi mai fi aici, nu apuci jumatate de an acolo, cu "prietenii" pe care ii am.

Repet, nu ma intelegeti gresit, in alte discutii respectivul este coerent -dupa standardele mele- si inteligent. Dar se pare ca are si o parte mai ciudata, "anomalia Vostok" -cum imi place sa o numesc. :)