Ma simt de multe ori ca o sita. Sa ma explic: am cam 1-2-3 idei pe care le gasesc interesante pe zi, dar, posesor al unui focus de soarece beat in directii outside a ceea ce am de facut la lucru, le uit pana la sfarsitul zilei. Asa incat din acele ganduri mai ramane un fel de abur - "bai, parca aveai niste idei faine acum 3 ore- care naiba or fi fost?" - imi spun, si imi promit sa merg cu carnetelul dupa mine a doua zi.

Acum intelegeti de ce ma ajuta un blog.

Haideti sa va marturisesc de exemplu cam ce idei am avut azi, cu riscul ca altora sa li se para niste tampenii :)) :

Ideea 1: ma uitam cum o masina parcheaza automat, folosind un 360 degrees camera system. M-am pomenit apoi gandind ca masina aia e tot atat de oarba ca...un orb. De ce n-ar fi folosit un sistem similar pentru orientarea in spatiu a acestora? Am cautat sa vad cam ce exista si am dat peste o stupizenie de sistem in care pacientii blind isi puneau pe limba?! un fel de matrix cu rezolutie mica, conectat la o camera pusa pe frunte (arata ca un webcam imens); imaginea preluata de camera aia era redusa la rezolutia matrixului de pe limba iar nodurile acelei matrice emiteau un stimul electric corespunzator, a.i. pacientul era "invatat" sa "vada" folosind limba. Mi se pare o tampenie, nenatural, incomod, but it's just me. Problema nu e cum preiei informatia spatiala inconjuratoare, ci cum o transmiti pacientului intr-o maniera usor de integrat/train/cat mai "naturala". Asa incat am gasit o solutie mai acceptabila -zic eu :). Dar despre aceasta solutie dupa ce voi depune patentul, prin august-septembrie ;) .

Ideea 2: priveste sistemul de selectie in invatamantul vestic - nu vb de cel romanesc, pentru ca e un dinozaur pe cale de disparitie. Primul este un sistem care tinde, ca mai toate sistemele vestice, sa devina eficient in primul rand prin compromis satisfactia publicului/aspect financiar. Problema este (avand in fata ochilor curba lui G.) ca acest sistem, prin natura design-ului dictat de goal-ul eficientei, tinde spre a fi cat mai perfect pentru medii, not so much pentru extreme - cel putin filozofic vorbind. Drept care ma intreb cat de eficient este in a recruta/antrena in directiile potrivite pe cei care pot fi cu adevarat geniali in acele directii? Oare cati Hawkings se pierd pentru ca pur si simplu sunt "under the radar"-ul sistemului actual? Cum ar putea fi conceput un sistem complementar cu cel actual, cu teste de aptitudini/inteligenta mai reliable pentru zona aceea ingusta dincolo de +2 sau 3 SD? Ma intreb daca testele de inteligenta actuale sunt potrivite pentru acea zona - nu sunt un expert, banuiesc ca nu atat timp cat range-ul lor este atat de larg incat contin si media sau atat timp cat cei care concep teste sunt medii. Exista inteligente neliniare, care nu se incadreaza in patternul mediei iar posesorii lor, priviti prin ochii mediei, pot pare ciudati/neinteligenti/neintelesi; patternurile de gandire ale acestora nu sunt "normale", dar mi se par cu atat mai extraordinare si demne de explorat prin tools adecvate. Voi citi mai multe in directia asta, nu stiu f multe iar daca altcineva stie este more than welcomed sa comenteze.

Cam atat pana la ora asta, e abia 12:41 :) .