Furnici si frunze

Exista un numar limitat de feluri in care iti poti pierde sufletul, iar acest numar este fix 1. Poti ucide un singur om sau 100, poti minti un om sau 100, poti fura 1 leu sau 1 miliard. Suntem in lume ceea ce suntem, in prezentul lumesc sau cel al teologilor (sau in general al tuturor celor care argumenteaza vorbind de fapt despre aceeasi realitate). Iar ceea ce suntem, ca parte a lumii, e simplu, iar lumea e simpla si frumoasa, de o simplitate geniala. Poate de aceea este si atat de usor sa stricam ceea ce atingem uneori.

Nu stiu de unde am ajuns sa credem, ca si cultura, ca lucrurile frumoase trebuie sa fie complicate. Ceasurile au mii de rotite, rochiile sunt extrem de elaborate, casele au si ele mii de elemente de decor inutile, masinile la fel. Poate pentru ca ceea ce e deosebit atrage atentia, iar pornind de la perfectiunea simplitatii nu ai ce sa schimbi decat o complicatie diferita si inutila care sa para frumoasa in timp ce te indeparteaza de real, important, adevaratul prezent perceput corect.

Mergeti afara si priviti o frunza sau o furnica: sunt perfecte. Sunt cu mult mai mult decat suma unor atomi, incorporeaza o ordine, complexitate uimitoare pana in cele mai mici detalii. Dupa sute de ani de evolutie tehnologica privim mai stiu eu ce pompa subatomica, este uimitoare, un motor in sine. Abia acum avem dovada a ceea ce altii ne-au spus cu mii de ani inainte, acum putem sa ii credem pe cuvant: lumea este extraordinara. In pofida tuturor cercetatorilor care privesc cu o aroganta tampa la cei din jur, efectiv habar nu avem de ce lucrurile stau cum stau. Suntem deocamdata martori, notand in carnetele ce vedem si incercand din timp in timp sa tragem concluzii rationale, de parca logica noastra este legea unica dupa care aceasta lume a fost creata.

Va uitati la norvegianul acela care a impuscat +90 oameni. Exista multi ca dansul care se plimba imbracati la costume care fac exact acelasi lucru in ficare zi dandu-se mari campioni ai dreptatii, mari filantropi uneori. Sunt toti oameni care nu au inteles nimic, oameni aroganti care cred ferm ca lumea este doar o gramada de resurse pe care cei puternici -asa cum se vad- sunt datori sa le foloseasca. Trec pe langa o groaza de furnici, isi scutura cu fermitate orice frunza care cade lin pe umerii camasii de 300$, sarbatoresc "succesul" inhaland niste fum cubanez sau band alcool. Astfel de oameni ajung capabili fara sa realizeze de acte detestabile, ajung sa rationalizeze orice intr-o logica din ce in ce mai deformata, in loc sa fie umili in fata efectiv a oricarei frunze sau furnici in interiorul lor.

A ucide un om incepe cu a calca o furnica, a rupe o frunza.