.
Mai sunt cateva ore si incepe un eveniment deosebit de mediatizat in Romania. Nu, nu se deschide un nou muzeu, nu este aplaudata frenetic nici o piesa de teatru si nici nu este primit cu urale vreun scriitor intors acasa impovarat de laurii premiilor internationale. Evenimentul de care vorbesc este o bataie.
Ati putea crede ca am ceva impotriva sportului. Nu, am impotriva ne-sportului, adica atitudinii celor care privesc meciurile in tricouri si chiloti si urla la fiecare faza redata la televizor. Acesti devin mandri ca sunt romani cand privesc un meci, nu cand citesc o carte. Bute sau Hagi sau Nadia sunt motive de mandrie desi realitatea este ca acestia nu sunt in nici un fel reprezentativi pentru Romania in afara de conventia ca s-au nascut intre niste arbitrare limite geografice.
De ce m-as simti mandru ca sunt roman atunci cand ma intreaba in taxi cineva despre Hagi? Personal ma simt stanjenit, ma intreb de ce oare, chiar si din aia nu foarte multi romani de seama, cel din fata mea nu il gaseste reprezentativ decat pe unul pe nume Hagi care, ce-i drept, loveste cu ceva pricepere un balon de cauciuc umflat cu aer? E limitarea celui din fata mea care probabil nu a deschis prea multe carti pana acum, dar in acelasi timp este si imaginea pe care romanii o proiecteaza in afara. Mi se pare ca suntem in privinta asta ca un insetat in desert care continua sa mearga spre o lumina indepartata chiar si atunci cand isi da seama cumva ca aceea e doar un bec singuratic, nu o asezare.
O sa-l bata Bute pe Mandy? Poate da, poate nu. In orice caz, Romania se va impune drept tara aia nedefinita din est in care doi s-au batut iar unul a invins. Va apare in ziare probabil pe undeva intre stirea despre noul Sudan 2 si cea despre lunetistul afgan care a ucis doi amarati cu un singur glonte.
Si sunt mai mult ca sigur ca hoardele de turisti retired sifoarte interesati de astfel de lupte vor recepta corect faptul ca Romania e o tara frumoasa, cu o istorie bogata, cu traditii si mancaruri deosebite, cu munti si mare si delta. Toate pe undeva prin intunericul salii in care luminile privesc doar 2 transpirati incercand sa isi care pumni cat mai eficient.
.
Din pacate domnule pinguin asta e lumea in care traiesti. Accepta acest lucru si poate prin exemplul personal mai poti mantui cateva suflete. Nu o accepta si continua sa-ti deghizezi frustrarile intr-o revolta pe un blog total singuratic.
ReplyDeleteNu, nu asta e lumea in care traiesc eu. Asta e lumea in care traiesc majoritatea a carei alegere incerc sa o inteleg si nu reusesc.
ReplyDeleteAi dreptate intr-o privinta: sunt un singuratic inconjurat de foarte multe persoane. Nu traiesc intr-un mediu social prost, dimpotriva, dar cu toate astea foarte putini oameni isi pun intrebari dincolo de job, marca masinii, casa si decorarea ei. Viata este pentru acestia un business pe care l-au primit si trebuie sa il duca mai departe fara intrebari. Daca m-ai vedea in societate, nu ti-ai da seama, dar in mine asa este, sunt foarte singur. Cat despre mantuire, ea e departe de mine, iar a putea mantui si pe altii... si mai departe.
O iau pas cu pas, deocamdata incerc sa inteleg. :)