Filmul

Mda, ramasesem dator.

Deci vineri seara, aveam chef sa vad un film acasa. La rentals, nici un film nou notabil, iar de Iron Man 2-likes eram satul pana peste cap. Pe langa toate cele mai eram si deosebit de pretentios, vroiam un film istoric, ceva cu atmosfera dar nu nerealist de violent; inteleg ca viata in trecut atarna de un fir de ata, dar totusi...

Asa incat am ajuns in zona trista a filmelor pe care de obicei nimeni nu le inchiriaza si din care nu este expus decat un exemplar de fiecare. Am ales un film produs si regizat de un tanar chiliano-spaniol in care joaca Rachel Weisz: Agora.

Un film extraordinar. Excelent jucat, extraordinar montaj, storyline-ul puternic si autentic -si not biased!!- dpdv istoric. Regizorul Amenabar a preferat pentru redarea Alexandriei (Egipt) decoruri realizate clasic si nu pe computer, iar rezultatul este fantastic. Bine, asta veti vedea si voi, nu despre decoruri as vrea sa vb aici ci despre altcineva.

Despre personajul principal, Hypatia. Era fiica a matematicianului Theon din Alexandria (ultimul director al Museion, celebra institutie de invatamant/culturala din Alexandria care adapostea -partial cel putin- faimoasa biblioteca). Conform tuturor relatarilor intelectual si-a depasit cu mult tatal  fiind o fiinta geniala, practicand cu pasiune filozofia si matematica. Daca ai intreba aleator pe strada cine si cand a dat lovitura de gratie celebrei biblioteci din Alexandria, cei mai multi ar raspunde probabil arabii prin secolul VII. Nope, din pacate cei responsabili de acest eveniment regretabil au fost talibanii secolului 4, un grup fanatic de crestini din Alexandria condusi consecutiv de 2 oameni numiti in prezent "sfinti" si "parinti ai bisericii": Teofil si Chiril (primul unchi al celui de-al doilea).

Hypatia fost ucisa salbatic de fanatici crestini incitati de "sfantul" Chiril in Alexandria in anul 415 AD. Relatarile sunt grafice iar faptele nu au absolut nimic de-a face cu Dumnezeu fiind straine de toleranta si iubirea crestine. Nu a ramas nimic in urma Hypatiei, totul a fost ars. Nu este cunoscuta decat tangential din scrierile a 2 cronicari crestini si dintr-o enciclopedie bizantina de pe la sfarsitul mileniului I AD numita Suda.

Mi se pare absolut detestabil modul in care oameni ai bisericii incearca sa justifice diferite evenimente printre care si crime printr-o argumentatie jalnica in care comit unul dintre cele mai mari pacate: isi atribuie calitatea de voce a lui Dumnezeu. Este o nebunie a urma astfel de oameni, indiferent cate titluri de "stalp al bisericii" sunt adaugate numelor lor ulterior. Sfinti? Ma indoiesc profund, poti cladi cate biserici doresti dar asta nu inseamna nimic (sfantul Stefan cel Mare, ya, right). Intr-un fel cred ca bisericile sunt un semn al necredintei oamenilor pentru ca Dumnezeu este infinit si pretutindeni in jur, nu ai nevoie de nici o constructie de caramizi sau lemn pentru a I te adresa.

Este plina istoria religiei de oameni stupizi, complexati si ambitiosi care au incercat sa modeleze binele dupa interesele lor. Cate genii nu au murit din cauza acestora? Cati nu au fost considerati, precum Hypatia, drept folosind forta "oculta" a stiintei doar pentru ca au avut asupra lumii o viziune mult superioara, indraznind sa cerceteze lucruri pe care marea masa a ignorantilor le iau de bune?

Intrebarile de mai sus sunt inutile intr-un fel, doar si Borgia a fost Papa...

Vedeti filmul, surprinzator ca dupa 1600 ani cineva depune un efort considerabil spre a prezenta realitatea (cu mici twists dramatice precum finalul).