Mergeam acum cateva ore pe un coridor si m-am intalnit cu X, manager din spital. X este o femeie f activa si inteligenta, la vreo 40-45 ani, cu o functie importanta pe care si-o indeplineste exemplar si pe care o apreciez f mult.
Acum un an, vorbind cu ea printre picaturi, imi spunea cum o sa o viziteze fratele dintr-o tara din Asia de SE. Azi, o intreb de complezenta daca o sa-i intoarca vizita, apoi, din curiozitate, o intreb cu ce se ocupa frate-sau. A zambit, mi-a zis ca lucreaza pentru o banca importanta, ca are o pozitie importanta si castiga sume "obscene" din ceea ce face -cuvantele ei. Apoi s-a apropiat conspirativ, si mi-a spus mai mult soptit, luandu-ma de brat: "dar sa stii ca lucreaza for people who have no soul"; si a oftat.
M-am gandit ca exagereaza importanta fratelui, situatia in sine. Apoi am cautat pe google... Mda, respectivul este cu adevarat top in ceea ce face (nu ma refer la "o celebritate in cartier/spital etc", ci la unul cu adevarat important conducand o firma cu multe milioane clienti a carui influenta in mediul de afaceri se intinde peste un continent). Este surprinzator insight-ul pe care il poate avea cineva apropiat de un astfel de personaj, spunandu-ti direct si fara politics cum stau lucrurile de fapt...
Ps. HF, un alt personaj mult mai putin important dar influent local si surprinzator de direct ca abordare - in general cei ce se apropie de varf se poarta si vb mai opac, mai politic atunci cand explica lucruri de dragul teoriei. Ei bine, FH ne spunea -eram un grup mai larg- ca lumea afacerilor (mda, si medicina e o afacere) este neinteleasa de public pentru simplul motiv ca imaginea publica nu reflecta realitatea de la nivel decizional. Pentru a intelege aceasta lume, aruncati cartile si cautati un mentor. Invatati de la acesta si faceti tot ce puteti pentru a avea acces la networkul sau de contacte. Apoi, construiti-va o reputatie de results-oriented (sper ca aveti acum destula experienta pentru a renunta la naivitatile de genul - "trebuie sa ma aprecieze pentru ca am un IQ 145/ sunt cinstit/am intotdeauna idei superinteligente"). Apoi, get some love-money (familie, prieteni) si lansati-va pe cont propriu. Aveti 2, poate 3 shoots la succes. Where's the soul in this? nowhere, it's just cold judgement, no feelings.
Bineinteles ca nu exista suflet in afaceri si e la fel de adevarat ca medicina e o afacere. Cum spune romanul, frate frate da' branza-i pe bani. De aceea medicii sunt atat de deziluzionati de sistem, si vorbesc mai mult de cei din Romania decat cei din state (vad ca tu esti un secretos, dar banuiesc ca tot din partea astea a oceanului tastezi). Mi se pare firesc ca medicina sa fie un sistem ca oricare altul, si chiar ma intreb de ce multi se asteapta sa traiasca din satisfactia de a-ti ajuta semenii. Nu stiu foarte multe despre managementul vreunui spital sau al ministerului sanatatii, dar m-as mira sa difere substantial de cel al Goldman Sachs. Singura diferenta este ca in loc sa falimenteze piata bancara si imobiliara, Medicare-ul falimenteaza sistemul asigurarilor sociale. Asa cum bancherii nu s-au gandit ce o sa sa intample cu 'real estate bubble', nici astia nu se gandesc ce o sa se intample cand nu o sa mai fie destui oameni incadrati in munca sa ii intretina pe cei pensionati. Asa ca de cate ori ma uit pe paycheck cu cat am contribuit la social security, nu imi fac iluzii ca o voi primi vreodata inapoi. Ca emigrant din Romania, e interesant de vazut cat de diferit poate reactiona o tara cand un sector o face lata si cum matura sub covor mess-ups de bilioane de dolari. Mai bine as scrie un post despre asta ca sa nu ma lungesc aici, dar nu cred ca le intereseaza pe mamicile din grupul meu de cititori :)
ReplyDelete