Eu si el

.
Desi il cunosteam foarte bine, nu mai intelegeam ce simte sau de ce simte asa. Atunci mi se paruse clar motivul, mi se paruse logica alegerea sa. Ma uitam si era schimbat, recunosteam totusi aceeasi persoana si nu puteam pune punctul pe i spunand definitiv ce e diferit in el. Ma minuna si faptul ca totusi, desi il percepeam altfel, stiam ca e tot acelasi.

Ce gaseam eu partial diferit era:
-traise in alt timp;
-avea o alta pozitie;
-foarte putin din ceea ce il compunea era vechi;
-gandea altfel;
-stia aceleasi lucruri, dar erau simtite altfel;

Imi spusese de atunci despre mine lucruri pe care nu le cunosteam inca; si altii ii spusesera despre el. Asa cum il vad eu acum ii vazuse si el pe aceia. Toti stiam de fapt unii de altii, ne spuneam unul altuia ce va urma. Cu toate astea, nimeni dintre noi nu isi mai amintea de primul iar un val impenetrabil mintii noastre ne oprea in a-l intui pe ultimul. Ajungeam de fiecare data foarte aproape, auzeam franturi si vedeam imagini de neinteles care dispareau la fel de repede, insa nu puteam niciunii sa spunem "da, ii cunosc" asa cum spuneam unii despre altii.

Din tot grupul nostru, cei doi erau cei mai misteriosi.
.