Nu sunt atat de cult incat sa pot spune ce laureat al premiului Nobel provine din Indonesia -if any- dar pot afirma cu siguranta ca in acea tara minunata exista o persoana deosebita: unicul meu cititor din Indonesia. Cum aceasta este o drama in doua acte si deja -sper ca ati observat- am enuntat intriga, este timpul sa trecem la actul 2: surse bine informate -culmea, spun asta deavand un telefon de la STS- mi-au soptit ca aceasta persoana simpatica s-a mutat din Indonesia in Corea.
In cazul in care ati avut o usoara tresarire: de Sud, nu Nord.
Mi-l imaginam (pe cititor, gender-free) calare pe un minuscul elefant de padure, strabatand jungla cu laptopul conectat la satelit in brate, sau citindu-mi blogul la lumina palida a unui foc de tabara deasupra caruia, sprijinit in cate 2 perechi de sulite, se rumeneste unul dintre acei prietenosi rozatori indonezieni. Ma intrebam uneori daca si-a facut toate vaccinurile potrivite, I'd hate to lose my readers doar din cauza vreunui tantar. Nu, readerii mei au voie sa dispara doar in batalii epopeice, revolutii sangeroase -de preferinta cu steagul in brate- sau eruptii vulcanice demne de consemnat de catre cronicari.
Ca sa fiu sincer, sunt putin nedumerit- ca sa nu spun nemultumit- in legatura cu Corea. Nu suna la fel de exotic, romantic asemeni Indonesiei. Asa incat acest post este un apel catre respectivul cititor de a reveni in tara initiala intrucat blogul acesta este degustat cel mai bine in locatii exotice.
.
No comments:
Post a Comment