Intotdeauna m-am intrebat ce (sau cine, ambele approaches sunt corecte) defineste valoarea banilor. Exp: Mergi la chiosc sa-ti iei o shaorma si dai 10 lei. De ce nu 12, de ce nu 4?
Argumente care imi vin in minte:
- orice trebuie sa aiba un pret (=black box), asa incat daca n-ar fi fost 10, tot ar fi fost ceva, un alt numar. Argumentul asta e interesant, dar transfera problema asupra oricarui alt numar folosit ca pret. (la fel de fain ca o carte de Daniken, ok, viata pe pamant e probabil de origine extraterestra, dar aia cum au fost creati?)
- 10 lei=8lei(ingredients) + 2 lei (profit). De ce 2 lei, de ce 8, si ne intoarcem la inceput.
- Pretul este 10 lei ptr ca , statistic vorbind, pretul asta asigura maxim de profit pentru shaormar. Adica #clienti dispusi sa plateasca 10lei/shaorma X profitul/shaorma = max (peak on that graph).
Banii au o tripla valoare. Una cand suntem platiti. Una cand cumparam logic lucruri. Una cand cumparam ilogic lucruri. In fapt, daca vei privi atent, balansul tinde spre ilogic. De ce? Simplu, tine de concentrarea diferita de eforturi intre cele 2 tabere, vanzatori si clienti. Primii incearca focused sa ne convinga pe toate canalele de comunicatie posibile ca "avem nevoie, e trendy, iti vei imbunatati imaginea publica/prestigiul" folosind argumente exclusiv ilogice, tintite spre partea noastra emotionala (mandrie/sex/dorinta de comfort). Clientii, cealalta tabara, sunt complet dezorganizati si nu au timp fizic sa decida logic, comparand optiunile - si aici pot fi limitati de ce li se ofera. Mai mult decat atat, clientii lucreaza la randul lor pentru niste vanzatori, deci fac parte din cei platiti cu o parte din ceea ce, la a 3-a mana, de fapt cumpara (a 3-a mana pentru ca memoria sociala e f scurta, putini se intreaba de ce cumpara cu un pret cand ei contribuie la fabricarea cu pret mult mai mic). O intreaga industrie de marketing are exact scopul de a insufla urmatoarea perceptie: "muncesti mult deci meriti, merita atat de mult incat ti se face un favor ca il iei la pretul asta, acum, si altii (daca sunt si good-looking) cumpara si devin asaaaa de fericiti" + argument care chiar e zero - "altii vand cu acelasi pret dar produsele lor sunt mai proaste". Este ca un zid masiv si etans cu entropie minima venind spre un client izolat, dezorientat, care abia are timp sa stea 3-4 ore pe zi cu familia/la gym/alte nevoi stringente.
Ne intoarcem la valoarea banilor, si ajungem la cata pondere imensa are in stabilirea ei credinta cumparatorilor ca "merita" sa plateasca x ptr y. Acel "merita", privind atent, este rezultanta unor eforturi concentrate spre a influenta modul de a privi lumea al cumparatorului, distorsionat sub presiunea mediatica uriasa. Ajungem sa fim convinsi ca este normal sa platim x, cand nu este. Ala care produce x, in Asia sau Africa sau AmSud, e la randul lui ok cu a fi platit x/3 producand acel item. Iar cei care ne conving pe toti ca asa trebuie sa vedem lumea, primesc fara a produce nimic x-x/3.
Oare de ce trebuie sa vedem lumea de dupa ochelarii impusi de ei?
imi cer scuze fata de cei care s-au abonat la comentariile tale si acum vad reactiile mele intarziate (la propriu) si in lant. shaorma=fast-food, adica ceea ce cumperi atunci cand ti-e foame si nu ai timp/chef sa-ti pregatesti singur si nici timp/bani ca sa mergi intr-un restaurant cu mancare mai putin fast, dar ceva mai scumpa. si preturile iau in calcul cheltuieli cu marfa + cheltuieli cu personalul, locatia etc + profit PLUS (si de asta n-ai zis nimic) comparatia cu vecinul. cat te-ar costa in general un pranz, oriunde ai fi. 3.5 cheeseburger, dar ala nu te satura. 5 lei sandvisul de la metrou, decent, nu prea te satura nici ala, 12-15 lei la cantina de la serviciu. dar nu ne intindem la discutii. ce vreau sa zic este ca, chiar daca stii ca nu merita, platesti, date fiind alternativele (nu ti-ai adus de-acasa). it's the hunger :)
ReplyDelete:)) nu lua shaorma asa in serios, puteam sa spun IPad in loc.
ReplyDeleteVroiam sa comunic, in felul meu neclar si complicat - recunosc :) - faptul ca valoarea banilor e de fapt o masura a ceea ce credem in medie ca valoreaza ceea ce ne inconjoara. Media asta este "impinsa" in directii profitabile prin influentarea maselor amorfe de catre campanii foarte focused. Bineinteles ca tu, eu, x, putem oricand sa gandim contra curent, dar statistic nu suntem decat un fel de Neo's din Matrix - nu ma refer la partea eroica si puerila, ci la ideea interesanta ca si cei "contra" sunt de fapt un contrabalans care se integreaza teoriei.
ps. it's not hunger, it's craving :) . si in spatele craving-ului e science :)
:) dada, inteleg ce spui. e vorba de pretul de penetrare a pietei, de luarea caimacului, cum se spune in marketing. il anunti ca fiind nou,lumea se va inghesui, iti permiti sa umfli pretul. dupa care il scazi, normal, mai faci si promotii, nu iesi in pierdere. iar intre timp lansezi altceva, si mai mirobolant, si evident, scump. pe care "trebuie sa il ai" si, la banii astia, iti confera si tie o valoare, e o declaratie facuta lumii intregi, deci merita sa il ai, "pentru ca meriti" :)))
ReplyDeletenu trebuia sa comentez eu, nu sunt clientul ideal. imi plac reclamele lor, mi se par o dovada de putere, de creativitate, de civilizatie, daca vrei. dar cumpar tot produsele de care am eu nevoie. nu exagerez. cel mai ieftin Canon (da, e adevarat, numele de Canon imi oferea o garantie) - e foarte bun si arata si bine. cred ca pe mine m-ar prinde in lat daca ar deschide magazine dragute la metrou, cu marfa noua in fiecare zi, pentru toate tipele care vin deprimate si nervoase de la serviciu si care au nevoie sa se regrupeze cu un pantof, cu un cercel sau cu vreo piesa de design interior :)
M