Am gasit comentariul din titlu pe unul din blogurile simpatice pe care le citesc, si m-am gandit: Fantastic! In Romania, cineva ar fi spune acum: "daca la voi e fantastic, la noi e extraordinar!" dar acum lumea doarme in Ro.
Am o obsesie cu polonezii (vei vedea legatura) de cand eram copil. Pe vremea aia, in cartea de capatai din turnul cel mai inalt al primariei orasului, "copil" era definit exact asa: "persoana de statura mica, deosebit de iritabila, se poate calma rapid cu o cutie de Cip-Cip sau un pietroi de zahar candel". Bineinteles ca la varsta aceea nu aveam acces la aceasta intelepciune, dar incercam sa am acces la tentatiile mentionate mai sus. Cu toate acestea, ceva lipsea in viata mea, o voce launtrica imi spunea ca adevarul e out there, not here yet. Stiti cum in viata unul din 10 are facultate, un om din 100 devine sef, unul din 1000 e casatorit cu Neli, iar unul singur din 10000, the chosen one, are (eram cat p-aci sa scriu 250kg) un porsche - sau echivalentul feminin, pantofi Manolo B. Ei bine, pe vremea aceea, un copil din 10000 punea limba pe adevaratul "Holly Grail" al dulciurilor: bomboanele poloneze!
Totul este ciclic -ar spune chinezul cu care am lucrat un timp- si iata dragii mei ca revin la topic. Ei bine, pentru polonezii aia bomboanele lor erau un lucru normal, pentru noi, copiii romani care o iubeau pe Mihaela la nebunie, erau fantastice! Era greu de imaginat procesul tehnologic prin care, pe langa zahar, polonezii bagau si niste arome de fructe in bomboanele alea, nici acum nu il inteleg, dupa ani si ani. Dar, daca luai una si apoi inchideai repede ochii (se topea cu viteza), intelegeai probabil ce a simtit Buddha sub smochinul sau. Universul era una cu tine, toti copiii de pe strada iti erau frati (pana la bomboane poloneze), aerul se umplea de cantari divine. Din surse secrete, se pare ca polonezii ajunsesera sa elaboreze o bomboana care, udata, se transforma intr-un pui prajit, dar pastrau secretul cu strasnicie, pentru ca numai la tv am vazut asta, duminica la pranz.
Anyways, ajuns peste mari si tari, ce vad la magazinul italian???? Bomboane poloneze!! Am fost super-chicken, nu am luat, pentru un motiv relativ simplu: mi-e teama ca nu o sa-mi mai placa si o sa spoil ani de amintiri placute... :)
:)) in Constanta nu existau bomboane poloneze, ci doar ciocolatele cu Scufita Rosie, din ambalajul carora ne faceam bratara. si inghetata Polar, cu amidon care se lipea de cerul gurii. dar eu mi-s fata de marinar, asa ca prin amintirile mele se strecoara si cate o inghetata la cornet, cu capsuni si alune/nuci. haagen dazs pales...
ReplyDeleteamidon era ala? :)) imi amintesc ca ramanea o chestie albicioasa, fatty, pe cerul gurii -e prima data cand constientizez asocierea asta interesanta de cuvinte :) , chestie care nu vroia sa se dizolve deloc.
ReplyDeleteAuzi, voi mancati vitamina C si faringosept? slava D-lui ca mi-au supravietuit rinichii acestor incercari :))
hahaha, vitamina C nu, dar faringosept da. si apoi a aparut fenosept, care la scapa de supliciul limbii galbene. si mai erau si mentosanele :)
ReplyDeleteM
care *te* scapa, evident...
ReplyDeleteM