A invata.

.
Mult prea mult timp am crezut ca a invata inseamna a acumula si integra informatii. Si am acumulat fara sa invat de fapt mai nimic, asemeni unui fermier ce isi umple camara de oua fara sa vada beneficiile de a avea mai multe gaini. Eram prea mandru sa accept sa invat de la aceia pe care ii consideram inferiori mie pe plan intelectual, adica aproape toti din jur.

Intr-o buna zi mi-am dat seama ca trece timpul iar marele maestru la a carui vorba se cutremura copacii nu a venit; intuitia mea fenomenala mi-a soptit conform inductiei ca nici nu este foarte probabil sa soseasca in viitorul apropiat.

In aceeasi perioada am participat la un curs oarecare. Inca din prima zi mi-am dat seama ca, iar, ii puteam probabil invata eu pe ei diverse. Intorcandu-mi privirea in sala, cel mai mult ma deranja unul dintre cei prezenti: vorbea rar, ca si cand orice cuvant avea o greutate aparte, dar nu spunea efectiv nimic deosebit. Discrepanta asta ma irita ingrozitor si ma intrebam daca n-ar fi oare mai eficient sa ma ridic sub un pretext oarecare si sa plec salvandu-mi timpul. Am ramas pentru ca imi era mie jena de jena lor.

Ei bine, cursul ajunge intr-un moment in care trebuia sa ne grupam si sa discutam. In grupul meu, cel cu vorba grea. OMG, mi-am spus, rau ai facut ca nu ai plecat, acum sa te vad daca rezisti sa nu spui nimic. Nu am spus, mai mult din mila si pentru ca il chema Smart - in sinea mea am ras in hohote. Nu, nu avea cunostiintele necesare, simplitatea abordarii sale concentra ca o imensa lupa intreaga mea critica. In pofida acestui fapt, am realizat deodata ca argumentatiei mele super-complicate si elitiste ii lipsea exact asta: claritatea simplitatii.

Deodata m-am luminat, am invatat de la Smart ca peste ceea ce ramane in urma noastra se asterne un val de experiente sau argumente noi ce sterge in timp orice detaliu. Oricat de complicati am fi, oricat am sculpta dantele in zidurile constructiei noastre, peste o vreme ceea ce va ramane din ea va fi o movila acoperita de ierburi. Poate nici atat daca nu are un schelet simplu sa o sustina.

Mi-am dat seama apoi ca a invata inseamna a trai procesul, a dori sa inveti, ca o stare continua careia te dedici si pe care nu doar o mimezi (asteptand Marele Maestru). In clipa in doresti sa inveti, intreaga lume este Marele Maestru. Inveti in egala masura de la cel slab, cel prost, cel urat sau frumos, cel ce nu are puterea sau o are, cel ce se lupta sau cel ce isi ofera posesiunea fara rezistenta. Esti limitat in a invata doar de propria deschidere catre toti acestia, nimic altceva.

Iar eu, personal, am invatat cel mai mult de la cei slabi si am pierdut cel mai mult timp incercand sa invat de la cei puternici care impartaseau propria mea ignoranta. Si abia acum inteleg cu adevarat ce mi-a spus bunica-miu cu mult, mult timp inainte: "Pen, in viata sa mergi cu toti, nu te uita ca-i prost sau destept, urat sau frumos. Vorbeste cu toti la fel ca nu stii ce poate fiecare."
.